Avocatul gulerelor albe

„Avocatul de drept penal este esențial într-o societate. El este avocatul care apără drepturile și libertățile persoanelor. Dacă ești vinovat sau nu se va dovedi la sfârșitul unui proces, dacă acuzația care ți se aduce este întemeiată și se poate proba, dar până să ajungi la finalul acelui proces, treci printr-un purgatoriu în care drepturile tale trebuie respectate, inclusiv cel referitor la intimitate”, descrie dr. Mihai Mareș, partener fondator al Mareș & Mareș, specificul activității principale a firmei pe care o reprezintă. Cu o echipă formată din cinci avocați, aceasta se numără printre puținele firme de avocatură de pe piața locală care se axează pe dreptul penal al afacerilor, pe care Mihai Mareș a ales să se concentreze în urmă cu 10 ani. Acum, aproximativ 80% din activitatea firmei se concentrează pe această nișă, fie că vorbim despre apărarea efectivă în cadrul unor dosare penale active (trial defense, asistență juridică propriu-zisă în cazul unor dosare), investigațiile interne solicitate de anumite companii, consultanța și prevenția penală, precum și managementul crizei (când apar situații în care, din punct de vedere reputațional, trebuie să reacționezi rapid și să ai un punct de vedere bine articulat), explică el. Un alt departament, condus de fratele său, Cristian Mareș, este reprezentat de litigiile civile. Fratele său s-a alăturat echipei sale de la bun început, în urmă cu 15 ani, iar din 2011 este și el partener al firmei.

Care este însă povestea de carieră a unui avocat de drept penal? Mihai Mareș povestește că în liceu, chiar dacă studia la profilul matematică-fizică, era atras de științele umaniste, motiv pentru care profesorul său de istorie l-a încurajat să construiască ceva bazat pe pasiunea pentru acestea. Prima sa opțiune de carieră, profesia de chirurg, nu l-a mai atras după ce a înțeles ce presupun perspectivele unei cariere de avocat. „Aceasta este o profesie în care te  poți manifesta liber, independent. Eu sunt făcut într-o manieră în care nu pot să lucrez ca angajat al cuiva, iar antreprenoriatul pe care îl fac în avocatură reflectă inclusiv această stare a mea interioară; profesia îți asigură posibilitatea să te dezvolți potrivit propriei tale personalități.”
Cu aspecte ce țin de dreptul penal cochetase încă din perioada facultății, când a lucrat alături de profesorul de procedură penală Aurel Ciobanu. Totuși, la momentul absolvirii, a considerat că nu era oportun să se concentreze pe această nișă. „La începutul anilor 2000, când am terminat facultatea, avocatura de penal era foarte puțin atrăgătoare pentru un tânăr avocat care își dorea să ia parte la negocieri, la deplasări în străinătate la firmele internaționale, să vorbească cu investitorii străini.” Potrivit lui, specializarea aceasta era marginalizată, fiind practicată de indivizi cu reputație în domeniu, care nu aveau cultura construirii de echipe în jurul lor. „Dacă aveai nevoie să îți creezi o traiectorie în care să crești, trebuia să ai în vedere societățile de avocați care funcționau la momentul respectiv și cariera trebuia practic să înceapă cu una dintre aceste societăți.”
10 ani mai târziu însă, s-a ivit oportunitatea de a se concentra pe nișa dreptului penal al afacerilor sau, în limbaj internațional, pe white-collar crimes. Pe atunci, ajunsese să conducă biroul Garrigues, o firmă spaniolă care era una dintre cele mai mari societăți de avocați din Europa. Aceasta s-a retras de pe piață în 2010, din cauza crizei economice din Spania. După o scurtă integrare, de șase luni, în cadrul Mușat & Asociații, Mihai Mareș a decis să pornească la drum pe cont propriu.
„Lucram cu investitori străini și cu mari companii, iar printre primele mandate pe care le aveam din partea clienților se numărau două investigații interne, din partea a două multinaționale din domeniul automotive, prin care ni se cerea să documentăm activitatea unor manageri pe care îi aveau mai ales în departamentul de achiziții și pentru care existau suspiciuni că fac lucrurile mai puțin corect, ulterior trebuia să facem un raport”, își amintește Mihai Mareș modul în care a început să ia contact cu domeniul. Pentru a duce la capăt misiunea, a subcontractat o firmă de business intelligence. Încă de la început, au avut parte de scenarii demne de filmele de acțiune fiindcă ei aveau în responsabilitate coordonarea tuturor celor care investigau faptele. „A rezultat că îmi place să mă ocup de așa ceva, iar ancheta care s-a desfășurat și raportul înaintat clienților au fost bine primite de către ei; prin urmare pentru noi a fost un imbold de a dezvolta această practică.” Întâmplarea se petrecea în 2011, iar de atunci avocatul de business și-a anunțat concentrarea aproape exclusivă pe aspectele de drept penal ale avocaturii de afaceri. „Din acel moment am fost aproape zilnic în tribunale, în fața parchetelor, am avut o asistență și o reprezentare în dosarele penale ale unora dintre cele mai mari personalități, atât ale vieții politice, economice, cât și culturale din România, adică miniștri, primari, secretari de stat…”, descrie avocatul tumultul dosarelor ce au urmat.
Până la momentul boomului DNA însă, a pus fundamentele afacerii: „Între 2011 și 2014 a fost o etapă pe care aș defini-o ca acumulare de cunoștințe și de clientelă. Am construit departamentul de penal de la zero”. Etapa de pregătire a inclus, în paralel cu activitatea desfășurată, și participarea sa la seminarii și la conferințe pe teme de drept penal și de procedură penală.
În 2015 a fost admis la un doctorat la Institutul de Cercetări Juridice ale Academiei, alegându-și o temă despre care spune că este foarte practică și de mare importanță  pentru un practician al dreptului penal – „Nulitățile în procesul penal”. „În această perioadă am scris nenumărate articole, am conferențiat pe aceste teme și, treptat, am început să creionez atât profilul meu personal în domeniul penalului, cât și profilul acestei societăți”, descrie el latura teoretică a pregătirii sale.
În urmă cu patru ani au avut o asociere și Dan Lupașcu, fost magistrat care fusese președintele CSM-ului: „Am înțeles în momentul respectiv și cum funcționează gândirea unui judecător atunci când te prezinți în fața lui și a fost o experiență foarte utilă pentru noi toți colaborarea cu profesorul în cauză, permanent a fost acest proces de acumulare și de creștere, atât a profilului, cât și a cunoștințelor”.

