Avertismentul analiștilor: Urmează o furtuna perfectă, dar guvernele lumii și investitorii continuă să privească de pe margine, fără să vină cu măsuri reale de protecție. Industria care ar putea declanșa degringolada financiară și ar putea aduce o recesiune diferită de tot ce s-a văzut până azi

De luni de zile, manageri de bănci, instituții financiare internaționale și analiști de top trag semnale de alarmă privind evaluările extrem de ridicate ale companiilor americane de tehnologie. Investitorii experimentați, care în 2007–2009 au mizat pe scăderea pieței imobiliare și au câștigat sume uriașe când bula imobiliară s-a spart, și-au întors acum atenția spre acțiunile tehnologice, anticipând o corecție similară. Orice scădere, chiar și minoră, a indicilor bursieri alimentează astfel temerile că piața se află pe marginea unei prăbușiri, potrivit The Economist.

Indicele S&P 500 a ajuns la multipli de evaluare similari cu cei din perioada bulei dotcom, împinși în sus de celebrele „magnificent seven” (cele mai mari șapte companii din tech listate la bursa americană – n.r). Valoarea uriașă a investițiilor în inteligență artificială presupune, la rândul ei, o rentabilitate greu de obținut: potrivit unei estimări JPMorgan, companiile ar avea nevoie de venituri anuale de peste 650 mld. dolari din AI pentru a justifica cheltuielile prognozate până în 2030 adică echivalentul a sute de dolari anual pentru fiecare utilizator de iPhone. Iar istoria arată că noile tehnologii tind să dezamăgească la început, chiar dacă pe termen lung transformă economia.

Deși un eventual colaps bursier ar surprinde puțină lume, consecințele sale sunt mai puțin discutate. Spre deosebire de criza din 2008, actualul val tehnologic este finanțat predominant din capital propriu, nu din datorie, iar economia reală s-a dovedit rezilientă la șocuri recente. Totuși, asta nu înseamnă că un declin abrupt al pieței acțiunilor s-ar opri la nivelul portofoliilor investitorilor.

Aproximativ o cincime din averea gospodăriilor americane este reprezentată de acțiuni, mult peste nivelurile istorice. Iar creșterea acestor active, mai ales cele legate de AI, a alimentat un comportament de economisire tot mai relaxat după pandemie.

O cădere bursieră similară celei de la începutul anilor 2000 ar reduce averea netă a gospodăriilor cu circa 8%. Efectul asupra consumului ar fi semnificativ: o astfel de lovitură ar diminua cheltuielile populației cu aproximativ 1,6% din PIB, suficient încât să împingă economia americană, deja lovită de slăbirea pieței muncii, într-o recesiune.

Impactul asupra investițiilor în AI ar fi relativ mic, deoarece o mare parte a achizițiilor — în special cipurile — sunt importate de la producători asiatici.

Europa, deja prinsă într-un ritm de creștere anemic, și China, care se luptă cu presiuni deflaționiste, ar resimți puternic diminuarea cererii americane. În plus, investitorii străini, care dețin aproximativ 18 trilioane de dolari în acțiuni americane, ar fi afectați de un efect de avuție negativ la nivel global.

Vestea bună este că o astfel de recesiune ar putea fi relativ superficială, asemănător perioadei de după prăbușirea dotcom. Rezerva Federală are încă spațiu să reducă dobânzile, iar unele guverne ar putea apela la stimulente fiscale.

Dar chiar și o recesiune ușoară ar scoate la iveală vulnerabilități majore: tensiuni politice în creștere în SUA, deficite publice ridicate în Europa, tentații protecționiste accentuate și o ordine economică globală tot mai fragmentată.

În mod normal, o recesiune în SUA atrage capital către dolar, considerat activ de refugiu. Însă contextul actual — dolar mai slab, instituții americane contestate și un climat politic tot mai volatil — face ca această regulă să nu mai fie garantată. O eventuală depreciere prelungită a dolarului ar zdruncina și mai mult percepția privind „excepționalismul american”.

În paralel, guvernele cu datorii mari vor fi supuse unei presiuni intense: chiar dacă dobânzile scad, deficitele vor crește, iar investitorii ar putea refuza să finanțeze modele fiscale considerate nesustenabile. Franța sau Marea Britanie sunt exemple de țări care ar avea foarte puțină marjă de manevră pentru stimuli economici.

O cerere internă mai slabă în SUA ar reduce deficitul comercial american, ceea ce ar conveni administrației Trump. Însă surplusul comercial al Chinei în sectorul manufacturier — miza principală a tensiunilor comerciale globale — ar crește. Europa și Asia, deja inundate de produse chinezești ieftine, ar resimți presiunea și mai puternic, ceea ce ar alimenta protecționismul.