Banii neîncrederii sunt digitali

Se știe că, foarte adesea, fabricarea unei monede costă mai mult decât valoarea ei nominală. Pare paradoxal: se poate deduce că statul pierde bani producând bani. Însă valoarea reală a monedei este mai mare decât cea nominală. Pe de-o parte, pentru că suprimă un lanț interminabil și costisitor de schimburi-barter – dar aici este multă istorie, iar în teoria (și nici măcar în practica) banilor nu sunt competent.

Pe de altă parte, moneda respectivă vine să consolideze un lanț al încrederii. Trebuie să mă încred în comerciant că îmi va schimba moneda pe ce vreau eu, trebuie să mă încred în banca la care-o depun că mi-o va restitui, trebuie să mă încred în asigurator c-o va investi cu folos, trebuie să mă încred în banca centrală că nu mi-o va drămui prin politici proaste, trebuie să mă încred în stat că va reglementa inteligent tot sistemul. Banii actuali, convenționali, ziși și „bani fiat„, se bazează pe încredere.

Ce se întâmplă însă când lanțul încrederii se rupe? S-a rupt de curând în Cipru și a explodat o monedă alternativă, numită Bitcoin, iar întreaga presă a erupt în articole despre această monedă digitală (agitația mediatică e importantă în acest caz).

Desigur, Bitcoin nu este nici prima, nici singura monedă virtuală – de exemplu, Second Life dispune de propria monedă, la fel ca și World of Warcraft, chiar și creditele Facebook sunt tot un soi de bani virtuali. Toate exemplele vizează sisteme de plăți limitate la o anumită platformă, în vreme ce Bitcoin este un sistem deschis și global.

Alta este însă caracteristica principală a Bitcoin. Spre deosebire de banii convenționali (și chiar de banii din Second Life și ceilalți), această monedă virtuală se fundamentează pe neîncredere – în speță pe neîncre-derea în întreaga lume financiară, iar anul în care a apărut explică fără multe cuvinte motivul: 2009 (deci curând după declanșarea crizei financiare globale).

Inventatorul conceptului, Satoshi Nakamoto, a publicat în 2008 un articol într-un forum de criptografie în care descria protocolul pe care urma să se bazeze Bitcoin, dar „persoana„ sa este învăluită în mister. Este cu siguranță un pseudonim și nici măcar nu se știe dacă este o persoană sau un grup în ciuda investigațiilor făcute de New Yorker și Fast Company.

Tehnic vorbind, Bitcoin este de fapt o rețea peer-to-peer (cam ca acelea de partajare a fișierelor) care funcționează pe baza protocolului Bitcoin, este complet descentralizată și asigură printr-un sistem criptografic asimetric (cu chei publice și private) atât siguranța tranzacțiilor, cât și anonimatul utilizatorilor. Atât protocolul, cât și programul client sunt open source și oricine poate verifica algoritmii și modul de funcționare.

Nu există nicio autoritate centrală și oricine poate participa gratuit printr-un program client. Un utilizator își poate genera oricâte perechi de chei, fiecare pereche fiind echivalentă cu un cont, unde cheia publică funcționează ca adresă, iar cheia privată ca semnătură. Tranzacțiile sunt distribuite și sunt procesate de o serie de noduri ale rețelei numite „mineri„, care trebuie să aplice forța brută (deci o imensă putere computațională) pentru a valida o tranzacție.

De altfel, minerii concurează între ei, deoarece fiecare bloc de tranzacții este recompensat prin posibilitatea de a emite Bitcoini și, eventual, prin contribuții voluntare. Tranzacțiile validate sunt apoi publicate, iar programul client „culege„ sumele primite. În tot procesul nu intervin decât numere, dar Bitcoinii pot fi schimbați în bani convenționali (rata de schimb este variabilă) sau pot fi utilizați pentru plăți în numeroase magazine care acceptă moneda virtuală.

Deși pare perfect, Bitcoin are două neajunsuri. Primul este că rata de schimb este influențată major de expunerea mediatică. Al doilea este că emisia de Bitcoini este controlată de protocol, pentru a preveni inflația, dar este descrescătoare și finită.

Pe măsură ce emisia va scădea și cererea va crește, se va produce fenomenul numit hiperdeflație, care este mult mai rea decât hiperinflația și va distruge rețeaua. Dar până atunci lumea va învăța o lecție importantă și poate un sistem mai bun va fi inventat.