Un moment cheie pe piața de avocatură a fost în 2014 când, odată cu apariția noilor coduri – Codul penal și Codul de procedură penală –, tot sistemul judiciar și actorii acestuia s-au reinventat – avocați cu ștate vechi, cu experiență de decenii în tribunale, învățau cot la cot cu cei noi: „Indiferent că aveam 20 de ani de experiență, câțiva ani sau niciun fel de experiență, în momentul acela am luat-o toți de la zero”. 
Apoi a început ofensiva DNA, iar „cel puțin în următorii patru ani, lucrurile s-au petrecut într-o manieră de breaking news. A apărut o activitate intensă pe acest domeniu în care noi ne-am găsit direct implicați”. Breaking-news-urile de la TV s-au reflectat și în activitatea sa și în evoluția firmei de avocatură: „Încurajările au venit mai ales din partea oamenilor de afaceri, mulți dintre ei în topurile de afaceri pentru businessurile pe care le-au construit, care erau obișnuiți să lucreze cu avocați de business, dar care, atunci când se loveau de aspecte de drept penal, avocații lor nu le mai răspundeau la telefon”.
Cum vede aceste dosare care ne-au inundat la distanță atât de scurtă unul de celălalt? „Care este termenul de comparație? O lipsă a activității de până atunci, unde este regula, unde este normalitatea? În căutarea acestei normalități cred că ne găsim și astăzi. Nu aș putea să spun dacă regula și normalitatea sunt ce au fost până atunci, ce au fost atunci sau ce sunt astăzi. Cred că suntem – și instituțiile statului – sunt încă în căutarea acestei normalități. Mi-e greu să spun care este aceasta”, răspunde Mihai Mareș. El observă că fiecare țară are astfel de treceri și oferă ca exemplu Italia, cu lupta antimafia, denumită Mani pulite.
Contextul internațional a influențat și acesta avalanșa de condamnări din perioada aceea: „Noi eram și suntem încă în zona de influență a Statelor Unite, se punea problema continuării scutului de la Deveselu, a bazelor militare americane. Statele Unite au nevoie de o țară stabilă în care să își așeze aceste baze, în care corupția să fie la un nivel cât mai mic. Ridica îngrijorări și modelul Ucrainei, care era la granița cu România, o țară aproape devastată de corupție, unde a apărut și revoluția ucraineană.” Toate lucrurile acestea au făcut ca și contextul internațional în care s-a găsit România să impună o conduită mai agresivă, mai activă decât a existat până atunci.
Totuși, de ce atât de multe nereguli în modul în care se făcea business în România? „A face afaceri în România a avut, în multe cazuri, și o latură în care exista tendința de a rezolva lucrurile «pe firul scurt», de a vorbi cu cineva să îți rezolve o problemă. Aceasta vine din mentalitatea comunistă, în care fiecare știa pe cineva și își rezolva problema sunând pe cineva; exista un trafic de influență cu care România era obișnuită și care s-a perpetuat, numai că într-o democrație cu reguli occidentale și cu o conduită de business normală, adaptarea la această conduită vest-europeană a fost, de cele mai multe ori, complicată și eludată de mulți participanți, ceea ce a făcut ca obiectul unora dintre anchetele procurorilor să aibă în vedere ca acest tip de comportament să fie sancționat”, crede Mihai Mareș. Potrivit lui, a apărut astfel un efect de bumerang, în care clasa românească de business a fost afectată: „Clasa de business românească a avut de suferit și, de cele mai multe ori, locul afacerilor românești a fost luat de multinaționale”.
Pe de altă parte, spune avocatul, noua generație de oameni de business, tinerii care lucrează în domeniul IT, a învățat din aceste greșeli. „Cred că au avut o lecție pe care au învățat-o și, la rândul lor, în companiile pe care le dezvoltă încearcă să aplice modele de business occidentale. Aici aș menționa inclusiv conceptul de prevenție penală – multinaționalele și, mai nou, companiile mai mari românești apelează la consultanță juridică în materie penală în scopul de a evita riscul confruntării cu organele de justiție penală.” La fel ca în domeniul sănătății – prevenția penală presupune solicitarea adresată unei clase de avocați de a efectua o analiză a riscurilor din zona de penal, în funcție de industrie, de tipul de activitate.

