Bine că s-a prăbușit URSS!

Pentru Vladimir Putin, căderea URSS la începutul anilor ’90 a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Pentru statele care erau sub influența sovietică, în blocul comunist, căderea URSS a fost cel mai bun lucru care li s-a întâmplat după finalul celui de-Al Doilea Război Mondial când au căzut sub influența lui Stalin. URSS și blocul comunist au căzut din punct de vedere politic pentru că nu mai puteau fi susținute economic, nici rușii nu se puteau susține pe ei și, astfel, nu-i mai puteau susține pe ceilalți.Căderea comunismului și a URSS, prăbușirea sistemului economic CAER a eliberat țările foste comuniste din lagăr.

La finalul comunismului, România avea un PIB de 40 de miliarde de dolari, în 1991 scăzuse la 29 de miliarde de dolari, în 2000 urcase din nou la 40 de miliarde de dolari, pentru ca în 2020, după deschiderea pieței pentru investitorii străini, PIB-ul să urce la 250 de miliarde de dolari.

De partea cealaltă, Rusia avea la finalul anilor ’90 un PIB de 554 de miliarde de dolari, pentru ca, la finalul lui 2020, să ajungă la 1.483 de miliarde de dolari.Polonia a pornit de la 65 de miliarde de dolari în 1990 și a ajuns la 594 de miliarde de dolari în 2020. Cehia a crescut de la 40 de miliarde de dolari la 243 de miliarde de dolari, iar Ungaria a crescut de la 35 de miliarde de dolari, la 155 de miliarde de dolari; Bulgaria a urcat de la 22 de miliarde de dolari, la 69 de miliarde de dolari, în timp ce Ucraina a crescut de la 81 de miliarde de dolari, la 155 de miliarde de dolari. Germania a pornit de la 1.400 de miliarde de dolari și a ajuns la 3.800 de miliarde de dolari; Spania a crescut de la 376 de miliarde de dolari la 1.281 de miliarde de dolari, în timp ce Italia a urcat de la 890 de miliarde de dolari la 1.886 miliarde de dolari. Statele Unite avea la finalul anilor ’90 un PIB de 5.963 de miliarde de dolari, pentru ca la finalul lui 2020 să ajungă la 20.940 de miliarde de dolari.

Însă cea mai spectaculoasă creștere a înregistrat-o China, de la 360 de miliarde de dolari în anii ’90, la nu mai puțin de 14.720 de miliarde de dolari în 2020. Deci China avea o putere economică sub a Rusiei în 1990, 360 de miliarde versus 554 de miliarde, pentru ca după trei decenii să aibă o putere economică de 14.720 de miliarde de dolari, față de 1.483 de miliarde de dolari, cea a Rusiei. Rusia lui Elțîn în anii ’90 și a lui Putin din 2000 încoace a pierdut și bătălia economică. Cu toată că are resurse de materii prime imense, Rusia nu a reușit să-și depășească propria condiție pe care o are istoric, de care face uz într-un mod fals, că a fost și că este o mare putere.

După 1980, China s-a desprins de Rusia și s-a apropiat de Occident, deschizându-și porțile investițiilor străine, investitorilor străini, know-how-ului occidental, inuențelor americane. În acest fel, a reușit să transfere cunoștințe economice din lumea occidentală către propria economie.

Liderii chinezi șiau dat seama că modelul economic sovietic este falimentar, așa că s-au îndreptat către modelul occidental. Au acceptat la început că sunt o piață de forță de muncă și apoi o piață de desfacere. Dar, pe măsură ce anii au trecut, au reușit să fure la propriu și la figurat cunoștințele economice ale Occidentului, au preluat tehnologiile, managementul, cercetarea-dezvoltarea, astfel încât, după 3-4 decenii, au ajuns să fie mai buni decât partenerii lor occcidentali.

În schimb, Rusia și-a oligarhizat economia, a acceptat investitori străini doar în modelul lor, dar nu prea au învățat nimic de la aceștia. Spre deosebire de economia chinezească, care an de an și-a creat propria valoare adăugată, Rusia a rămas o economie primară, de extracție și vânzare de materii prime.

Aproape că nu au creat nimic ca să scape de dependența de materii prime. După ce au preluat activele în urma prăbușirii URSS, oligarhii ruși, binecuvântați direct de la Kremlin de către Putin, și-au dus banii în Occident, făcând investiții în afara Rusiei. Prin atacarea militară a Urainei, Putin a sperat să revină din nou în prim-plan, să fie a patra putere mondială după SUA, China și Uniunea Europeană. Dar datele economice care stau în spatele economiei Rusiei nu-l ajută din punct de vedere politic.

După prăbușirea comunismului și apoi prăbușirea modelului economic al CAER, România s-a îndreptat cu toată viteza către piața occidentală din perspectiva fluxurilor economice. Mai mult de 70% din economia României înseamnă schimburi comerciale și de investiții cu Uniunea Europeană. Nu puțini au fost cei care, după prăbușirea din 1990 a comunismului, au invocat pierderea pieței CAER.

Bine că am pierdut-o, pentru că altfel nu mai scăpam niciodată de modelul sovietic.