BNR a calculat un impact anual de peste 1 mld. lei în urma aplicării taxei suplimentare de 2% din cifra de afaceri la nivelul sistemului bancar românesc

Băncile comerciale din România ar urma să plătească începând din anul 2024 peste 1 mld. lei pe an în contul taxei suplimentare de 2% din cifra de afaceri, reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale, după cum reiese din calculele BNR.

Calculele băncii centrale au luat în considerare o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023.

Profitul la nivelul întregului sistem bancar a urcat după primele nouă luni din 2023 la un nivel record de 10,4 mld. lei, cât câștigul din întregul an 2022, în contextul majorării dobânzilor odată cu creșterea inflației.

“Simularea efectelor proiectului de taxare suplimentară a băncilor relevă (conform situațiilor financiare actuale) un impact anual al taxei suplimentare la nivelul întregului sector bancar românesc de 1,1 mld. lei (la o cifră de afaceri echivalentă cu datele anualizate aferente lunii iulie 2023, respectiv o cotă de taxare de 2%), reprezentând 1,5% din fondurile proprii totale ale instituțiilor de credit persoane juridice române”, arată BNR în Raportul asupra stabilității financiare.

Odată cu majorarea accelerată a ratelor de dobândă în UE, profitabilitatea bancară s-a îmbunătățit semnificativ în statele UE, conducând la apariția unor noi inițiative legislative de taxare suplimentară a băncilor în Italia, Spania, Lituania și, mai recent, Slovenia. Inițiativele menționate au caracter excepțional și sunt limitate în timp.

Însă, autoritățile din România au introdus în cadrul unui pachet de reforme fiscale o taxă bancară suplimentară cu caracter permanent, aplicabilă tuturor băncilor, indiferent de rezultatul financiar consemnat, cu introducerea unor cote de impozitare diferențiate (2% din cifra de afaceri în 2024, respectiv 2025, urmând ca taxă să fie redusă începând cu anul 2026), susține BNR.

Impactul preconizat al taxelor echivalează cu 1,3% din fondurile proprii bancare în Italia, 1,7% din fondurile proprii bancare în Slovenia sau 0,6% din fondurile proprii bancare în Spania.

“Deși impactul anual în fondurile proprii al măsurii impuse în România este unul comparabil, caracterul permanent al taxei autohtone o face mai împovărătoare, având în vedere perspectivele incerte cu privire la capacitatea unor bănci de a obține profit și în viitor. În plus, aplicabilitatea taxei bancare suplimentare vizează și băncile cu pierderi, care dețin 0,4% din activele bancare. Cu toate că profitabilitatea înregistrată în ultimii ani face ca taxarea suplimentară a băncilor din România să poată fi în general absorbită fără a genera dificultăți financiare, există o serie de elemente și consecințe ale acestei taxări, din perspectiva stabilității financiare. Impredictibilitatea fiscală ar urma să crească, situație întâlnită frecvent în ultimul deceniu în relație cu sectorul bancar, cu posibile implicații negative asupra costului și volumului intermedierii financiare (cel mai redus din cadrul UE).”

Este de menționat că, spre deosebire de alte state din cadrul UE, suprataxarea băncilor din România nu este justificată din perspectiva unor cheltuieli publice pentru susținerea sectorului bancar, asigurarea unui nivel adecvat al capitalului provenind exclusiv din surse private. În plus, reformele aduse cadrului de reglementare (exemplu: cerințele MREL și cerințele adiționale care vor rezulta în urma implementării uniforme la nivel european a ultimelor modificări aduse cadrului Basel III) vor necesita capital și eforturi suplimentare în anii următori din partea băncilor, iar taxarea ar putea afecta eficiența implementării acestora, mai susține BNR.

Un aspect pozitiv este faptul că profitul ridicat al sectorului bancar românesc a fost în general reinvestit în anii anteriori, cu efecte benefice asupra stabilității sectorului bancar și întăririi capacității acestuia de a susține creditarea economiei reale, respectiv reînnoirea unei părți a datoriei statului român, în viziunea băncii centrale.

“Caracterul permanent al taxării este în disonanță cu alte inițiative similare europene, care intenționează implementarea taxei pe o perioadă limitată de timp și cu un scop punctual. Totodată, o eventuală taxare suplimentară a băncilor din România pe termen mediu ar trebui corelată cu capacitatea acestora de a obține profit”.