Un motor de business controversat, dar indispensabil

„Dacă inițial avocatura de penal era un fel de Cenușăreasa practicilor de drept pe care marile firme de avocați le-au avut ca departamente până în anii anteriori, acum aceasta a ajuns indispensabilă inclusiv domeniului afacerilor. De altfel, până să înceapă ofensiva DNA-ului, pe atunci erau și foarte puține dosare care afectau domeniul afacerilor”, descrie Mihai Mareș domeniul pe care s-a specializat în urmă cu aproape un deceniu.
Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni de afaceri, politicieni sau chiar și corporații întregi au început să fie afectați de anchetele penale, domeniul a devenit unul vedetă și multe dintre firmele de avocatură de pe piață au încercat să se poziționeze de o manieră sau alta, să vadă cum ar putea „să ia parte la acțiune”.
Un alt aspect care a contribuit la dezvoltarea domeniului este „internationalization sau globalization of crime” (internaționalizarea criminalității), prin care aspecte de drept penal ale unor afaceri transfrontaliere apar inevitabil, într-un mod neașteptat, în diverse jurisdicții: „Când sunt pe cale să semneze o mare tranzacție, de pildă”. El oferă ca exemplu Boeing, care a semnat cea mai mare înțelegere financiară, de 3,6 miliarde de dolari, ca sancțiune penală, pentru închiderea unei investigații privind acuzații de corupție aduse companiei.
„România este una dintre destinațiile de investiții pentru marile corporații, astfel chestiunile ce țin de dreptul penal vor fi mereu important de evaluat, precum și riscurile de natură penală la care o companie care face afaceri la nivel internațional s-ar expune într-o țară.”
Avocatul povestește că de când a început activitatea, a avut sute de clienți, iar pe parcursul unui an există zeci de dosare active, unele de notorietate, dar și altele de care opinia publică nu este interesată. „Poate mai mult de jumătate din activitatea oricărui avocat de penal și a unei firme de penal sunt chestiuni curente, de care opinia publică nu este interesată, nume care nu au rezonanță pentru un ziar sau o televiziune.” Au asistat însă și reprezentat în demersurile lor de apărare și mari corporații, personalități ale vieții economice și politice, cât și avocați, colegi ai lor, care făceau obiectul unor anchete penale, procurori sau judecători.
În rândul companiilor care i-au fost clienți se numără Zwietelsky, Faurecia, Toyota Motor, Frontier Car Group (FCG), Comsa Corporacion, SIF Muntenia, EGIS Pharmaceuticals, Forza Rossa. În ceea ce îi privește pe oamenii de afaceri notorii pe care i-a reprezentat se află Dmitry Grigoryev, fost CFO al Rompetrol, în dosarul Rompetrol 3. „Noi am reprezentat în procese penale nenumărați manageri de top din multinaționale din diverse domenii – acesta este un exemplu pe partea de oil and gas, dar sunt și altele, de la imobiliare, farmaceutice ș.a.m.d.p.”, spune avocatul.
De asemenea, avocații din cadrul firmei sale susțin și demersuri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), dar și proceduri de cooperare judiciară internațională în materie penală, inclusiv cele care au ca obiect mandatele europene de extrădare. „Aici nu se pune problema de a fi avocatul diavolului, ci de a fi apărătorul persoanelor fizice sau companiilor care au o expunere de natură penală într-o manieră în care să li se respecte toate drepturile și garanțiile procesuale și în care să fie capabili să își facă apărarea în care ei cred, de o manieră cât mai profesionistă. Acum, dacă rezultatul este unul de condamnare sau de achitare sau dacă se obține o închidere a dosarului printr-o clasare, cum spuneam mai devreme sau un acord de recunoaștere a vinovației, în care să fie agreate niște condiții și stabilită o pedeapsă negociată cu procurorul cu suspendare – toate acestea depind într-o manieră decisivă de echipa de avocați care asistă persoana respective”, răspunde Mihai Mareș.

