Băncile sunt presate de BNR să-și majoreze rezervele de capital pentru a face față atât scăderii valorii titlurilor de stat cât și pierderilor efective care vor veni din criza economică. Șansa băncilor este că acum piața imobiliară nu a căzut iar cursul leu/euro nu a crescut

Deși suntem în plină criză – explozia prețurilor la energie, inflație, dobânzi în creștere, întreruperea unor activități economice din cauza prețurilor foarte mari la gaze și energie electrică, războiul din Ucraina – România va raporta în acest an cel mai mare PIB din istorie – 1.400 miliarde de lei, adică peste 280 miliarde de euro, față de 1.181 miliarde de lei, adică 240 miliarde de euro, în 2021.

Această creștere a PIB, care reprezintă valoare adaugată în economie într-un an și este cel mai folosit indicator la nivel mondial, care arată puterea unei țări, este susținută de creșterea economică de peste 5% în acest an, de inflația care mărește valoarea nominală (inflația va depăși 15 %) și de stabilitatea ireală a cursului valutar leu/euro (vedeți ce se întâmplă cu forintul maghiar).

De asemenea, cifra de afaceri totală a companiilor din economie va depăși 2.000 de miliarde de lei, peste 400 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din istorie. Anul trecut cifra de afaceri totală din economie a fost de 1.780 miliarde de lei.

Salariul mediu va ajunge la 4.000 lei net, adică peste 700 de euro, cel mai ridicat nivel din istorie.

În aceste condiții băncile din România vor raporta cel mai mare profit din istorie, aproape sau chiar peste 10 miliarde de lei, adică peste 2 miliarde de euro. La jumătatea acestui an profitul net raporat a fost 4,8 miliarde de lei, la active bancare de 664 miliarde lei. In 2021 profitul raportat de cele 34 de bănci a fost de 8,2 miliarde de lei, la active de 640 miliarde de lei. Peste 80% din acest profit este realizat de primele 10 bănci din sistem.

Dacă anul acesta îl vom încheia în glorie din punct de vedere al statisticii macroeconomice, anul viitor vor începe să vină pierderile cauzate de această criză.

Nu toate companiile pot face fața la explozia prețurilor la energie. Nu toate companiile au de unde să acopere creșterea dobânzilor, nu toate firmele pot să facă față scăderii consumului care vine din reducerea puterii de cumpărare având în vedere ca salariile nu acoperă creșterea prețurilor, nu toate firmele pot să facă față reducerii comenzilor având în vedere recesiunea din Europa, care nimeni nu stie cât va tine.

De asemenea, nimeni nu stie cât va ține războiul din Ucraina.

Pentru a nu se mai confrunta cu situația din criza anterioară – România a fost nevoită să ia 20 miliarde de euro de la FMI și creditori internaționali pentru a-și echilibra poziția externă și situația sistemului bancar care era expus la valută și la finanțări externe – BNR a început să ceară băncilor să facă rezerve suplimentare de capital pentru a acoperi problemele economice de anul viitor – creșterea dobânzilor, persoanele fizice de abia acum încept să resimtă acest lucru, creșterea creditelor neperformante, pierderea de joburi și somajul, etc.

Chiar dacă băncile vor raporta cel mai mare profit, ele sunt lovite în plin de scăderea valorii titlurilor de stat românești aflate în portofoliul lor din cauza creșterii dobânzilor.

Sistemul bancar românesc are cea mai mare expunere pe titluri de stat dintre toate țările UE, 20% din active, o expunerea la limita maximă, ceea ce îngreunează situația finanțării deficitului de stat și a datoriei publice.

Iar scăderea valorii tilurilor de stat trebuie acoperită de către bănci din capital, avand in vedere că discuțiile cu auditorii privind clasificarea acestor titluri nu le-a fost favorabilă băncilor.

