Binefacerile unei amenințări extraterestre

Un editorialist de la Financial Times, invocat de același Krugman, pune acțiunea autorităților japoneze pe seama dublului șoc, cel al cutremurului din 2011 și cel al Chinei, care a detronat Japonia din poziția celei de-a doua economii mondiale. Prin 2011, la CNN, Krugman a glumit propunând inventarea unei amenințări extraterestre, care să deturneze atenția de la deficite și inflație; mai mult, concentrarea economică necesară combaterii unei asemenea amenințări ar duce la depășirea crizei în cel mult un an și jumătate.

Să facem o săritură de la invazia extratereștrilor în Bangladesh, unde un accident urât, soldat cu 1.000 de morți, a scos la iveală câte ceva din dedesubturile afacerilor marilor companii, ceva ce se traduce prin „forță de muncă ieftină„ și „productivitate„ în graficele din powerpointuri. Și mi-am adus aminte de un recent studiu al unor profesori germani, care au arătat cum criza a erodat adânc valorile morale ale lumii. Oamenii se declară împotriva exploatării copiilor sau cruzimii față de animale sau a poluării, dar, atunci când aleg cele mai ieftine electronice sau haine, încalcă tocmai principiile enumerate. Experimentul a inclus oameni, bani, acte de comerț și șoareci care puteau muri (sau nu), în condiții de piață (sau nu, adică în relații directe între indivizi). Ușor de ghicit, condițiile de piață s-au dovedit acoperitoare, iar câțiva șoricei au plătit cu viața; scuzele au fost de genul „dacă nu o fac eu, o să o facă altcineva„ – recunoașteți ideea, nu?

Al treilea capitol al textului meu este creșterea economică din primul trimestru, de peste 2%, definită drept surprinzătoare (și chiar este, într-o Europă care a intrat în recesiune). Românii au tot raportat creșteri economice de ceva vreme, dar pe de altă parte este lesne de observat că piața se dovedește relativ insensibilă la cifrele statisticilor, o mare parte din șefii de companii cu care venim în contact dovedindu-se destul de pesimiști. Iar de regăsirea procentelor de creștere în nivelul de trai, nici vorbă. De ce?
Păi nu ne amenință extratereștrii, una la mână. Autoritățile nu gândesc cu capul lor, doi la mână. Activitatea economică este, de cele mai multe ori, o combinație între „dacă nu o fac eu, o să o facă altcineva„ (în varii feluri, pentru că avem imaginație) și exportul de forță de muncă ieftină (e o figură de stil).

Lipsită de viziune politică, socială și economică, România nu mai poate trage foloase de pe urma creșterilor economice din statistici. Ani și ani de zile am fluturat „mâna de lucru ieftină„, ne-am mândrit cu creșterile de doi digiți ale companiilor, am cultivat un soi de egoism financiar și mulți s-au autoamăgit cu eficiența proprie. Greșit: marketerii n-au marketat, analiștii s-au făcut că analizează, iar executivii s-au făcut că execută, în timp ce piața și cifrele de afaceri au crescut de la sine, alimentate doar de dorința oamenilor de a trăi mai bine. Iar acum culegem ce-am semănat și decuplarea este cuvântul momentului. Avem o piață de capital și una valutară decuplate de restul economiei, un politic decuplat de economic, un grup important de multinaționale urmându-și propriile interese, deosebite de cele ale societății, avem români decuplați de români. Fluturăm o austeritate care nu ni se potrivește și așteptăm soluțiile altora.