Bani din nori

Despre promisiunile și entuziasmele create de Cloud Computing am vorbit cu câteva săptămâni în urmă, într-un articol în care aminteam despre flexibilitatea resurselor IT, despre barierele investiționale reduse și despre costurile IT previzibile și controlabile. Menționam atunci și inițiativele Cloud cele mai de succes azi, în special ofertele de “retail” IT (Google Music, Netflix, DropBox, iCloud) și cele de inchiriere a resurselor hardware și software (Amazon Elastic Cloud, Microsoft Azure, Google AppEngine).

Făceam o paralelă între externalizarea serviciilor IT și sfârșitul istoriei, cel puțin în ceea ce privește evoluția software. Mă gândeam atunci la Nicholas Carr (fost editor executiv al Harvard Business Review) și la viziunea sa despre o rețea de servicii IT atât de prezentă încât s-ar asemăna prin banalitate și ubicuitate cu rețeaua electrică ce ne alimentează locuințele. Ori cu rețeaua telefonică fixă, ori cu televiziunea.

Această viziune se încadrează în curentul de gândire mai larg și destul de comun (devenit popular odată cu începutul erei industriale, probabil) conform căruia, datorită tehnologiei, viitorul înseamnă nemijlocit progres și precizie, iar trecutul obscurantism și aproximație. O inovație, o tehnologie apare, se dezvoltă, transformă societatea, ne face viața mai bună și apoi moare (iată exemplul telefoniei fixe) pentru a lăsa locul alteia mai bune care își va începe, la rândul ei, ciclul de viață în slujba confortului și evoluției. Este, să recunoaștem, un mod optimist si tonic de a concepe viitorul, o viziune luminoasă, dar se aplică ea oare și la IT?

Modul de a consuma servicii IT reprezentat de Cloud Computing afectează deocamdată semnificativ utilizatorii individuali ori organizațiile mici. în mod natural, se crează entuziasm și promisiunile sunt mai ușor crezute acolo unde riscurile sunt mai scăzute. Stocarea fișierelor personale în Cloud (cu encriptare),
vizionarea filmelor ori ascultarea muzicii din Cloud sunt noi servicii la care apelăm cu toții cu ușurință, de ce n-am face-o? O mică firmă ce închiriază din Cloud un server virtual, o suită Office sau un serviciu de poștă electronică își ia de pe umeri o grijă. și este astfel mai mult decât mulțumită ca, în loc de a aloca resurse interne pentru servicii care nu au nimic de-a face cu activitatea sa de bază, să plătească chirii lunare unui furnizor extern.