Băncile sau o parte dintre ele ar fi vrut să reclasifice titlurile de stat deținute, din poziția libere la trazactionare, în poziția de deținere până la scadență (hold to maturity), ceea ce nu ar fi implicat marcarea unor pierderi de valoare acum. Auditorii nu au fost de acord cu acest lucru așa că băncile trebuie să acopere pierderile înregistrate acum.

În aceste condiții, băncile trebuie să-și majoreze/întărească capitalul prin toate formele: limitarea acordării de dividende, transformarea unor depozite sau linii de finanțare de la acționari în capital sau vânzarea de obligațiuni care pot fi transformate în capital dace este nevoie (toate MREL).

Banca Transilvania, cea mai mare de pe piață si care are cea mai mare expunere pe titluri de stat, a aprobat un program de vânzare de obligațiuni de tip capital în valoare de 4,4 miliarde de lei, adica 900 milioane de euro. In noiembrie, Banca Transilvania trebuie să iasă la vânzare cu prima tranșă de astfel de obligațiuni, în valută sau în lei, iar piața așteaptă să vadă care va fi dobânda, având în vedere că peste tot dobânzile cresc iar riscul, inclusiv riscul de țară al României, este în creștere.

BCR, a doua bancă din piață, a vândut la începutul lunii octombrie o serie de obligațiuni de tip MREL în valoare de 334 mililoane de lei, pe 6 ani, la o dobândă de 9,58% pe an.

Raiffeisen a vândut obligatiuni 325 milioane de lei, pe 5 ani, pentru care plătește o dobândă de 9,4%.

CEC Bank se pregătește să iasă în piață cu acest tip de obligațiuni pentru întărirea capitalului.

Toate băncile au nevoie de capital suplimentar, fie direct de la acționar, fie din piață pentru acoperirea pierderilor din titlurile de stat și pentru majorarea rezervelor de capital pentru a face față pierderilor care vor veni la anul, și în anii următori.

Nu se poate să nu ai pierderi în criză, chiar dacă o parte din portofoliul de credite este garantat de stat prin programele guvernamentale- cum ar fi IMM Invest.

Șansa acestei crize, cel puțin până acum, pentru bănci este ca nu s-a prăbușit piața imobiliară și a nu a explodat cursul valuar leu/euro ca în criză.

În urmă cu un deceniu, prețurile de pe piața imobiliară s-au prăbușit într-un an – 50% la apartamente și 80-90% la terenuri, ceea ce le-a lovit în plin pe bănci. Garanțiile depuse pentru creditele imobiliare acordate au sărit în aer iar băncile s-au trezit cu pierderi foarte mari, care s-au întins ani de zile.

Acum piața imobiliară rezistă destul de bine iar băncile au noroc ca prețurile nu au scăzut, ceea ce le permite să nu facă provizioane din reevaluări. În multe cazuri evaluările sunt mult mai mari față de momentul acordării creditelor pentru că preturile au crescut între timp.

Este important ca băncile să aibă o poziție solidă, lichidă și solvabilă pentru a putea prelua și gestiona pierderile care vor veni, fie cele de pe hârtie din scăderea valorii titlurilor de stat, fie cele care vor fi efective atunci când creditele vor sări în aer.

Ironic, faptul că ponderea sistemului bancar este destul de redusă în timp, sub 50%, le permite băncilor să gestioneze mai bine situația și să nu întrerupă finanțarea dacă lucrurile scapă de sub control.

Neavând o piață de capital bine dezvoltată, companiile, persoanele fizice, nu au alte surse de finanțare decât sistemul bancar.

Chiar și statul se bazează cel mai mult pe băncile din România pentru acoperirea deficitului bugetar și a datorie publice, dar de multe ori aceasta reprezintă o vulnerabilitate, atât pentru bănci, ca în cazul actual când au crescut dobânzile și a scăzut valoarea titlurilor de stat, cât și pentru Ministerul Finanțelor care trebuie să facă rost de bani, și nu puțini, peste 25 miliarde de euro în fiecare an.