Aurul a stricat în două zile ce s-a chinuit să construiască în zece ani

IN NUMAI CÂTEVA ZILE DIN APRILIE, uncia de aur a pierdut sute de dolari din valoare. Metalul prețios a înregistrat o scădere de peste 200 de dolari în zilele de 12 și 15 aprilie. Scăderea este cea mai mare începând din 1974, când în SUA au început tranzacțiile cu contracte futures pe aur.

Aurul cu livrare în iunie a scăzut la începutul săptămânii trecute cu peste 140 de dolari, 9,3%, la 1.361 dolari pe uncie pe piața Comex a bursei din New York. Declinul de peste 9% a fost cel mai mare pentru o singură zi în ultimii 30 de ani, iar prețul de închidere cel mai scăzut începând din februarie 2011.

Scăderea s-a asociat unei evoluții negative, chiar dacă nu de aceeași amploare, la finele săptămânii. Aurul a închis vineri 12 aprilie pe minus cu peste 4%, la 1.501 dolari. În septembrie  2011, aurul atingea prețul record de 1.920 de dolari pe uncie.

NIMENI NU PREA ÎNȚELEGE CE S-A ÎNTÂMPLAT. Prăbușirea aurului pe parcursul celor două zile a obținut un loc special alături de cele mai devastatoare  vânzări de active din istoria Wall Street. Ceea ce este, însă, și mai grav este că nimeni nu prea știe exact de ce s-a întâmplat, scrie CNBC. Iar până când investitorii vor trage niște concluzii, evoluția negativă ar putea continua.

„Rămânem fără superlative pe care să le alăturăm variației aurului începând de vineri, 12 aprilie. Raritatea unei astfel de mișcări este de evidențiat“, a scris într-o notă către clienți analistul Tyler Broda de la banca niponă Nomura.
Fiecare trader de pe Wall Street pare să aibă propria teorie despre scăderea aurului. Cele mai invocate motive sunt: posibilitatea ca guvernele din Europa să vândă din aurul băncilor centrale, după modelul Ciprului, lichidări la unele fonduri tranzacționate pe piața financiară, aprecierea dolarului din cauza intervențiilor monetare ale băncii centrale a Japoniei, precum și vânzări legate de fonduri de hedging neidentificate.

„Marii deținători, alții decât SUA, au nevoie de aur pentru a-și susține economiile și băncile. Vânzarea unei cantități mici are un impact major asupra ofertei și alimentează scăderea prețului și noi vânzări“, a afirmat analistul Sean Egan de la firma Egan-Jones.

Teoria legată de Cipru nu a fost încă dovedită, iar politicienii și banca centrală discută și acum dacă să recurgă sau nu la vânzarea de aur din rezerve. Mulți analiști afirmă că nu ar exista un motiv determinant pentru declin. Întrucât aurul nu are fundamente precum dividendele sau fluxurile de numerar, nu valorează decât atât cât sunt dispuși cumpărătorii să plătească. După o evoluție solidă în ultimii 13 ani, s-ar putea să fi venit momentul ca aurul să lase scena liberă altor active pentru investitorii care preferă siguranța, afirmă specialiștii.

La amploarea scăderii au contribuit probabil și fondurile prin care investitorii mai mici pot face plasamente în aur, precum SPDR Gold Trust. Aceștia sunt dispuși să vândă mult mai repede în fața unor pierderi. Datele istorice arată că odată ce aurul intră pe un trend precaut, cu o scădere de 20% față de maxim, continuă să coboare, în medie, cu încă 14%.

„Chiar dacă niciuna dintre aceste explicații nu este suficientă pentru o mișcare de 20%, contează toate la un loc. Este puțin probabil ca aurul să-și revină prea mult – este totuși un metal greu – iar pe termen mediu există un risc mai mare pentru un nivel de 1.100 dolari“, spune Robert Savage, analist la FX Concepts și fost director de departament la Goldman Sachs.

AURUL SCADE; BIJUTERIILE NU PREA. Chiar dacă aurul a pierdut peste 20% față de recordul din 2011, cei care se gândesc că ar fi momentul oportun pentru achiziția de bijuterii nu vor găsi ofertele așteptate. „Prețul bijuteriilor nu se mișcă obligatoriu la fel de repede precum cel al aurului“, afirmă Jessica Fung, analist pentru piețe de materii prime la BMO Capital Markets.

Prețurile bijuteriilor sunt mai stabile pentru că în componența acestora intră mai mult decât simplul metal: designul și brandul, costurile de producție și profitul vizat de vânzător.

„Bijuteriile au fost făcute cu aur cumpărat deja“, afirmă David Bonaparte, director general la asociația bijutierilor din SUA. În plus, este puțin probabil ca o bijuterie să fie în totalitate din aur. Cel mai probabil este vorba de aur de 14 sau 18 karate, care conține aur doar în proporție de 58%, respectiv 75%.

Cele mai importante variații sunt înregistrate în țări precum India și Singapore, unde consumul este foarte ridicat, iar concurența între retaileri intensă. India este responsabilă pentru 27% din cererea mondială de aur, iar China de 26%, în timp ce americanii cumpără doar 5% din totalul la nivel mondial.