Aurul, dolarii și apocalipsa. Cum se modifică noua ordine financiară a lumii și de ce toată lumea se întoarce la cel mai vechi refugiu al valorii

Creșterea explozivă a prețului aurului nu este doar o poveste despre piețe, ci un simptom al unei lumi care își pierde reperele financiare. Pe fondul tensiunilor geopolitice și al erodării încrederii în dolar, băncile centrale se întorc la cel mai vechi refugiu al valorii. Lingourile devin din nou garanția supremă într-un sistem monetar aflat sub presiune.

Apelul guvernatorului băncii centrale a Serbiei a venit la cincisprezece minute după decolare: lingouri de aur în valoare de milioane de dolari, care trebuiau să ajungă într-un seif de înaltă securitate din Belgrad, au rămas pe pista unui aeroport elvețian, scrie The Guardian. În transportul aerian de marfă, în ciuda valorii extraordinare a lingourilor de metal prețios, florile proaspete, alimentele și alte produse perisabile au încă prioritate. „Am învățat asta pe calea cea grea”, a declarat Jorgovanka Tabaković la o conferință de la sfârșitul anului trecut.

Banca centrală a Serbiei face parte din grupul în expansiune al instituțiilor care acumulează în grabă cantități vaste de aur, răsturnând decenii de logică economică convențională și alimentând creșterea  prețului metalului strălucitor și galben în contextul intensificării tensiunilor geopolitice. În timp ce Washingtonul atacă cu perseverență independența Rezervei Federale a SUA, provocând agitație pe piețele financiare, cotația de referință pentru piețele internaționale a crescut la un record de 4.643 de dolari  pe uncie, iar analiștii au estimat că va fi depășit pragul de 5.000 de dolari în acest an.

Statutul dolarului ca principală monedă de rezervă începe să se erodeze: ponderea sa în rezervele băncilor centrale a scăzut de la 66% la circa 57% într-un deceniu. Nu există însă o alternativă clară între monedele fiduciare majore, iar această lipsă de înlocuitor împinge instituțiile spre aur. În iunie anul trecut, aurul a depășit euro și a devenit al doilea activ de rezervă al lumii.

Pe măsură ce Donald Trump distruge ordinea globală bazată pe reguli internaționale, instituțiile de stat, dar și investitorii privați, se grăbesc să cumpere aur: ponderea acestui activ în rezervele băncilor centrale s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la peste un sfert, cel mai ridicat nivel din ultimii aproape 30 de ani. Deși acest lucru reflectă parțial creșterea prețului lingourilor, experții spun că băncile centrale își umplu seifurile și ca o poliță de asigurare într-o lume volatilă. De asemenea, multe se grăbesc să repatrieze rezervele de aur păstrate în străinătate și își reduc expunerea la dolarul american. „Din punct de vedere geopolitic am trecut de la Pax Americana la discordie globală. Ce fac SUA este legea junglei”, spune Raphaël Gallardo, economist-șef la administratorul de active Carmignac. „Investitorii – atât cei privați, cât și cei suverani – cred că rezervele lor strategice în dolari nu mai sunt sigure, deoarece pot fi confiscate peste noapte. Dolarul își pierde credibilitatea ca ancoră nominală a sistemului monetar global deoarece Fed își pierde credibilitatea, iar Congresul SUA își pierde și el credibilitatea.” Rezervele oficiale reprezintă o piesă esențială în puzzle-ul monetar global. Stând la baza monedelor naționale ca un fel de fond de siguranță, acestea sunt de obicei alcătuite din valute precum dolarul, euro, yenul și lira sterlină, precum și din aur, obligațiuni și active ale Fondului Monetar Internațional. Sunt folosite pentru a menține încrederea investitorilor și pot fi utilizate pentru stabilizarea cursurilor de schimb în perioade de stres. În cea mai mare parte a secolului trecut, dolarul a fost principala monedă de rezervă preferată; unsoarea de pe roțile finanțelor globale și mijlocul de schimb în cea mai mare parte a comerțului mondial.

