Argumentul celor 7,4 milioane de voturi

În tabăra lui Traian Băsescu însă, optimismul a fost întreținut de Parchet, prin promptitudinea cu care au fost confiscate listele electorale și datele evidenței populației de la BEC, AEP, CCR, MAI și MJ, dar și prin amploarea fără precedent a anchetării reclamațiilor de fraudă la referendum – 181 de procurori au deschis în timp record 500 de dosare de fraudă, din care o parte cercetate de DNA.

O primă înfrângere a USL, în acest context, a fost acțiunea de confiscare a listelor, ancheta aferentă a Parchetului la nivelul MAI și publicarea stenogramelor aferente i-au determinat pe Ioan Rus și Victor-Paul Dobre să se recuze de la Interne, respectiv Administrație, motivând că altfel ar fi avut dinainte “o stradă cu sens unic, cel spre Parchet”.

O a doua înfrângere: ancheta din teritoriu, începută sub auspiciile afirmației diplomatului american Philip Gordon că există “acuzații credibile de vot ilegal masiv” și la capătul căreia n-ar fi exclus să se atingă estimarea din 26 iulie enunțată de Traian Băsescu, că USL va frauda referendumul fix cu 10%, respectiv cu 2 milioane de voturi. Chiar dacă n-ar demola realitatea că a existat un vot legal masiv pentru demiterea lui Traian Băsescu, o reducere a numărului de voturi valabile pentru demitere de la 7,4 milioane undeva spre 6 sau chiar spre 5 milioane (ca să nu mai vorbim de estimarea lui Sebastian Lăzăroiu că de fapt cei 7,4 milioane ar fi doar niște “morți cu acte, infractori care au votat multiplu, președinți de secții de votare care au aruncat teancuri de buletine în urne și vreo 3-4 milioane de simpatizanți USL”) ar putea servi atât tezei – lipsite însă de valoare juridică – că nu se face ca președintele să fie demis cu mai puține voturi decât a fost ales în 2009, cât și efortului taberei Băsescu de a submina autoritatea morală a USL, sau mai exact a aripii dure din PNL-PC, ferm convinsă că merită chiar să încalce legea ca să îndeplinească voința celor 7.403.836 alegători care au susținut demiterea lui Băsescu.

Și o a treia înfrângere: faptul că ancheta Parchetului în satele din Oltenia și Moldova a fost făcută cu exces de zel, pe sub nasul ministrului interimar al justiției – premierul Victor Ponta, l-a pus pe Ponta în conflict direct cu președintele Crin Antonescu, care i-a cerut să ia măsuri (a se citi decapitarea conducerii Parchetului) în loc să se plângă că Traian Băsescu “terorizează cetățenii României” prin intermediul procurorilor.