După ultimii ani, turbulenți pentru mulți dintre oamenii de afaceri români, dar și pentru unele subsidiare ale companiilor străine care își desfășoară aici activitatea, nu mai este, potrivit lui, nicio îndoială referitoare la necesitatea activității de avocat de penal. „Aceasta devine o componentă esențială pentru mediul de afaceri în România – au fost nenumărate abuzuri în care nu s-a putut lupta decât printr-o implicare activă și de-o manieră profesională.”
De asemenea, chiar și în situația în care nu s-au făcut abuzuri și s-a desfășurat totul într-o manieră legală și firească, poziția celui care este anchetat va fi întotdeauna de a se justifica și de a se apăra și de a încerca să explice de ce a făcut lucrurile într-un anumit fel, spune avocatul. „Există dosare foarte mari cu tranzacții transfrontaliere, cu implicații diverse, cu împrumuturi – pe masa procurorilor se află acte din aceste tranzacții, documente de sute de pagini, contracte în limba engleză, de multe ori acei procurori nu au specializarea profesională de a gestiona un astfel de caz.” Necesitatea unui avocat este esențială și când verdictul este „vinovat”: „Există și fapte de corupție care au fost anchetate și care au fost sancționate bineînțeles, dar chiar și pentru acele situații, unde s-a dovedit la final că inculpatul a fost vinovat, prezența unui avocat face diferența asupra modului în care ești tratat pe parcursul procedurii”.

O profesie în care
se inversează polii
de putere

Mihai Mareș își amintește că la un moment dat a văzut o scenă din filmul Desperate Hours, în care Mickey Rourke interpreta un răufăcător, iar Anthony Hopkins fusese avocatul care l-a asistat în cauză. După ce iese de la închisoare, Mickey Rourke îi sechestrează familia și pe el și are loc următorul dialog: „De ce ai vrut să te faci avocat de penal, când aveai această casă superbă, o familie, să ajungi să ai clienți nemulțumiți ca mine?” Spune că a rezonat foarte mult cu răspunsul: „I wanted to be the sheriff”. „Ce înseamnă asta? Se schimbă paradigma psihologică, paradigma de putere între client și avocat. Ca avocat de corporate, de business, pui în hârtie sau redactezi documentele unor tranzacții și unor afaceri gândite, planificate și agreate de clienții tăi și tu ești solicitat, plătit ulterior – să faci acele acte – un rol destul de solicitant pentru economie, investitori șamdp. În momentul în care acei oameni care au hotărât destinul unor tranzacții, unor țări – cei care fac legile în parlament, miniștri – acești oameni cu putere, când ajung obiectul unor anchete, au nevoie de un avocat care să fie cel în care să se încreadă și în care să renunțe la puterea pe care o aveau, pe care o exercitau asupra celorlalți, puterea este transferată în mâinile acelui avocat în care ei își pun toată încrederea. Jocul acesta avocat – client este o altă paradigmă a activității de avocat de penal”.

