Blestemul geografiei. Cum facem să avem și o „alianță financiară“ pe lângă cea politico-militară? Aflată la 400 de kilometri de război, România se împrumută de la aliații săi din NATO cu cea mai mare dobândă din UE, de 9%

♦ „Sfântul Frankfurt“, noua capelă de rugăciune a  finanțiștilor europeni, aflat la 2.300 de kilometri de Moscova, îi împrumută pe nemți la o dobândă de 1%, pe cehi cu 5%, pe unguri cu 9,1%, iar pe români cu 9,3% – diferență direct proporțională cu distanța de linia frontului ♦ Nu doar economia, ci și politica este de vină. Cristian Preda, decanul Facultății de științe politice a UB: Când ai un premier și un ministru de finanțe pe care nu-i cunoaște nimeni în UE, ce așteptări să ai?

Dobânda crește proporțional cu distanța pe care  debit­orul o are față de centrul financiar al Europei, o Europă într-o transformare pe care nimeni nu o anticipa acum cinci ani. De ce ne împrumutăm cel mai scump din UE, când lumea occidentală vrea, după cum spune, ca România să fie solidă și bine înarmată? Cu România pe post de pilon de stabilitate și printre primele bastioane de apărare ale lumii occidentale, nu ar trebui ca accesul la finanțare să fie facilitat, tocmai pentru a-și putea împlini rolul de pilon de susținere?

Dacă pe plan militar, de exemplu, România a fost printre primele țări întărite, pe piețele financiare situația este la polul opus, pentru că dobânzile la care se împrumută România au crescut constant și sunt cele mai mari din Uniunea Europeană. Or, puterea unei țări stă tocmai în puterea ei economică și financiară. „O să vedeți că, istoric, România a avut un risc de țară foarte ridicat comparativ cu alte state din Europa. În principiu riscul vine din dezechilibre macro, atunci când ai un deficit de cont cu­rent în creștere și care a trecut de mult linia roșie“, a răspuns la ZF Live economistul Laurian Lungu, fondator al think-tank-ului Consilium Policy Advisors Group.

Cu toate acestea, situația de acum este de excepție și, cu toate că accesul la finanțare mai ieftină înseamnă și întărirea țării, randamentul titlurilor de stat pe 10 ani în moneda locală, barometrul costului de finanțare a unei țări, este de 9,3% în România. Anul trecut, în iulie, România se împrumuta cu o dobândă de sub 4%. La mijlocul lui februarie, înainte de invazia rusă din Ucraina, dobânda era de 5,6%, iar acum este aproape 9,3%. Spre comparație, Bulgaria se împrumută cu 2,7%, Polonia cu 6,8% și Ungaria cu 9,1%.

Laurian Lungu, economist: 

Se vorbește foarte des în aceste zile de acest soft landing. Băncile centrale, ca și guvernele, se gândesc să crească rata dobânzii astfel încât să lupte împotriva inflației dar nu atât de accelerată astfel încât să trimită economia în recesiune. Însă acest echilibru este foarte fragil, cred că va fi dificil de realizat, adică să aduci inflația sub control fără să intri într-o recesiune. Contează cât de adâncă este recesiunea, cât de mult va ține, deci sunt foarte multe întrebări la ora actuală la care vom afla răspunsul pe parcursul trimestrului următor.“

„În astfel de condiții de incertitudine, de conflict la graniță, riscul de țară al unui stat evoluează într-un sens negativ, adică riscul perceput de către investitori crește. Atunci când ești aproape de un conflict, când ești afectat de acest conflict, când ai fragilități macroeconomice de tip deficite și datorie, astfel de percepții pot să apară, percepții de risc ridicat. Atunci când riscul asociat cu un stat este ridicat, și dobânda cerută de creditori va crește pe măsură“, a spus, la ZF Live, Liviu Deceanu, profesor la Facultatea de Științe Economice din cadrul Babeș -Bolyai, Cluj-Napoca.

Doar atât? Nu, spune Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice a Universității București. Cauzele situației de față nu țin doar de piețe – lacome și hrăpărețe, după cum le știm -, dar și de factorul politic.

Dacă vorbim de factorul politic, sunt trei cazuri ce explică această situație, spune el.

