Așadar, deficit bugetar zero. Și creștere economică tot zero?

Să îndeplinim doar criteriile de la Maastricht nu mai e suficient, spunea președintele Traian Băsescu săptămâna trecută, la televiziunea publică, pledând pentru limitarea deficitului bugetar la 1,9% din PIB la anul (2,3% calculat ESA) și la zero în 2013, față de un plafon acceptat de cel mult 3% în zona euro.

“Austeritatea bugetară constrânge creșterea economică, dar noi avem de optat între riscurile unui buget care nu stimulează creșterea economică și riscul de a nu ne mai putea împrumuta ca să plătim salarii și pensii”, a fost argumentul prezentat de președinte. Și cu suplimentul că incapacitatea unui buget cu deficit aproape de zero de a stimula creșterea economică e relativă și incertă, “pentru că plecăm de la realitatea că avem și alte surse de creștere” (investițiile private și fondurile europene adică), în timp ce perspectiva urcării până la niveluri prohibitive a prețurilor la care se poate împrumuta România e deja certă.

Un asemenea peisaj sumbru are rolul evident de a induce în partide, în companii și în populație teama de a mai propune, respectiv de a mai cere majorări de salarii și pensii sau stimulente fiscale ale creșterii (ne amintim aici de mânia prezidențială recent exprimată contra “analiștilor cu ochi umezi care propun reducerea CAS”). De aici și prima reacție a analiștilor: “Considerăm că o țintă de deficit bugetar sub 3% din PIB este mai curând ambițioasă, în condițiile presiunilor politice semnificative generate de alegerile din 2012”, este opinia Melaniei Hăncilă, economistul-șef al Volksbank România.

Prognoza de toamnă a Comisiei Europene, publicată la 10 noiembrie, nu vede un deficit ESA mai mic de 3,7% din PIB în 2012 și 2,9% în 2013, dacă nu se schimbă politicile actuale asumate de Guvern prin programul cu FMI și UE (adică dacă nu se modifică nivelul principalelor taxe și impozite): reducerea cheltuielilor, în special a subvențiilor, reforma asistenței sociale, reforma pensiilor, “tranziția de la finanțarea internă a cheltuielilor de capital spre finanțarea lor din fonduri europene și prioritizarea marelui număr de proiecte de investiții existente”.

Pe de altă parte, pentru ca arătarea acestei pisici să nu aibă efect negativ asupra așteptărilor de creștere economică ale publicului și deci să nu inhibe în continuare cererea internă și încrederea în relansare, anunțul prezidențial de restrângere a limitei de deficit a venit la pachet cu anunțul că economia a avut în trimestrul al treilea una dintre cele mai mari creșteri din UE față de anul anterior (4,4% în serie brută, 4,5% în serie ajustată), bazată pe performanțe surprinzător de bune în industrie (5,5%), agricultură (25%), turism (17%) și chiar construcții (7,2%).

Această evoluție s-ar pune deci frumos la baza estimării de creștere a PIB de 2,1% pentru 2012, înlăturând percepția că Guvernul accentuează politicile prociclice, adică strânge șurubul exact când economia e mai amenințată de criza din zona euro. În lipsa datelor oficiale de la Statistică, ce vor deveni publice abia la 6 decembrie, ne bazăm așadar pe notițele președintelui, dar și pe comentariile analiștilor, luați prin surprindere de ritmul înalt al creșterii.

“O asemenea rată de creștere amintește de vremurile dinainte de criză. Dar, cum ea s-a datorat în primul rând sectorului agricol, acest trimestru va fi probabil rememorat ca o întâmplare norocoasă”, comentează Vlad Muscalu, economist la ING Bank România, care estimează că anul se va încheia cu o creștere de 2,5%, ceea ce, prin acțiunea efectului de bază (față de un punct de plecare situat foarte jos, orice creștere apare mai mare, iar față de un punct de plecare puternic, orice creștere apare mai slabă), va diminua automat anvergura creșterii de la anul spre 1,1%.

La fel gândește și Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank România, care vede un bilanț de creștere a PIB de 2,5% pentru 2011, ceea ce înseamnă automat o estimare mai redusă pentru 2012, în virtutea aceleiași logici. “Contribuția mare a agriculturii la creșterea PIB în 2011, posibil de până la 1%, implică riscul unei contribuții negative în 2012, din cauza efectului de bază. Mai mult, sunt semne clare ale unei încetiniri a activității economice pe piețele externe, care vor avea ca efect o contribuție mai mică la PIB din partea exporturilor nete, precum și o redresare slabă a consumului și a investițiilor.”

Eugen Șinca, economist al BCR, împărtășește la rându-i viziunea prudentă: “Cererea externă mai redusă, programul ambițios de consolidare fiscală și efectul de bază din agricultură vor greva asupra perspectivelor de creștere din 2012”, care ar urma să se situeze undeva sub 1,5%, după un avans de peste 2% în anul în curs. Aceste prognoze coincid cu calculele BERD, care în octombrie a redus deja puternic estimarea de creștere pentru 2012, la 1,1%, de la 3,8% în luna iulie – în linie cu reducerea prognozei pentru toată Europa Centrală, de Sud-Est și statele baltice.

Întorcându-ne la buget, dintre toate țările europene pentru care Comisia a publicat prognoza din noiembrie, excedent bugetar ESA ori deficit mai mic de 1% au numai Norvegia (excedent în jur de 11% în 2012-2013), Suedia (+0,7% în 2012 și +0,9% în 2013), Elveția (+0,3% în 2012 și +0,4% în 2013), Finlanda și Germania (-0,7% din PIB în 2013), Estonia (-0,8% în 2013), Luxemburg (-0,9% în 2013). Cât despre restul țărilor est-europene, cel mai mic deficit estimat ar urma să-l aibă Bulgaria în 2013 (-1,3% din PIB). Să însemne că toate țările cu deficite mai mari nu se vor mai putea împrumuta de pe piețele financiare, vor ajunge incapabile să-și refinanțeze datoriile existente și să achite cheltuielile curente în sectorul public?