Are 27 de ani și a refuzat oferte de joburi din America și Emirate ca să își îndeplinească visul la Balotești

De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc și echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.

Alaska era liniștitoare, mai ales dimineața, când ne duceam la micul dejun, și, până veneau clienții, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, își amintește Dan Mehedințu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în țară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.

Construită în jurul unei bălți aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuțe din lemn și o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalații de iluminare destinate pescuitului, dar și hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.

Cu clienții selectați atent, Mehedințu mizează pe „oaza de liniște„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Balotești. Acum atât tatăl, cât și fiul își petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărțindu-și activitatea între discuțiile cu clienții – printre care pot fi văzuți șeici sau politicieni –  coordonarea angajaților, inovații cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.

„M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, își descrie Mehedințu începutul experienței în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanțe-bănci în cadrul ASE și simțea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor și oceanelor: „Aveam 21 de ani, câștigam 4.000 de dolari pe lună și vedeam și lumea„.

Amuzat, își amintește că găsise o modalitate prin care să o facă mai ușoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluție pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreț„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiță prin care să muncească mai puțin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacșiș de la cei circa 4.000 de clienți obișnuiți cu servicii de lux.

După ce s-a întors în țară, și-a cheltuit banii pe o mașină sport și pe o casă și a plecat să studieze în Elveția la o școală de management hotelier. Școala presupunea un curs teoretic de șase luni și un training practic în Washington, SUA, unde Mehedințu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor și bucătărie – pe care le numește un coșmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul și contabilitatea unui restaurant.

Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveția pentru a-și continua studiile cu obținerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deși oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedințu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.