Un astfel de rol presupune, explică el, o înțelegere a psihologiei, acordarea de încredere oamenilor care își pun în mâinile avocaților libertatea, averea, toată familia și destinul lor.  De asemenea, subliniază el, un profesionist al dreptului are nevoie atât de cunoștințe tehnice de cel mai înalt nivel, cât și de dedicare, iar problemele din dosare trebuie pregătite cu minuțiozitate. Apoi, un stil oratoric adecvat este esențial pentru un astfel de specialist: „Atunci când mergi în fața unui judecător trebuie să prezinți lucrurile de o manieră cursivă, convingătoare și clară”. În spatele unei susțineri de jumătate de oră în fața unui judecător stau multe nopți nedormite de analiză a dosarelor. „Ne ocupăm de dosare de o complexitate foarte mare și volum foarte mare. Cel mai mare volum al DIICOT-ului în care ne-am implicat și în care am avut un succes privind soluția de clasare care ni s-a dat pentru clienții noștri are 2.000 de volume”, exemplifică el. „Durata pe care o avem la dispoziție pentru a studia un dosar depinde foarte mult de momentul în care intrăm în dosar. Sunt dosare în care ni se solicită să intrăm după ce s-a obținut o hotărâre nefavorabilă în fond și în apel ni se cere sprijinul – situație în care termenele sunt foarte scurte și avem puțin timp la dispoziție, dar sunt și unele în care suntem implicați de la bun început, din momentul în care suntem invitați la parchet în calitate de suspecți și urmărim respectarea drepturilor procesuale și ale garanțiilor pentru client, pe care le urmărești chiar în parcursul procedurii, în dezvoltarea dosarului de la o urmărire penală.”
Or, spune Mareș, complexitatea unui astfel de dosar necesită o echipă de avocați specializați nu doar în drept penal, ci și comercial, al tranzacțiilor, evaziune fiscală, delapidări etc. „Este nevoie de multe cunoștințe, iar volumul de muncă este foarte mare, motiv pentru care necesitatea formării unei echipe este esențială”, subliniază avocatul. În prezent, cinci avocați dedicați exclusiv dreptului penal lucrează pentru Mareș & Mareș – aceasta fiind, potrivit lui, o echipă mare pentru acest sector de activitate.
De asemenea, observă el, avocatura este o profesie meritorie, în care nu contează vârsta, anii de experiență: „Poți să fii avocat de 3-4 ani și să susții o cauză de zece ori mai bine decât un avocat care are o vechime de peste 20 de ani – este unul dintre aspectele frumoase ale acestei profesii”.
Cât despre mirajul laturii financiare, este de părere că banii îți oferă la rândul lor independența și posibilitatea de a te manifesta potrivit propriei personalități: „Nu aș nu aș putea să lucrez de la 9 la 5 într-un birou, să știu că am un salariu fix și că în următorii 30 de ani lucrurile așa se vor desfășura. Aici poți să nu câștigi nimic sau poți să câștigi oricât: depinde de talentul și de abilitățile tale”.
Povestește că în cei 20 de ani de profesie nu a sărit niciuna dintre etapele de formare profesională și academică: „Am trecut prin toate – de la a merge la grefă, la penitenciar să vizitez un client până la a avea deplasări în interesul clienților sau deplasări profesionale la Viena, Milano, New York, Washington – în susținerea acestor cazuri ale clienților care colaborau uneori și cu marile firme de avocați ale lumii.” Iar dincolo de victoriile din instanță, una dintre cele mai mari satisfacții ale carierei sale se leagă de o vizită în Statele Unite, unde clienții nu știau dacă își doresc sau nu să numească un avocat în România care să le susțină cauza pe piața locală. Pentru asta a fost scos „la tablă” în fața unui board și trebuia să explice care este procedura, detalii legate de dosar în fața uneia dintre cele mai mari firme de avocați americane, cu parteneri absolvenți de Harvard. Clientului i-a fost recomandat să lucreze cu el, iar acesta a fost unul dintre momentele definitorii pentru traiectoria sa profesională.
Mihai Mareș observă că tinerii sunt foarte atrași de acest domeniu, îndeosebi fetele, li se pare ceva foarte cool – „Ajung ulterior să realizeze că este o avocatură foarte intensă și care presupune un efort imens. Impredictibilitata programului face ca de multe ori să renunți la câte un weekend – noi practic de Crăciun și Anul Nou a trebuit să stăm în birou să finalizăm o lucrare pentru unul dintre dosarele care avea un termen în care trebuia să ne încadrăm”.
Îi sfătuiește astfel pe tinerii care vor să lucreze în acest domeniu: „Să știe foarte clar că își doresc să practice această avocatură, să aibă cunoștințele tehnice, dar și dorința de a învăța și de a se perfecționa – foarte importante tocmai datorită schimbărilor legislative care au loc permanent. Trebuie să le placă foarte mult meseria și să își aleagă mentorii potriviți”.
De asemenea, o astfel de profesie presupune disponibilitate permanentă: clienții pot să sune în orice moment și tu trebuie să fii la dispoziția lor. „Clientul poate să te sune și la 11 seara ca să spună că a fost chemat la parchet și trebuie să îl asiste un avocat – te urci în mașină și te duci. Te duci la birou dimineața având un anumit program, o anumită agendă și brusc, când nimeni nu se așteaptă, primești un telefon – la maniera asta se lucrează în birouri și trebuie să faci asta cu foarte multă pasiune și cu foarte multă implicare.”
Mărturisește că și el a fost sunat de câteva ori noaptea: „A fost important pentru client să fie cineva cu el în acele momente – este și ca în filme de multe ori, dar viața bate filmul. Este mult mai complex, este vorba despre o situație de maxim stres personal, toată familia este îngrijorată. În momentul în care un mare om de afaceri este într-o anchetă de genul acesta, vă dați seama că de afacerea respectivă câteodată depind mii de oameni. Bunurile firmei sunt sechestrate de multe ori, conturile sunt blocate, nu vorbim doar despre familia lui și de el personal – sunt mii de familii care depind de el și de afacerile sale”.

