BNR: Cei cu sume mari au avut cea mai mare rată de solicitare a legii dării în plată, iar legea a stimulat anumiți debitori să creeze impresia incapacității de plată într-un mod strategic

♦ La două luni după introducerea legii dării în plată, în 2016, rata creditelor neperformante pentru creditele ipotecare standard a crescut cu 1,6 puncte procentuale ♦ Debitorii cu sume mari au cel mai mare procent de solicitare a legii dării în plată și cea mai mare rată de neplată, potrivit unui studiu al BNR.

Riscul de neplată este mai probabil în con­dițiile în care procedura de recurs devine favo­rabilă debitorilor. Astfel, atât capitalul ne­gativ, cât și îndatorarea debitorilor sunt asocia­te cu im­po­sibilitatea de rambursare, potrivit unui studiu BNR privind riscul și neîndeplinirea obligațiilor ipo­tecare cu titlul „Recourse and (strategic) mort­gage defaults: Evidence from changes in housing market laws“.

Circa 50% dintre debitori au credite ipotecare mai mici de 30.000 de euro, în timp ce 33% au credite cuprinse între 30.000 de euro și 60.000 euro. Doar 7% din credite sunt peste 100.000 de euro. Cu toate acestea, se observă că debitorii cu su­me mari au cel mai mare procent de solicitare a legii dării în plată și cea mai mare rată de neplată, potrivit studiului BNR.

În urma unei analize a bazei de date privind cre­ditele ipotecare în perioada 2003-2016, studiul BNR scoate în evidență efectul pe care l-a avut legea dării în plată în comportamentul debitorilor.

„Rezultatele studiului sugerează că legea dării în plată, care a fost adoptată pentru a oferi ajutor debitorilor aflați în situații financiare dificile, a creat consecințe neintenționate“, conform studiului.

Unul dintre efectele negative a fost că legea a sti­mulat anumiți debitori să creeze impresia inca­pa­cității de plată într-un mod strategic. Debitorii care au acționat în baza legii dării în plată au fost mai puțin îndatorați decât cei care nu au acționat în baza legii. Debitorii neperformanți au luat, în me­die, împrumuturi mai mari decât debitorii performanți.

Deși recursul este văzut ca un instrument efi­cient strategic pentru a elimina riscul de ne­pla­tă, pe de o parte mai multe studii au arătat că re­cursul ipo­te­car este asociat cu o probabilitate mică a neplății. Pe de altă parte, politicile de recurs mai dure sti­mu­lează costurile de neplată și reduc pro­babilitatea neplății, dar în același timp cresc valoarea creditului și în final cresc probabilitatea neplății.

Legea dării în plată, publicată în Monitorul Oficial din România pe 28 aprilie 2016, a introdus po­si­bilitatea debitorilor, care aveau credite ipote­ca­re, să își stingă datoriile prin transferarea drep­tu­lui de proprietate instituției finanțatoare. Toate creditele ipotecare erau eligibile, mai puțin cele mai mari de 250.000 de euro și cele acordate prin programul Prima casă.

Această lege, al cărei inițiator este parla­mentarul Daniel Zamfir, acum la PSD, a creat o se­rie de provocări pentru sectorul bancar din România. Economiștii, politicienii și publicul au dezbătut situația provizioanelor legale. La înce­put, promotorii legii susțineau că debitorii con­strânși financiar ar beneficia în urma legii dării în plată, iar așteptările erau la un nivel de 80.000 de cereri potențiale.

Cu toate acestea, inițial, rata creditelor neperformante a înregistrat o creștere rapidă cu 1,6 puncte procentuale în lunile mai-iunie din anul 2016. În ciuda acestei reacții pe termen scurt, mai puțin de o zecime a cererilor previzionate s-au materializat în perioada 2016-2018. În același timp, susținătorii legii dării în plată considerau că aceasta este o metodă prin care creditorii și debitorii împart riscul, iar pe viitor ar putea preveni posibile crize ale creditelor și ar crește stabilitatea financiară, potrivit studiului BNR.

În fapt, legea a fost subiectul criticilor, iar unul dintre principalele motive a fost că legea avea aplicabilitate retroactivă la toate împrumuturile existente. Astfel, adoptarea legii poate avea consecințe neintenționate pentru noii debitori în ceea ce privește costul crescut al creditului, ratele reduse de aprobare și dimensiunea mai mică a împrumuturilor, reducând astfel accesul debitorilor la finanțare.

Prin urmare, băncile și-au înăsprit standardele de credit imediat ce legea a fost adoptată prin majorarea plăților anticipate necesare pentru împrumuturile ipotecare pentru a descuraja noii debitori să renunțe la obligațiile lor ipotecare, se mai arată în studiul BNR.

La câteva luni după ce legea a intrat în vigoare, instituțiile de credit susțineau că legea dării în plată nu era în concordanță cu Constituția României și codul civil și au atacat legea la Curtea Constituțională.

În luna octombrie 2016, Curtea Constituțională a anunțat că debitorii aveau dreptul să scape de datorii prin oferirea proprietății doar în condiții excepționale. Efectul imediat a fost că debitorii nu au putut utiliza devalorizarea prețului bunurilor imobiliare achiziționate printr-un contract de credit ca motiv pentru a-și achita datoria utilizând legea dării în plată. Acest lucru a dus la o scădere a ratei creditelor neperfomante cu 1,1 puncte procentuale.