Avem pământ per capita de cinci ori mai mult decât China și de trei ori mai mult decât Germania, dar nu ne dă mâncare

♦ China are 0,08 hectare de teren arabil/cap de locuitor, Germania are 0,14 hectare de teren arabil/cap de locuitor, iar România are 0,45 hectare de teren arabil/cap de locuitor ♦ Practic, fiecare român este de peste cinci ori mai bogat decât un chinez în teren arabil și de trei ori mai bogat decât un german.

Fiecare român are aproape jumă­tate de hectar de teren arabil, la fel ca un american, de trei ori mai mult decât un neamț și de aproape două ori mai mult de­cât un spaniol, ceea ce arată că România ar trebui să-și hrănească populația din bogăția pământului. Însă, deși România este unul din­tre principalii producători și exportatori de cereale din UE, are un deficit de 5,6 mi­liarde de euro pe zona de alimente procesa­te, iar carnea de porc vine în principal din Germania și Spania. Cum poate deveni din putere agricolă putere alimentară?

„România are la dispoziție în momentul de față peste 20 miliarde de euro alocați doar sectorului agricol pentru următorii șapte ani. Acești bani trebuie să fie cheltuiți în mod eficient, astfel încât sectorul agricol să aibă capacitatea de a produce hrană în cantități suficiente și la prețuri accesibile pentru consumatori, iar pentru asta avem nevoie de viziune și de oameni capabili să înțeleagă dificultățile momentului, dar în același timp să vadă și oportunitățile“, a spus pentru ZF Daniel Buda, vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură din Parlamentul European.

România are o suprafață de teren arabil de 8,6 milioane de hectare, dintr-o suprafață totală de 13,5 milioane de teren agricol, arată datele Eurostat aferente anului 2021. Din cele 8,6 milioane de hectare, peste 60% din suprafață este cultivată cu cereale, România fiind unul dintre cei mai mari producători și exportatori din UE. La floarea-soarelui și porumb, România se situează pe primul loc în UE la nivel de producție și suprafață cultivată, iar la grâu se situează pe locul al patrulea la nivel de producție. Pe partea de cereale există un excedent de 4 miliarde de euro, dar, de exemplu, în ceea ce privește carnea, cu precădere cea de porc, importurile anuale se apropie de 1 miliard de euro.

„În zona cărnii de porc este dezastru. Deși producem cereale în cantități indus­triale fiind campioni europeni la export, suntem dependenți în proporție de 85% de carnea de porc din import. În zona laptelui, la fel. Importăm unt și lapte din di­ver­se țări ale UE, dar noi ne ducem vacile cu lapte la abator! Am pu­tea continua cu multe sectoare din agri­cul­tură, dar problema este că nu reușim să închidem fluxurile tehnologice. Vaca din Ro­mânia, pentru a ajunge în farfuria ro­mânului, pleacă la export în Polonia, unde este abatorizată și de unde o importăm sub diverse preparate. Iată doar câteva verigi care odată soluționate îți pot conferi titlul de jucător pe piața agricolă la nivel european și la nivel mondial“, a explicat Daniel Buda.

Tănase Stamule, decanul FABIZ, facultatea de business cu predare în limbi străine, Academia de Studii Economice (ASE) București, afirma recent, în cadrul emisiunii ZF Agropower, că nu există soluții rapide, dar decizii se pot lua repede, iar coaliția din guvern ar putea genera un consens de lungă durată. „Având la masă toți actorii putem lua decizii care să fie sustenabile în timp“, sublinia el.

Astfel, deși suprafața de teren arabil pe cap de locuitor din România este similară cu cea din America, care are o suprafață de teren arabil totală de 157 de milioane de hectare, la o populație de 332 de locuitori, și de cinci ori mai mare decât cea din China, care are o suprafață de teren arabil de 119 milioane de hectare, la o populație de 1,4 milarde de locuitori, pământul românesc încă nu ne dă mâncare.

