Băncile raportează o nouă creștere a profiturilor, Bursa este la maxim istoric, consumul este din nou pe plus, cheltuielile bugetare sunt la maxim, administrația publică se îndatorează la foc automat, iar guvernul a intrat în campanie electorală. Dar cum merge economia?

În mod normal, BNR ar trebui ca în ședința de politică monetară de astăzi să reducă cu un pas dobânda de politică monetară, care stă la 7% de mai bine de un an, și să înceapă astfel trendul de scădere a dobânzilor.

Cu sau fără shrinkflation (păstrarea prețurilor dar reducerea gramajului), prețurile nu au mai crescut așa mult – doar creșterea prețului biletelor de avion iese în evidență, având în vedere cererea mare care este pe piață și dorința românilor de a vizita lumea sau de a merge la muncă în Occident -, iar creșterea de taxe și impozite operată de la începutul anului și-a făcut deja efectul.

Deci ar trebui să ne așteptăm la o scădere mai vizibilă a inflației, care să se apropie de ținta de 4,5% la finalul acestui an, față de 6,6% cât a fost în martie, ultimele date disponibile.

Al doilea motiv este că menținerea dobânzii de 6% pentru atragerea de depozite, adică lichiditatea în exces din piață pe care o dețin băncile, a devenit extrem de costisitoare pentru BNR. Dar până la urmă, acesta a fost unul dintre prețurile plătite pentru stabilizarea pieței monetare, a dobânzilor și a inflației.  

Pe de altă parte, BNR ar putea să amâne scăderea dobânzii de politică monetară doarece marile bănci centrale din lume (Fed – SUA și BCE – Banca Centrală Europeană) nu au început să scadă dobânzile, pentru că economia americană merge prea bine iar inflația în SUA rămâne destul de sus, iar în Europa, deși economia nu merge așa bine, prețurile sunt încă mari.

Cum a mers economia în România în primul trimestru vom vedea miercuri, pe 15 mai, când trebuie să vină datele de la Statistică privind creșterea economică din primul trimestru.

Așa, la prima vedere, dacă ne uităm pe rezultatele publicate de principalele bănci pentru T1, economia ar trebui să duduie.

Banca Transilvania, principala bancă, a raportat o creștere a profitului net în T1 de 35%, la o creștere a veniturilor operaționale cu 32%. Dar Ömer Tetik, CEO al băncii, spune că din punct de vedere macroeconomic anul rămâne provocator atât ca nivel ridicat de incertitudini și volatilitate internațională, cât și în ceea ce privește indicatorii economici. „Inflația se dovedește mai rezistentă decât am fi sperat, iar creșterea economică este încă redusă.“

Creșterea profiturilor băncilor se bazează mai mult pe activitatea trecută și pe nivelul extrem de scăzut al creditelor neperformante, având în vedere gradul extrem de ridicat în care clienții băncilor – companii și persoane fizice – își plătesc fără probleme ratele la bancă, în ciuda menținerii unor dobânzi ridicate.

Dacă activitatea de creditare pentru persoane fizice – creditele de consum – merg bine, susținând revenirea consumului după perioada afectată de inflație, iar acum se vede și o revenire a cererii de credite ipotecare/imobiliare, nu aceeași situație se regăsește și la nivelul firmelor, acolo unde nu există o cerere chiar atât de mare pentru creditele de investiții.

Companiile sunt încă reticente, anul electoral de-abia a început și nu se știe cum se va termina, tensiunile geopolitice sunt în continuare mari, iar costurile de finanțare rămân ridicate.

Pe lângă acest lucru, în România birocrația statului nu ajută deloc partea de investiții: programele europene merg foarte greu, sunt întârzieri cu lunile sau cu anul în finanțările din PNRR, deci nu au început să se tragă din miliardele de euro care stau la BNR.

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj, un producător de medicamente, se întreabă retoric dacă politicienii români cu aspirații parlamentare și europarlamentare au vreo idee cât trebuie să aștepți după autorizații pentru a construi o fabrică.

„După ce fabrica este construită, nu găsești personal specializat și calificat pentru că între timp a plecat la muncă la partenerii strategii sau că, tot între timp, statul român a schimbat regulile jocului, astfel încât investiția nu se mai amortizează conform planului inițial.“

Cererea redusă pentru creditele de investiții se vede în industrie, care nu prea și-a revenit după căderea de 5% de anul trecut.

Dacă vreți să știți, industria are în continuare o pondere mare în economia României, iar orice scădere sau creștere se vede imediat în evoluția economiei.

Conform indicelui BCR România Manufacturing PMI care evaluează industria prelucrătoare, se vede o oarecare revenire a industriei, pentru că în aprilie indicele a trecut pentru prima dată peste 50 de puncte, urcând la 51,5 puncte, de la 49,3 în martie. Dar această creștere se va vedea în T2 și mai puțin în T1 în evoluția creșterii economice din acest an.

În funcție de cum a mers economia în T1, vom vedea dacă creșterea economică pe tot anul se va îndrepta spre 3,8%, cât speră guvernul, față de 2,1%, cât a fost anul trecut.

Investițiile publice în infrastructură, care merg la foc automat, susțin acum creșterea economică, în condițiile în care investițiile private stagnează sau au dat câțiva pași înapoi, dar aici principala problemă este legată de sumele de bani disponibile pe care le are guvernul pentru a plăti aceste lucrări.

Menținerea deficitului bugetar în parametri anuali – sub 5% din PIB – pare destul de dificil de realizat având în vedere rezultatul din T1, când am avut un deficit de 2% din PIB, iar anul abia a început.

Guvernul Ciolacu poate menține echilibrul bugetar și creșterea economică prognozată doar dacă nu amână plata lucrărilor de investiții pentru anii viitori. Iar în tot acest timp, companiile private lucrează pe banii lor.

Construcțiile rezidențiale sunt pe minus pentru că dezvoltatorii imobiliari – de apartamente, de spații logistice, de birouri – sunt în așteptare. Pe de o parte costul finanțării este ridicat, iar pe de altă parte durează foarte mult autorizarea proiectelor.

În anii anteriori, industria de IT&C aducea un plus substanțial de creștere economică, care putea să facă diferența, dar acum și această piață „s-a mai răcit“.

Paradoxal, administrația publică, care a ajuns la o pondere de 12% din PIB și care duduie prin creșterile de salarii, prin creșterea investițiilor, ar putea să facă acum diferența în datele statistice din T1.

Problema este că această creștere a administrației publice se face pe datorie, iar România este deja la limita superioară de îndatorare având în vedere că datoria publică a ajuns la 52% din PIB în februarie, iar spațiu suplimentar de creștere a datoriei nu prea mai există decât dacă se cresc din nou taxele și impozitele, ceea ce se va întâmpla inevitabil la anul.

Până una alta, Bursa, care este un indicator privind evoluția viitoare a unei economii, a atins vineri un nou maxim istoric, având o creștere de 12,5% de la începutul anului. Banii care se investesc acum în noua listare – Premier Energy – arată că investitorii, în special cei de retail, sunt cu moralul ridicat și văd lucrurile în roz.

Miercuri, la ora 09.00 dimineața, vom afla cum a mers economia în T1, și în funcție de acest lucru putem avea o idee despre ce se va întâmpla în următoarele luni, când guvernul PSD/PNL și partidele vor fi ocupate cu alegerile și mai puțin cu economia.