Băncile centrale cumpără aur într-un ritm accelerat, pe fondul tensiunilor geopolitice și al neîncrederii în dolar. Ponderea aurului în rezervele oficiale s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la peste un sfert din total — cel mai ridicat nivel din aproape 30 de ani. Analiștii spun că aurul este tratat ca o poliță de asigurare într-o lume instabilă, iar recordurile de preț reflectă această schimbare de paradigmă monetară globală

Din punctul de vedere istoric, sistemul monetar a fixat monedele de valoarea aurului – țările angajându-se să convertească banii de hârtie într-o cantitate fixă, reflectând milenii de obsesie pentru metalul prețios. Cu toate acestea, legătura dintre dolar – și odată cu el alte valute fixate de moneda americană în temeiul acordului Bretton Woods din 1944 – a fost ruptă în timpul tulburărilor economice din anii 1970 de către președintele american Richard Nixon. De atunci, cursurile de schimb au fluctuat pe piețele valutare internaționale în funcție de cerere și ofertă. Cu toate acestea, statutul dolarului este acum în retragere, reflectând politicile instabile ale lui Trump – inclusiv imixtiunea în politicile Fed și fragilitatea finanțelor publice ale SUA – precum și disponibilitatea Washingtonului de a aplica sancțiuni economice asupra altora. Aceasta include țintirea rezervelor înghețate în străinătate ale băncii centrale a Rusiei după invadarea Ucrainei de către armatele lui Vladimir Putin.

Aurul rămâne „refugiul suprem” în perioade de incertitudine politică, spun administratorii de active. Deși criptomonedele sunt văzute de unii economiști ca posibil rival, băncile centrale rămân prudente față de volatilitatea lor. În lipsa unei alternative credibile la dolar, aurul recâștigă un rol strategic central în arhitectura financiară globală.

Dolarul se depreciază, dar nu este în declin. De la ponderea de aproximativ 66% din totalul rezervelor băncilor centrale în urmă cu un deceniu, moneda americană reprezintă acum aproximativ 57%. Economiștii spun că acest lucru se datorează lipsei unei alternative clare. Alte monede fiduciare – cum ar fi lira sterlină, euro, yenul sau yuanul Chinei – nu au anvergură globală. Drept urmare, instituțiile se orientează în schimb către aur – cea mai veche rezervă de valoare de încredere din lume. Ca exemplu în acest sens, în iunie anul trecut – propulsat de creșterea prețului lingourilor – aurul a depășit euro și a devenit al doilea cel mai important activ de rezervă din lume după dolar. „Nu există nimic care să înlocuiască dolarul. Așadar, doar aurul strălucește”, spune Gallardo. „Oamenii se întorc la ceea ce economistul britanic John Maynard Keynes a numit «relicva barbară», deoarece aurul nu reprezintă datoria nimănui.” Conform unui sondaj realizat în rândul a 50 de bănci centrale de către administratorul de active Invesco, aproximativ jumătate din instituții intenționează să își mărească rezervele de aur. Două treimi intenționează, de asemenea, să mute stocurile de lingouri pe care le păstrează în afara granițelor lor înapoi în seifurile de acasă pentru a fi mai în siguranță.

Tot mai multe state își repatriază rezervele de aur, temându-se că activele externe pot fi blocate în conflicte geopolitice. Exemplele Venezuelei și Rusiei au amplificat această anxietate. Țări precum Serbia, India, Polonia, Germania sau Turcia aduc lingourile înapoi în seifurile naționale, considerând aurul nu doar un activ financiar, ci o garanție de suveranitate economică.