Prima din explicații e că România nu are niciun plan de aderare la zona euro.

„Această indecizie ne clasează într-o categorie cu totul specială: a) Nu știm dacă aderăm; b) Nu știm când aderăm, dacă aderăm; c) Peste tot este împrăștiată o ceață și nimeni nu mai înțelege care va fi parcursul acestei țări.“

A doua explicație, spune Preda, care a fost zece ani membru în Parlamentul European, înainte de a reveni la catedra de Stiințe Politice a UB: „Dacă nu te cunoaște nimeni, ești un nimeni.“

„Uitați-vă la premierul Ciucă. Cu cine s-a întâlnit el de când a preluat mandatul? Uitați-vă la ministrul de finante, dl Câciu. Ati auzit de vreo întâlnire a acestori domni cu omologii lor din străinătate? Eu nu am auzit ca ministrul nostru de finanțe să se fi întâlnit cu vreun ministru de finanțe din țările UE. Credeti că piețele nu văd asta? Toată lumea trage de Draghi (premierul Italiei ñ n. red.) și speră ca el să rămână premier. Pentru că oamenii de afaceri și politicienii știu că se pot sprijini pe el. Pentru că știu cine este, îi știu trecutul, trecutul bun. Ciucă? Cine este premierul României, dacă nimeni nu-l cunoaște?“

Piețele sunt lacome și nu-ți vor veni în ajutor, daca, în mijlocul drumului, aluneci pe o coaja de banană, spune Preda. Dar afacerile sunt afaceri. Țările nu sunt amendate de piețele financiare doar pentru că sunt în spatele liniei frontului, precum este România, în acest moment. Sunt amendate în cea mai mare parte pentru lipsa lor de credibilitate.

Și aici vine și a treia parte a „canonului“ pe care România nu-l respectă, spune Preda. Există o frază în Apocalipsa biblică („Revelație“, în greacă) care sună așa: „Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.“ Faptul că România nu este „nici rece“ și „nici în clocot“, ci este doar „căldicică“ o face vulnerabilă.

„Da, această opțiune – nici rece nici în clocot – este o slăbiciune cumplită. România este «căldicică». Despre Viktor Orban, în Ungaria, ne-am lămurit, e mai aproape de Rusia – problema va fi rezolvată cumva. Polonia este de partea Ucrainei, trup și suflet și, prin poziția ei, s-a apropiat de UE, în ciuda disputelor trecute. România?  Numeni nu știe ce vrea. În partidele din România ranchiuna antiucraineană este limpede – cauzele sunt istorice. Așa că politica României este „căldicică“, spune Cristian Preda.

Pe scurt, despre poziția României în plan politic și în fața piețelor financiare: nu avem niciun calendar pentru aderarea la euro. Oamenii noști politici nu sunt cunoscuți aproape de nimeni în Europa. PNRR se încheie în 2026 – absorbi bine, nu absorbi, ura și la gară. Iar noi vorbim de schimbarea PNRR. Țările UE își fac planuri pe ani de zile. Noi? Pe trei luni: prețul la beniznă (cinci bani pe litru compensație), prețul compensat la energie, spune Preda.

„Desigur ca piețele sunt lacome. Desigur că piețele nu iartă. Dar, așa cum demonii pot fi domoliți, și piețele pot fi domolite. Pentru asta, însă, trebuie să privești domonul pieței în ochi. Or, dacă pe tine, prim-minstru de opt luni, nu te cunoaște nimeni la Bruxelles, pe tine, ministrul al finanțelor, nu te cunoaște nimeni la Londra atunci ce vreți? Într-o mare măsură, chestiunea prețului împrumutului este una de credibilitate. Suntem azi în cea mai proastă situație politică din 1992 încoace“, crede decanul Facultății de Științe Politice a Universității București.

România are în acest moment o datorie echivalentă cu circa 50% din PIB, sub nivelul de avarie de 60% din PIB, dar în creștere față de 2019, când era de 35% din PIB. Italia, cu o datorie publică de peste 150% din PIB, de exemplu, se împrumută la o dobândă de 3,3%. 

