Atenție, începe să se schimbe piața muncii: Dacă înainte căutai un barman și nimeni nu venea la interviu cu zilele și lunile și începeai să te uiți către asiatici, acum, când am dat un anunț, în 24 de ore am primit 30 de CV-uri, de la români, și niciunul nu prea a mai comentat la program și la salariu

Pe piața muncii începe să se simtă un aer rece:

1. O discuție cu un patron de restaurant din București: Înainte, căutam un barman și nu venea nimeni la interviu cu zilele, cu lunile. Întrebau la telefon de bani și program și când auzeau răspunsul nimeni nu mai venea la interviu.

Acum, am dat un anunț și în 24 de ore am primit 30 de CV-uri. Toți erau dispuși să vină la interviu și nimeni nu mai comenta despre salariu și program.

În HoReCa salariul este cât mai aproape de salariul minim pe economie, iar restul se câștigă din bacșiș și, câteodată, un procent din încasări.

Cel puțin în București, din toamnă am remarcat închiderea unor restaurante, cafenele, trattorii. Odată cu creșterea TVA, odată cu creșterea prețurilor, odată cu limitarea creșterilor salariale, puterea de cumpărare a scăzut, iar acest lucru a început să se vadă în consum, așa că produsele care au început să fie tăiate au fost ieșirile în oraș, comenzile de mâncare, de desert și de băuturi la o ieșire la restaurant, cantitățile de bunuri achiziționate etc..

Odată ce au început să se închidă anumite locații, personalul a fost trimis acasă și a început să-și caute de lucru.

Dar piața nu mai este la fel de generoasă ca atunci când, pe creștere economică, pe creșterea salariilor și a veniturilor, orice restaurant, orice cafenea, orice bar avea clienți și făcea bani. Atunci, piața era a barmanilor, care puteau să pună condiții. Acum, situația s-a schimbat.

2. Dacă înainte, cel puțin pe piața HoReCa, nu găseai atât de ușor români care să vină să lucreze și de aceea patronii au început să aducă asiatici, acum CV-urile care vin în căutarea unui job sunt din partea românilor.

3. Cu ZF, având conferințe la Marriott, ajungi să interacționezi cu o parte dintre angajații de acolo. Ce am remarcat în ultima lună este că primele poziții în organigrama unui hotel au început să fie acoperite de tineri, de foarte tineri, care înainte nu prea erau prezenți. La fel, hotelurile aduceau asiatici care să acopere pozițiile de entry level, unde românii nu prea erau atât de mult prezenți. Acum situația mi se pare că s-a schimbat și văd mai mulți tineri români în poziții de entry level.  

Acest lucru arată că paleta de joburi pentru tinerii români s-a redus substanțial, iar un job de entry level la un hotel de top nu mai este de aruncat, în speranța că va veni altcineva cu o altă ofertă, într-un alt domeniu, care să pună pe masă peste 1.000 de euro pe lună net, plus beneficii, pentru o muncă care nu necesită o pregătire educațională extraordinară.

4. În ultimul deceniu, băncile nu prea s-au confruntat cu situații în care clienții persoane fizice să fie disponibilizați în cadrul unor procese de închideri de secții, fabrici, chiar afaceri cu totul.

De mai multe luni, începem să auzim din ce în ce mai des de închideri de fabrici în țară, de reduceri de personal, în frunte cu domeniul IT – unde au început să dispară divizii întregi de softiști care lucrau pentru comenzile de afară și care acum au fost tăiate.

Băncile încep să se uite cu mai mare atenție la aceste situații, având în vedere că cei care se confruntă cu disponibilizarea de la un loc de muncă au credite în spate, iar acum s-ar putea să nu mai aibă venituri de unde să le ramburseze.

Dacă în orașele mari poate mai găsești ceva, poate mai găsești un alt loc de muncă, la o altă companie, în orașele mijlocii și mici această opțiune nu există.

Când un producător de componente auto nu mai are comenzi ca înainte, începe să dea afară un schimb, îl dă și pe al doilea și rămâne doar cu unul. Cei care sunt disponibilizați unde să-și găsească de lucru, având în vedere că piețele locale nu au de unde să ofere alte investiții care să dea naștere la noi locuri de muncă?

De un an și jumătate investițiile private s-au redus și chiar s-au stopat, iar în consecință nu au mai fost făcute nici angajări și nici nu s-au majorat salariile pentru a atrage oameni.

Economia se schimbă și te poți trezi peste noapte cu închiderea unor fabrici, unor capacități de producție de câteva sute sau chiar mii de locuri de muncă, din cauza reducerii comenzilor externe. Nu prea există alternative la aceste închideri de capacități.

Datele statistice consemnează o încetinire pe piața forței de muncă.

Mai mult decât atât, ceea ce remarc acum este prezența în căutarea unui job a tinerilor, care înainte nu prea aveau această preocupare.

Să ne amintim că România este printre țările din Uniunea Europeană cu cel mai mare șomaj în rândul tinerilor, un șomaj de peste 25%.

Plus că sunt peste două milioane de români care pot să muncească, dar care până acum nu munceau.

Odată ce condițiile economice din piață s-au schimbat – creșterea prețurilor, inflație, limitarea creșterilor salariale, scăderea puterii de cumpărare, încetinirea creșterii economice, reducerea investițiilor, planuri de restructurare și disponibilizări etc. -, acest lucru se vede și pe piața muncii.