Chiar dacă nu a ajuns chirurg, așa cum și-a dorit în copilărie, spune că unul dintre obiectivele lor este să fie percepuți ca neurochirurgii avocaturii de business, adică să fie implicați sau consultați în aspecte de nișă, de foarte mare specializare, chiar și de către clienți ai altor firme de avocatură, în ceea ce privește afacerile lor. „Majoritatea și-au dezvoltat departamente de penal, dar au în vedere mai mult sau cu precădere partea de consultanță, cea de prevenție.” De altfel, potrivit lui, firmele de avocatură cu obiectul de activitate similar cu al lor pot fi numărate pe degetele de la o mână. „Ne dorim să extindem echipa, să ne consolidăm această zonă și să fim percepuți ca lideri ai departamentelor de white-collar crimes din România atât pentru firmele de avocați, cât și pentru clienții acestora”, descrie el obiectivele sale pentru dezvoltarea companiei în continuare.

2006
Mihai Mareș înființează firma Mareș & Mareș.

2008
Mareș & Mareș fuzionează cu Garrigues, cea mai mare firmă de avocatură din Spania.

2010
După exitul Garrigues, firma s-a orientat pe dreptul penal din România.

2011
Lucian Danilescu este cooptat ca asociat, firma devenind Mareș Danilescu Mareș.

2016
Se asociază cu avocatul penalist Dan Lupașcu, primul președinte ales al Consiliului Suprem al Magistraturii.
Firma devine reprezentant al alianței internaționale ROXIN, care reunește firme independente specializate în dreptul penal al afacerilor (alianța lucrează îndeaproape cu OECD, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate, Banca Africană pentru Dezvoltare, Institututul Basel pentru Dezvoltare și Banca Mondială).
Ulterior, firma a devenit membră a Asociației Europene a Barourilor de Drept Penal (ECBA – Avocați Specializați în Fraudă Europeană și Conformitate) și a Asociației Internaționale a Barourilor – Comisia pentru Infracționalitate Economică.

2019
Firma trece printr-un proces de rebranding, devenind Mareș & Mareș.

Ce sunt infracțiunile gulerelor albe?

…
White-collar crime (infracționalitatea gulerelor albe) sau corporate crimes se referă la infracțiunile financiare, nonviolente, realizate de companii, oameni de afaceri, instituții, politicieni sau specialiști în diferite domenii.

…
A fost definită pentru prima dată în 1939 de sociologul Edwin Sutherland ca fiind „infracțiunea comsă de o persoană de mare respect și cu un statut social ridicat”.

…
În contrast, infracțiunile blue collar sunt cele evidente – cum ar fi vandalismul sau furtul din magazine.