„Vorbim de potențialul agriculturii romanești care este gigantic și dacă astăzi agro industria românească generează 20 de miliarde de euro ca și contribuție la PIB, dacă am dublă capacitatea de procesare, acest potențial de contribuție la PIB-ul românesc ar fi de patru ori mai mare“, a spus recent Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO în cadrul unui summit destinat agrobusinessului.

Nicolae Ciucă, prim-ministrul României a afirmat că în 2022 s-au acordat 50 de milioane de lei, bani nerambursabili, pentru procesare și în continuare pune accent pe investiții în infrastructura principală de irigații și în procesare, atât pentru fermierii mici, cât și cei mari. „Trebuie să găsim o soluție să putem procesa mai mult și să dăm o valoare adăugată produselor. Asigurarea siguranței alimentare a cetățenilor României este obiectivul nostru, pe baza potențialului pe care îl avem.“

„România se află în situația inacceptabilă din punct de vedere al balanței comerciale. Acest lucru este o consecință a incapacității noastre de a gestiona sectorul agricol în ultimii 30 de ani în condițiile în care fondurile europene primite România nu au fost deloc puține. Ne-a lipsit viziunea de ansamblu și am acționat de multe ori pompieristic. Vă dau un exemplu, am avut și încă mai avem programul „Tomata“, prin care sunt sprijiniți fermierii din acest sector, dar ce faci cu tomatele pe care le produci? Unde le procesezi? Le lași pe câmp să se transforme în îngrășământ verde, pentru că tot este la modă?“, a mai spus Buda.

Circa 450 de milioane de euro din fonduri europene au mers în unități de procesare în perioada 2014 – 2020, conform datelor oferite de Agenția de Finanțare a Investițiilor Rurale (AFIR). Totodată, creditarea agriculturii a crescut în această perioadă și, odată cu ea, apetitul fermierilor pentru investiți. De altfel, procesarea a devenit o prioritatea pentru mulți agricultori, deoarece un business integrat le asigură predictibilitate în vremuri tulburi.

„Aud foarte mulți politicieni și foarte mulți reprezentanți ai mediului asociativ agricol care spun că agricultura românească are nevoie de integrare, de procesare și de creare de valoare adăugată pe lanț, dar, înainte de a fi o marotă politică, trebuie să fie și o realitate. Am văzut multe inițiative, fermierii își doresc, fie că sunt mici, fie că sunt medii sau mari, dar sfatul meu este să se uite pe rafturi de ce e nevoie“, a spus recent Florin Constantin, fondator al AGXecutive, companie de consultanță și recrutare de specialiști în agrobusiness.

El crede că la nivel național agricultura se face după ureche, precizând că România are cel mai mic grad de alfabetizare formală din UE în sens tehnic și comercial, adică are cele mai puține certificări pe cap de fermier din UE. „Astfel, facem o agricultură vocațională, neperformantă, care ne trage în spate din punct de vedere economic“, a întărit Constantin.

„Cei care investesc sunt încântați și fac uzine cu foarte mulți bani, fiindu-le distrasă atenția de la business, de fapt, și pariază pe o zonă în care nu-s experimentați, dar care necesită expertiză variată și complexă. Altfel, pot face un produs pe care să nu-l pot promova corespunzător și să nu-l pot vinde la raftul din retailul modern românesc, care la ora actuală este spre 70% din consum“, a menționat Florin Constantin.

El a adăugat că raftul din retail este foarte competitiv, are un marketing foarte agresiv, în sensul că se măsoară grosimea feliei de salam, se cântărește ingredientul la miligram, iar dacă nu pornești de la realitatea de la raft, vei rămâne cu produsul pe stoc și depozitarea îți va genera noi costuri.

„Foarte puțini sunt cei care au o fermă și investesc în procesare, după ce se uită la realitatea de la raft, ca să verifice trendurile, concret, să vadă cine sunt competitorii, ce prețuri oferă, ce vor consumatorii, cum gândesc și cât plătesc pentru a-și configura corect producția. Este păcat că mulți ies din procesare dezamăgiți din această experiență, dar trebuie să țină minte că clientul e întotdeauna rege“, a precizat Constantin.