„Economiști nu se uită doar la dimensiunea datoriei, care evident că este relevantă, dar și la sustenabilitatea datoriei suverane a unei țări. Avem exemple în economia internațională de țări cu o datorie raportată la cifra de peste 200%, precum Japonia, care continuă să ramburseze. Acolo sunt și anumite particularități, dar au o economie sănătoasa la exporturi“, spune Liviu Deceanu. 

Costul de finanțare este și în strânsă legătură cu modul în care sunt cheltuiți apoi banii. Cu cheltuieli bugetare de salarii și pensii echivalente a aproape 22% din PIB, cheltuielile cu salariile, pensiile și dobânzile au însemnat 93% din veniturile bugetului de stat.

„Contează ce faci cu banii respectivi pentru că, dacă te datorezi pentru a plăti salarii, pensii, în zona bugetară sau chiar pentru a plăti datorii mai vechi, este extrem de păgubos. Dacă te îndatorezi pentru investiții, pentru transfer de tehnologie, know-how, rezultatele pot să fie pe măsură și sustenabilitatea să aibă de câștigat“, mai spune Liviu Deceanu.

Liviu Deceanu, economist: 

Contează ce faci cu banii respectivi pentru că, dacă te îndatorezi pentru a plăti salarii, pensii, în zona bugetară sau chiar pentru a plăti datorii mai vechi, este extrem de păgubos. Dacă te îndatorezi pentru investiții, pentru transfer de tehnologie, know-how, rezultatele pot să fie pe măsură și sustenabilitatea să aibă de câștigat.

În contextul unei inflații care nu s-a mai văzut de zeci de ani în toată lumea, băncile centrale au crescut ratele dobânzilor de politică monetară sau dobânzile-cheie. Și Banca Națională a României (BNR) a început să opereze creșteri mai agresive de dobânzi, cu un punct procentual la ultima ședință de politică monetară, dar este încă rezervată să se ducă prea sus, pentru că dobânzile prea mari pot crea recesiune. De asemenea, și Fed, banca centrală a SUA, a început să crească mai puternic dobânzile de referință. În schimb, Banca Centrală Europeană (BCE), nu a mai operat o creștere de dobândă-cheie din 2011. Economiștii se așteaptă la o creștere în ședința de politică monetară de săptămâna aceasta și întrebarea este cum va afecta și costul de finanțare a României.

„Evident, creditarea va fi afectată atunci când rata dobânzii este mai mare. Finanțarea este necesară pentru dezvoltarea economică, deci va trebui găsit acel fine tunning, acel echilibru care va permite pe de o parte și un control al inflației, dar nu vom pune frână creșterii economice, investițiilor, firmele au nevoie de credit în continuare pentru a putea să se dezvolte și este o chestiune esențială“, mai spune Liviu Deceanu.

În acest moment, rata dobânzii de politică monetară a BNR este de 4,75%, iar estimările economiștilor sunt, în general, ca aceasta va crește la 6% în 2022. 

„Părerea mea este că în continuare Banca Națională în România sau Banca Centrală Europeană în zona euro vor fi prudente, nu vor ridica într-o mare măsură rata dobânzii pentru a nu afecta creșterea economică, spre deosebire de Statele Unite acolo unde poate politica a fost mai agresivă, mai puternică“, mai spune Deceanu. 

Cheia, spun economiștii, este la dozajul creșterii dobânzilor, pentru că o creștere prea agresivă ar arunca economia în recesiune, iar o creștere prea prudentă nu ar opri inflația. Laurian Lungu este de părere că echilibrul dintre creșterea dobânzilor și păstrarea creșterii economice este foarte fragil.

„Se vorbește foarte des în aceste zile de acest soft landing. Băncile centrale, ca și guvernele, se gândesc să crească rata dobânzii astfel încât să lupte împotriva inflației dar nu atât de accelerată astfel încât să trimită economia în recesiune. Însă acest echilibru este foarte fragil, cred că va fi dificil de realizat, adică să aduci inflația sub control fără să intri într-o recesiune. Contează cât de adâncă este recesiunea, cât de mult va ține, deci sunt foarte multe întrebări la ora actuală la care vom afla răspunsul pe parcursul trimestrului următor.“