BCE îi arată BNR-ului ce trebuie să facă pentru a crește creditarea: Finanțează mai ieftin băncile care își mențin sau cresc nivelul de creditare pentru companii și persoane fizice

♦ Într-o măsură fără precedent, Banca Centrală Europeană a anunțat că finanțează cu 1.300 mld. euro băncile europene dacă se angajează să mențină același nivel de creditare ca în anul anterior sau dacă vor creștere nivelul de creditare pentru companii și persoane fizice, conform Financial Times.

BCE dă o lecție băncilor centrale din Uniunea Eu­ro­peană, inclusiv BNR, prin modul în care finan­țează bancile europene care au nevoie de bani. Astfel, pentru noile împru­mu­turi ale băncilor, rata de dobândă va fi mai mică de -1%, cu condiția ca acele îm­prumuturi să fie re­di­recțio­nate pen­tru a stimula nivelul de creditare a gos­po­dă­riilor și com­pa­ni­ilor. În caz con­trar, rata dobânzii va creș­te la un nivel de -0,5%.

Pe de altă parte, guvernul Româ­niei a încercat o politică similară de im­pul­sionare a creditului pentru companii și persoane fizice de către bănci, dar puni­tiv, prin taxare. Filosofia ordonan­ței de urgență OUG 114/2018, prin care s-a impus taxa pe activele bancare, a fost să ta­xeze mai mult băncile care nu cre­di­tea­ză și mai puțin pe cele care cre­ditează. Sectorul de business din Româ­nia are nevoie acută de finanțare. În perioada 2008 – 2020, soldul credi­te­lor în echivalent euro pentru companii a scăzut de la 26 mld. euro, la 25 mld. euro. În aceeași perioa­dă, PIB-ul a crescut de la 140 mld. euro, la 220 mld. euro.

Ca urmare a scăderii atât în termeni reali cât și procentuali a creditării com­paniilor de către sectorul bancar, com­paniile au ajuns în aprilie 2020 să aibă mai mulți bani în bănci (26 mld. euro) decât soldul creditelor (25 mld. euro). În loc ca firmele să ia credite de la bănci au ajuns firmele să împrumute băncile.

Intermedierea financiară din Ro­mâ­nia este în continuare la cel mai scă­zut nivel din Uniunea Europeană ca pro­cent din PIB, iar principala pro­blemă rămâne cea a peste 200.000 de companii care nu se pot finanța, acestea fiind nebancabile.

„Sunt și factori speci­fici care explică ni­velul de intermediere financiară din România. În primul rând la nivelul compa­ni­ilor foarte multe sunt ne­ban­ca­bile, ceea ce în­seam­nă că nu se pot finan­ța de la bănci. Acestea au ca­pi­taluri proprii nete ne­ga­tive, adică activele sunt mai mici decât dato­riile și dis­cutăm despre peste 200.000 de companii în această situație“, a spus Ionuț Dumitru, econo­mist-șef al Raiffeisen Bank, pentru ZF.

El a explicat că avem circa 650.000 de companii care raportează situații financiare anual la Ministerul de Finanțe, din care puțin peste 400.000 au activitate, în timp ce 200.000 sunt dor­mante. Astfel, din com­paniile cu activitate, puțin peste 200.000 sunt solvabile după cea mai simplă definiție a solvabilității. Practic 200.000 de companii sunt cu capita­luri proprii nete negative, care nu se pot finanța de nicăieri, nu numai de la bănci.

Problema constă în structura sec­torului corporatist, unde companiile sunt supraîndatorate și au o lipsă de finan­țare sub formă de capital, fiind deca­pitalizate profund. Necesarul de re­ca­pitalizare în sectorul corporatist este de circa 30 mld. euro, iar pentru a avea acces la finanțare bancară, tre­buie să ai un nivel de capita­li­zare adecvat. O recapitali­za­re poate să se facă fie prin acționari, fie prin ac­ce­sarea pieței de capital, chiar dacă nu este la un nivel de dezvoltare foar­te înalt, a mai explicat Ionuț Dumitru.

De asemenea, o reca­pi­ta­lizare a companiilor s-ar putea realiza și dacă nu ar mai distribui foarte multe di­vi­dende, susține Dragoș Cabat, analist financiar, pentru ZF.

„Pentru a se putea recapitaliza, com­paniile nu ar trebui să mai distri­bu­ie atât de multe dividende. Pe de altă parte, la noi, foarte multe companii sunt mici, deținute de o persoană sau fa­milie, iar din acele dividende trăiesc. Își pun salariul minim pe economie ca salariu pentru a plăti mai puține taxe și în rest trăiesc din dividende și nu au bani pentru a-și capitaliza compania. Este ca un business de supraviețuire. În țările dezvoltate, având la dispoziție mai multe posibilități, ele ajung să creas­că, dar în țările mai puțin dezvoltate ră­mân la stadiul acesta“, a explicat Dragoș Cabat.