„Aurul a fost întotdeauna refugiul suprem. Așadar, în perioade de incertitudine politică și instabilitate, se observă creșteri bruște ale interesului băncilor centrale pentru aur. Este o formă de protecție și un mecanism de siguranță în cazul în care monedele fizice tradiționale dau faliment”, spune Rod Ringrow, șeful instituțiilor oficiale de la Invesco.  „În ultimii patru ani, după izbucnirea conflictului dintre Rusia și Ucraina, am văzut întregul concept de folosire a  rezervelor ca arme. Așadar, băncile centrale au început să analizeze acest aspect și să spună: «Dacă ar fi să am rezerve de aur, m-aș simți mai liniștită cu ele în țară sau la alți depozitari?». Am observat o schimbare de model în această privință.” Din punct de vedere istoric, multe bănci centrale și-au păstrat rezervele de aur la Londra, în Elveția și New York – centrele comerțului global cu lingouri, cu istoric de stabilitate politică și economică. Banca Angliei este cel mai important centru din lume. Deservind aproximativ 70 de instituții oficiale de peste tot, seifurile sale aflate adânc sub străzile Londrei adăpostesc aproximativ 400.000 de lingouri, în valoare de peste 500 de miliarde de dolari. Zgomotul făcut ca băncile centrale să-și repatrieze aurul – și dificultățile pe care această mutare le poate implica – a ieșit recent în prim-plan: Venezuela are lingouri blocate la Banca Angliei în valoare de 2 miliarde de dolari, la care nu poate avea acces cât timp guvernul britanic refuză să recunoască regimul de la Caracas. Rusia a amenințat, de asemenea, Belgia, unde se află cea mai mare parte a rezervelor valutare înghețate ale Moscovei. Iar din această cauză, Belgia a blocat planurile UE de a folosi active ruse pentru a ajuta Ucraina. Alături de Serbia, printre guvernele care au acționat pentru a-și repatria rezervele de aur se numără India, Ungaria și Turcia. Polonia a readus acasă sute de tone de lingouri de aur pe care le trimisese la Londra, SUA și Canada când a început cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 2010, Germania a fost un pionier al repatrierii, cauza fiind presiunile politice pentru aducerea pe meleaguri poloneze a mii de tone de aur din SUA și Franța, unde rezervele sale fuseseră mutate din cauza temerilor unei invazii sovietice în timpul Războiului Rece. Se spune că a fost vorba și de neîncredere în gardienii de la New York. Economiștii spun că țările care ies cel mai mult în evidență prin acumularea aurului sunt de obicei cel mai expuse tensiunilor geopolitice. Achizițiile băncilor centrale au crescut cu 10% în perioada de 12 luni încheiată în septembrie, potrivit Consiliului Mondial al Aurului. În top sunt Polonia, Kazahstan, Azerbaidjan și China. Beijingul a efectuat mai multe runde de cumpărături prin care a adunat peste 2.000 de tone – rezervă estimată a fi a șasea ca mărime din lume – în încercările sale de a rivaliza cu Washingtonul. Totuși, cu peste 8.000 de tone, SUA sunt considerate liderul mondial – chiar dacă conținutul seifului de la Fort Knox nu a mai fost auditat oficial din 1953. Alte țări au mers în direcția opusă. Guvernul britanic a fost un vânzător notabil în timpul mandatului lui Gordon Brown de cancelar laburist, de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, vânzând 401 tone de aur din rezerva sa de 715 tone – într-o perioadă în care prețurile erau scăzute. Unii economiști cred că aurul și-ar putea găzi un rival în criptomonede ca activ de rezervă. Cu toate acestea, băncile centrale au dat dovadă până acum de prudență față de această piață volatilă și incipientă, unde preocupările legate de securitate rămân și unde cele mai stabile active sunt oricum ancorate de valoarea dolarului sau aurului. Jonathan Fortun, economist la Institutul de Finanțe Internaționale, spune că deși aurul este în ascensiune, iar criptomonedele ar putea fi următoarele, puține active nu pot încă rivaliza cu dolarul. „Nu cred că detronarea dolarului ar fi principala preocupare dacă am ajunge în situația de a face troc cu aur. Acesta ar fi un efect secundar – am avea multe alte probleme.” Între timp, banca centrală a Serbiei se străduie să repatrieze întreaga rezervă de aur a țării, iar președintele Vucic vrea ca aceasta să se dubleze la 100 de tone până în 2030.    

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru