Aurul ar trebui să fie un „refugiu” în vremuri nesigure. De ce se prăbușește în plin război?

Deși aurul e văzut tradițional ca „refugiu” în vremuri de criză, războiul recent și șocul petrolier l-au făcut să se comporte mai degrabă ca un montagne-russe. După un maxim istoric în ianuarie 2025, a pierdut 20% exact când tensiunile din Orientul Mijlociu au escaladat. Motivul? Crizele de azi sunt diferite: vin din energie, nu din sistemul financiar.

Metalele prețioase, în special aurul și argintul, joacă deseori rolul de „refugii sigure” pentru investitori, pentru că devin necorelate – sau chiar corelate negativ – cu bursa atunci când piețele scad cel mai abrupt. Tocmai de aceea interesul public crește brusc în perioadele de incertitudine. Fenomenul nu e nou și poartă numele de „fuga spre calitate” (flight-to-quality), conform dr. Rand Low, conferențiar în finanțe cantitative.

S-au mai observat creșteri rapide ale aurului și argintului în trecut, cel mai notabil în timpul crizei financiare globale din 2008 și al retrogradării ratingului de credit al Statelor Unite în 2011. În ambele episoade, metalele prețioase s-au comportat exact cum aveau nevoie piețele tensionate: s-au decuplat de acțiunile care se prăbușeau și au funcționat ca refugii de încredere, mai ales pentru economiile dezvoltate.

Cu tensiuni geopolitice accentuate și incertitudine economică, vedem din nou cum investitorii se îndreaptă spre active de refugiu, precum aurul și argintul. Deși aceste active sunt cele mai puternice în crize majore, materiile prime-refugiu pot avea performanțe bune și în perioade prelungite de volatilitate globală. Valoarea lor se menține când piețele rămân instabile pe termen lung, nu doar în cazul prăbușirilor bruște.

În 2025, Banca Mondială a raportat că aurul a atins maxime istorice pe măsură ce tensiunile geopolitice s-au intensificat. Investitorii s-au refugiat în active sigure, iar băncile centrale și-au mărit achizițiile de aur. Acestea sunt exact genul de condiții în care metalele prețioase, de regulă, strălucesc. Argintul are un rol dublu. Este și metal prețios, dar și materie primă industrială, ceea ce înseamnă că, în anumite piețe, argintul manifestă un comportament de refugiu chiar mai puternic decât aurul, mai ales în momente de stres extrem. Dacă adăugăm cererea în creștere din industrii aflate în expansiune, cum ar fi energia solară, performanța solidă recentă a argintului devine mai ușor de înțeles.

Aurul și-a câștigat de mult reputația de „refugiu financiar” pe timp de furtună. Totuși, în ultimele luni de haos geopolitic și panică pe piețe, metalul prețios s-a mișcat mai degrabă ca un montagne-russe decât ca o navă ancorată stabil. La finalul lunii ianuarie, prețul aurului a urcat la un maxim istoric de aproape 5.600 USD/uncie – practic dublu față de anul precedent. De atunci a pierdut circa 20%, scăzând brusc odată cu izbucnirea unui conflict major în Orientul Mijlociu.

Aurul rămâne la niveluri foarte ridicate în raport cu istoria: este cu aproape 300% mai sus față de acum un deceniu.

Așa cum subliniază The Conversation într-un material recent, aurul rămâne la niveluri foarte ridicate în raport cu istoria: este cu aproape 300% mai sus față de acum un deceniu. O mare parte din această creștere a fost alimentată de „financiarizare”. Pe scurt, au apărut tot mai multe moduri de a investi în aur „pe hârtie” – prin produse financiare complexe numite derivate și prin fonduri care urmăresc prețul acestuia – ceea ce a dus la un boom speculativ din partea investitorilor instituționali și de retail.

Însă oscilațiile sălbatice de preț din acest an ar trebui să spulbere orice iluzie rămasă că aurul este întotdeauna un refugiu sigur. Ca să înțelegem de ce, trebuie să privim cum funcționează piețele financiare moderne – și, în special, de ce un șoc petrolier e diferit de alte crize.

„Adăposturi antifurtună”

Pentru a-și proteja averea, investitorii caută adesea active care sunt fie „instrumente de hedging”, fie „refugii”. Un hedge este o investiție care, în medie, se mișcă în direcția opusă pieței pe termen lung, în condiții normale. Un hedge poate fi o umbrelă pe care o ții deasupra capului în fiecare zi. Rămâi mai uscat decât ceilalți când plouă, dar ratezi și o parte din soare – adică din câștigurile potențiale – când nu plouă.

Un refugiu, pe de altă parte, este o investiție care se mișcă, în general, în direcția opusă pieței doar în perioade bruște de stres extrem sau în prăbușiri. E ca un adăpost antifurtună în care fugi doar când vine uraganul.

Unde se încadrează aurul?

Într-un studiu din 2016, o parte din redactorii de la The Conversation au descoperit că aurul are unele calități de refugiu, în special pentru piețele de acțiuni din Australia, SUA, Germania și Franța. În timpul crizei financiare globale din 2008, aurul a fost cel mai stabil dintre metalele prețioase analizate. Prețul său a scăzut, dar a evitat pierderile catastrofale suferite de alte metale prețioase.

A avut calități similare de refugiu și în 2011, când agenția de rating Standard & Poor’s (S&P) a retrogradat pentru prima dată în istorie ratingul AAA al SUA la AAĂ, iar multe burse globale au scăzut.

Cu tensiuni geopolitice accentuate și incertitudine economică, vedem din nou cum investitorii se îndreaptă spre active de refugiu, precum aurul și argintul. Deși aceste active sunt cele mai puternice în crize majore, materiile prime-refugiu pot avea performanțe bune și în perioade prelungite de volatilitate globală.

Important e că acele șocuri de piață au venit din interiorul sistemului financiar – o criză bancară și o retrogradare de rating. Astăzi, lumea se confruntă cu ceva fundamental diferit: un șoc energetic masiv cauzat de întreruperi în aprovizionarea cu petrol și de daune majore aduse infrastructurii de petrol și gaze din Orientul Mijlociu.

De ce e diferit un șoc petrolier

Manualele tradiționale de finanțe spun că, atunci când izbucnește un război, inflația crește brusc sau bursele se prăbușesc, investitorii recurg de obicei la așa-numita „fugă spre calitate” – își retrag banii din active mai riscante și îi mută în ceva perceput ca fiind mai sigur, cum ar fi aurul.

„Fuga spre calitate” apare când investitorii își mută rapid investițiile din active cu risc ridicat către opțiuni mai sigure, cum ar fi trecerea de la acțiuni la obligațiuni, de obicei în perioade de incertitudine economică. De ce aleg investitorii această cale? Incertitudinea din piețele financiare sau internaționale declanșează, de regulă, acest comportament de turmă. Alteori, mișcarea poate implica investitori individuali sau grupuri mai mici care reduc expunerea pe investițiile volatile în favoarea celor conservatoare.

Totuși, o lucrare de cercetare din 2025 – „Modelling time-varying volatility spillovers across crises: Evidence from major commodity futures and the US stock market” – oferă o perspectivă mai nuanțată. Totuși, cercetarea a inclus date din perioade mai recente de turbulență bursieră, inclusiv pandemia de COVID, când proprietățile de refugiu ale aurului au fost mai atenuate.

S-a constatat că aurul rămâne o alegere preferată pentru investitorii care ies din plasamente mai riscante. Dar nu este un adăpost antifurtună de neatins. În loc să stea complet separat de panică în timpul unei crize, aurul absoarbe o parte din volatilitatea atât de pe piața de acțiuni, cât și de pe cea energetică, ceea ce îi poate face prețul să scadă.

Efecte în lanț

De ce? Pe de o parte, haosul din piețe înseamnă că unii investitori mari pot fi forțați să vândă aur ca să acopere alte pierderi sau să își îndeplinească obligații financiare, cum ar fi apelurile în marjă – când un creditor cere fonduri pentru a acoperi scăderea valorii unui activ.

Pentru alți investitori mari, raliul recent de preț poate să fi creat o oportunitate de a vinde la vârf și de a marca profituri sau de a-și reechilibra portofoliile.

Dar mai e și faptul că aurul nu are la fel de multă valoare intrinsecă esențială ca ceva precum petrolul. Cererea industrială pentru el e mult mai mică în comparație cu alte mărfuri. Într-o criză severă, forțați să aleagă între petrol și aur, de ce are cu adevărat nevoie industria globală? De petrol.

Hârtie, piatră, aur

Modurile diferite în care oamenii investesc azi în aur sunt un alt factor important. De-a lungul câtorva decenii, aurul a devenit tot mai „financiarizat”. Acum poate fi cumpărat și vândut cu ușurință „pe hârtie”, prin instrumente financiare speculative și complexe numite derivate sau prin fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) din ce în ce mai populare, care urmăresc prețul aurului.

Cu aceste fonduri nu cumperi aur fizic. Cumperi un activ al cărui preț este conceput să urmărească, într-un fel sau altul, prețul aurului. Un ETF este un produs pe care îl poți cumpăra sau vinde la bursă. Ele te pot ajuta și să-ți diversifici investițiile. Poți cumpăra și vinde unități de ETF printr-un broker, la fel cum faci cu acțiunile.

Când investești într-un ETF, nu deții investițiile de bază. Deții unități în ETF, iar furnizorul ETF-ului deține acțiunile sau activele. Unitățile de ETF pot fi create sau răscumpărate pentru a se potrivi cu cererea investitorilor. Asta ajută prețul unităților să rămână aproape de valoarea activului net al ETF-ului.

Acest lucru diferă de acțiunile unei companii sau unitățile într-un fond de investiții listat (LIC), unde prețul fluctuează în funcție de cererea investitorilor.

Astăzi, o creștere masivă a investițiilor speculative înseamnă că prețurile mărfurilor depind de mult mai mult decât de cererea și oferta din lumea reală. Pentru că investitorii globali dețin acum derivate pe aur și acțiuni tradiționale în același timp, riscul expunerii la șocuri comune de piață a crescut drastic.    

Traducere și adaptare: Oana Ioniță