Bloomberg are o problemă cu Bloomberg

Timp de 12 ani Michael Bloomberg a guvernat cel mai important oraș al lumii. După aceea, nicio funcție nu părea imposibilă pentru el: președinte al Băncii Mondiale, secretar general al ONU, secretar de stat al Statelor Unite. S-a vorbit chiar că ar putea candida la președinția SUA.

Multimiliardar și mogul media, un exemplu între politicieni, Bloomberg a fost alăturat unor personalități precum Bill Gates și Bill Clinton. Până în decembrie 2013, singura întrebare părea să fie ce funcție va alege.
Bloomberg a așteptat ca cineva să îl cheme și să îi ofere un post, a spus un fost director care îl cunoaște personal pe fostul primar. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Miliardarul, în vârstă de 73 de ani, a experimentat aceeași dezamăgire prin care a trecut orice manager sau politician aflat permanent în lumina reflectoarelor, șapte zile din șapte, 18 ore pe zi. Odată cu încheierea mandatului, dispare și magia, iar ceea ce rămâne este un puternic sentiment de deșertăciune.

Timp de câteva luni s-a ocupat de activități filantropice, sponsorizând dezvoltarea unui sistem de iluminare bazat pe energie solară pentru africani, prin intermediul fundației sale, el donând milioane de dolari. Dar nu a fost suficient pentru un om obișnuit să fie la conducere.

Așa că Michael Bloomberg a făcut ceea ce refuzase să facă până atunci. După un an de inactivitate, a revenit la conducerea imperiului său financiar și media. „Când nimic altceva nu a funcționat, a cerut cheile pentru a reveni în postul de conducere“, a spus fostul director.
Din dorința de a fi la conducere și din îngrijorare pentru munca sa de o viață, multimiliardarul a coordonat o restructurare unică în istoria concernului de 9 miliarde de dolari. Bloomberg a înlocuit aproape toți membrii conducerii de vârf ai diviziei media și a concediat peste 80 de editori. Departamente întregi au fost analizate cu atenție, într-o companie cu profituri estimate la 3 miliarde de dolari și pentru care până atunci nu a existat cuvântul „economie“.

VIITORUL JURNALISMULUI, ÎNCOTRO?

Schimbarea radicală de curs a ridicat semne de întrebare legate de un model de afaceri care, cel puțin în Statele Unite, a fost considerat în mare măsură drept viitorul jurnalismului. A fost un model în care jurnalismul de calitate, de tipul celui care susține democrația, a fost finanțat de alte activități de afaceri. Între alți susținători ai acestui model se află Jeff Bezos, fondatorul Amazon, care a preluat prestigiosul Washington Post. Dar cazul Bloomberg a arătat că o astfel de construcție funcționează atâta timp cât dorește patriarhul său.

Bloomberg nu este o companie tradițională de media cum sunt New York Times sau Financial Times. Jurnaliștii de la Bloomberg au avut întotdeauna roluri subordonate. Ceea ce a îmbogățit compania a fost un dispozitiv de tipul unui computer Commodore 64 din 1982, care în zilele noastre s-a transformat într-o tastatură neagră cu butoane colorate. Este vorba despre Terminalul Bloomberg, un sistem informatic pentru bancherii de pe Wall Street și din centrul financiar londonez.

Terminalele oferă date precum prețurile obligațiunilor guvernamentale și ale materiilor prime; cunoaște poziția, încărcăturile și viteza containerelor navale și oferă informații despre averile directorilor de companii, inclusiv iahturile și avioanele private ale acestora. Peste 60 de miliarde de date informative din piețele globale sunt procesate zilnic de aceste terminale, iar accesul la date costă un utilizator peste 20.000 de dolari. În prezent, există circa 325.000 de abonați la aceste servicii.

Terminalul este creația și munca de o viață a lui Michael Bloomberg. După ce compania Salomon Brothers, de pe Wall Street, l-a concediat în 1981, Michael Bloomberg, pe atunci în vârstă de 39 de ani, a folosit compensațiile primite, în valoare de 10 milioane de dolari, pentru a fonda propria sa companie. Sistemul terminalului a făcut ca Bloomberg să ajungă al 14-lea cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 35,5 miliarde de dolari.