BNR: Dinu Patriciu face afirmații "după ureche" despre sistemul bancar din România

1. Domnul Dinu Patriciu afirmă: ” Sistemul de creditare din România trebuie restructurat de la cap la coadă, pe paliere care să țină cont de capacitatea financiară a firmelor care vor să acceseze împrumuturi”. În același context adaugă: “Ar trebui să existe mici bănci locale, case de economii, cum există în toată lumea civilizată. Apoi, să existe treapta instituțiilor financiare regionale și apoi marile bănci aflate deasupra lor. Noi avem un singur nivel acum, normal că suferim”.

“Reamintim că sistemul bancar din România, în care sunt integrate cele mai multe dintre instituțiile de credit, a fost într-adevăr restructurat de la cap la coadă. În urma acestor restructurări a rezultat un sistem bancar modern și eficient, care la această oră are o solvabilitate de peste 14 la sută”, afirmă reprezentanții BNR. “Cu peste 6 la sută peste normele internaționale. În legislația românească nu există niciun fel de restricții de ordin geografic sau cu privire la mărimea instituțiilor de credit. Așa că, după încheierea procesului de restructurare, a rezultat un sistem de creditare diversificat: 39 de bănci sunt universale, cu o rețea de sucursale în toată țara (marile bănci, de deasupra, cum notează domnul Patriciu); două bănci pentru locuințe; 48 de cooperative de credit, plus o bancă centrală a cooperativelor; 206 instituții financiare nebancare, care acordă credite; și 2957 de case de ajutor reciproc. Astfel de instituții se înființează atunci când există inițiativă, capital și interese de afaceri, o cerință esențială fiind respectarea criteriilor legale.”

2. În opinia domnului Patriciu, “sectorul privat a început deja să se confrunte cu probleme financiare, pentru că băncile trimit în afara țării banii cu care ar fi trebuit să împrumute companiile”. După care adaugă: “Sucursalele din România au început să trimită către grupurile din care fac parte tot mai mulți bani. Problema este că în țară rămân sume din ce în ce mai mici la dispoziția firmelor, care au nevoie de finanțarea investițiilor.”

“Această afirmație, făcută “după ureche”, este în contrast total cu realitatea din sistemul bancar. “Problema este”, cum ar spune domnul Patriciu, că sucursalele din România primesc cu precădere bani de la grupurile din care fac parte. Subliniem: primesc, nu trimit. La 31 august 2011, în băncile românești se aflau 22 de miliarde de euro atrase din afara țării, între care 20,2 miliarde euro erau de la băncile-mamă.”

3. Mai spune domnul Patriciu: “Sucursalele din România ale băncilor străine preferă să finanțeze Guvernul, în detrimentul sectorului privat. Va fi o lipsă de lichiditate în sectorul privat și se simt deja blocajele financiare.”

“Așa cum s-a subliniat și în Raportul de Stabilitate pe 2011 al BNR, “poziția de lichiditate a băncilor s-a menținut la un nivel corespunzător”. Datele arată că nu plasamentele băncilor la Ministerul Finanțelor împiedică creditarea afacerilor. Băncile au lichiditate adecvată, de altfel creditarea economiei reale a trecut pe plus. Obstacolul real la această oră constă în aceea că majoritatea cererilor de creditare din mediul privat este nesolvabilă.”

4. Domnul Patriciu mai menționează: “Când ai 30 de miliarde în credite ipotecare în România, care sunt de fapt neperformante toate, atâta vreme cât prețul garanțiilor nu acoperă valoarea creditelor se cheamă că stai pe ouă până se strică”.

“La 31 iulie 2011, creditele pentru locuințe însumau într-adevăr 30,47 miliarde lei, dintr-un total de credite de 217,89 miliarde lei. Dacă toate creditele pentru locuințe ar fi neperformante, ar însemna că ouăle care se pot strica ar reprezenta mai puțin de 14 la sută. Dar nu sunt toate neperformante. Adevărul este însă că cele mai multe dintre aceste credite sunt performante. În totalul creditelor mari (de peste 5000 de euro) restanțele însumează abia 4% din totalul creditelor. Cele mai multe restanțe sunt la creditele mici (sub 5000 de euro) unde restanțele au o pondere de 40 la sută din total. În momentul de față, creditele neperformante din sistemul bancar românesc sunt acoperite în proporție de 96 la sută cu provizioane. Iar dacă luăm în calcul și garanțiile colaterale, gradul de acoperire depășește 100 la sută.”

5. În concluzie, domnul Patriciu afirmă: “BNR nu poate să țină în frâu nimic. Este absurd ca BNR, în același timp, să dețină controlul sistemului bancar și să facă politica monetară. În aceste condiții, normal că sunt luate decizii proaste, precum garanțiile materiale impuse băncilor în relațiile cu clienții”.

“Sistemul pe care domul Patriciu îl consideră absurd este aplicat în multe țări din Uniunea Europeană și din lume. Este drept că în unele țări s-a produs o separare a supravegherii de politica monetară. Dar, în ultima vreme, țări care au separat supravegherea de banca centrală, în instituții specializate, revin la sistemul unificat. România, prin lege, a menținut supravegherea la Banca Centrală. Acest sistem este “scăpat din frâu” numai în concepția domnului Patriciu. În realitate, dacă la această oră contribuabilul român nu este obligat să scoată din buzunar nici măcar un singur leu pentru a finanța bănci aflate în dificultate, această performanță arată că tocmai unificarea politicii monetare cu supravegherea, la Banca Centrală, asigură fluiditatea și soliditatea sistemului bancar românesc”, precizează BNR.