Ba să generalizăm!

Veți fi citit, sau veți citi în acest număr al revistei, mărturia unui om de afaceri exasperat de situația în care se află: a pierdut în jur de șase milioane de euro pentru că mulți dintre partenerii săi de afaceri au ales calea insolvabilității pentru a ieși dintr-o afacere, ba, mai mult, cu destul de mulți bani în buzunar. „Cheltuiesc bani, câștig procesele, ei au primit marfa, au încasat banii și eu nu i-am mai văzut. Peste 90% dintre insolvențe sunt planificate”, spune Ovidiu Buluc.

Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc despre muncitorul de la fabrica de biciclete care tot fura piese de la fabrică, în speranța că își va putea construi o bicicletă gratis acasă, dar, ce să vezi, oricum ar fi montat piesele, îi ieșea o mitralieră. Parafrazând bancul, de o bună bucată de vreme tot repet, și am martori, cu mult înainte de a citi pățaniile domnului Buluc, că putem încerca, noi, românii, de nenumărate ori să pornim o afacere de care să fim mândri și pe care eventul să o lăsăm moștenire nepoților, de ieșit iese o mică, sau mai mare, găinărie. Este aceasta o generalizare care nedreptățește, știu, o sumedenie de oameni care au pornit afaceri corecte și ingenioase, care au luptat cu taxe, mediu neprielnic, presiuni politice sau cu sărăcia generalizată (altă generalizare?!). Dar, și nu pot evita asta, mă uit la cronica insolvențelor, la jocurile de culise, la declarații, anunțuri, efecte și reacții și nu pot să nu generalizez.

Voi continua, dar înainte de asta trebuie să vorbesc despre pictor: mărturisesc că nu știam de Ambrogio Lorenzetti și că l-am descoperit întâmplător. Dar, după ce l-am descoperit, Lorenzetti a pus orașul italian Siena pe lista de „must„; intenția exista oricum, pentru că este acolo o vestită cursă de cai, dar fresca pictorului despre buna și proasta guvernare a sporit dorința. Pentru că Lorenzetti a împodobit, pe la 1300, pereții Palazzo Pubblico cu „Allegoria ed Effetti del Buono e del Cattivo Governo„ – alegoria bunei și relei guvernări, adică o suită de fresce despre efectele bunei și proastei guvernări asupra orașului, orășenilor, câmpului și țăranilor, asupra vieții oamenilor. Niște generalizări adică, prin care, cumva naiv, dar de bună-credință, pictorul le aduce aminte potentaților republicii locale de rostul lor pe pământ și de efectele pe care deciziile lor le au asupra cetățenilor. Este poate una dintre primele încer-cări de a politiza arta, în sensul bun al cuvântului și un lucru care merită admirat.

Fac legătura între potentați și starea de fapt a lucrurilor – sărăcie, hoție, indiferență – pentru că fac parte din același angrenaj social și sunt legate strict și direct proporțional. Pe de altă parte, și societatea în sine are doza ei de implicare și vinovăție, iar aici „a generaliza” are un rost.

Să generalizăm dară! Și dacă ne vom enerva când vom constata că un oarecare generalizează nedreptățind, să ne gândin că acolo se ascunde un sâmbure de adevăr. Am făcut un test: mai țineți minte campania aceea de influențare a percepției Google despre români? Am probat acum pe mai multe calculatoare și IP-uri și la „romanians are„ mi-au apărut, la loc de frunte, o sumedenie de generalizări: ugly, crazy, stupid, mean, scum, rude. Enervant, nu?