Austeritatea intelectuală

Scriam, la sfârșitul lunii mai, de cât de repetitiv este șeful Băncii Centrale Europene în discursuri. Reamintesc: Mario Draghi despre evoluția prețurilor, în octombrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; noiembrie 2013: „… but there are a whole range of instruments that we can activate, if needed“; decembrie 2013: „… and are ready to consider all available instruments“; ianuarie 2014: „ … and to take further decisive action if required“; februarie 2014: „… and to take further decisive action if required“; martie 2014: „… and to take further decisive action if required“; aprilie 2014: „… and act swiftly if required“; mai 2014: „… and act swiftly, if required“.

Săptămâna trecută, pe fondul crizei politice din Franța și al revoltei miniștrilor francezi împotriva programenolor de austeritate, Draghi a făcut din nou piețele să vuiască anunțând că oficialii BCE vor folosi „toate instrumentele pe care le au la dispoziție și de care este nevoie pentru a asigura stabilitatea prețurilor pe termen mediu“. Poate că de această dată bancherii europeni vor purcede la programe de relaxare cantitativă și la măsuri de relansare a economiei continentului. Mai sigur nu, pentru că avem de-a face cu un act de procrastinare: vin datele, sărim amenințători, nu facem nimic pentru că nu sunt suficiente date, apar date suficiente care confirmă dar în loc de acțiune începe o nouă perioadă de așteptare a următorului rând de date. Și așa trece austeritatea din economie în intelect.

Aș sări acum de la îndepărtații europeni la neaoși. Există domenii în care până la 70% din personalul calificat a plecat. 10% din populația activă a României lucrează peste hotare. Cei mai mari zece angajatori și-au redus efectivele cu 55.000 de oameni față de 2008; s-au pierdut slujbe în energie, în servicii, în siderurgie, telecomunicații, transporturi, industria auto. Cresc doar retailul și recrutarea și închirierea de forță de muncă temporară, oricum nu la nivelul plecărilor – adică slujbe lipsite de competențe tehnice și de creativitate.

Bănuim cu toții că urmează o perioadă dominată de campania electorală, ceea ce s-ar traduce, eufemistic vorbind, printr-o „toamnă interesantă“. Mi-ar plăcea să regăsesc temele dezindustrializării și deprofesionalizării în programele și cuvântările și promisiunile candidaților și partidelor, dar cum austeritatea intelectuală se manifestă de o bună bucată de vreme, mă tem că vor fi de ajuns atacurile tembele, acuzațiile absurde și micile chițibușării din zona „ba pe-a mă-tii“. Pentru că austeritatea intelectuală deja s-a instalat.

România suferă în mod cronic de reducerea competențelor, iar clasa de mijloc înregistrează, indiferent de rezultatele economice, o pierdere importantă de substanță. Trăim nu numai efectele crizei economice internaționale, ci și pe cele ale limitării competențelor pe bază de criterii politice, în care insul este judecat pe baza carnetului de partid și nu a rezultatelor sau ideilor. Există studii clare, documentate, cu formule, explicații și grafice, care leagă știința de carte a unei nații de creșterea PIB, de calitatea vieții, de investiții, economii și spor economic. România are nevoie și de investiții străine și de credite și de reducerea deficitelor și de producție industrială, dar în egală măsură are nevoie de creativitate, de idei, de un mediu social stabil, de școală decentă, cu absolvenți întregi la cap.

Un tablou delicat pentru un subiect sumbru: Dantelăreasa, de Caspar Netscher.