Cum ar fi fost dacă astăzi un Flat white ar fi costat 180.000 de lei, o pereche de Nike 6.500.000 de lei, iar un IT-ist ar fi câștigat 100.000.000 de lei pe lună? Să nu uităm de cel mai important eveniment care, ca percepție, a dat cea mai mare încredere pentru români

Marți, 1 iulie 2025, vom marca 20 de ani de la introducerea leului greu (sper că lumea își mai aduce aminte), când BNR a tăiat patru zerouri din coada leului și a dat o nouă viață monedei naționale, cu speranța de atunci că inflația nu va mai fi atât de mare ca în anii ’90 și prima parte din 2000, iar cursul valutar leu/euro va fi mult mai stabil.

Introducerea leului greu este unul dintre cele mai importante evenimente pozitive din istoria economică, socială și politică a României din ultimii 35 de ani, depășit fiind de intrarea în NATO în 2004 și Uniunea Europeană în 2007.   

Pentru Banca Națională, pentru guvernatorul Mugur Isărescu, cred că este cel mai important eveniment din istoria băncii după 1990.

Pentru public, pentru români, tăierea celor patru zerouri a fost cel mai important eveniment ca percepție de încredere că putem avea un viitor mai bun și că lucrurile, după căderea comunismului, ar putea să fie mult mai bune. 

Pentru Ziarul Financiar Noaptea Leului Greu, așa cum am denumit evenimentul de joi spre vineri, 30 iunie 2005/1 iulie 2005, atunci când s-au introdus pe piață noile însemne monetare, este cel mai important eveniment pe care l-am organizat până acum (pentru că a fost ideea și execuția noastră).

Puteți citiți aici Ziarul Financiar de atunci:

1 iulie 2005 (înainte de desfășurarea evenimentului)

 și

4 iulie 2005 (relatarea de la eveniment).

Noaptea Leului Greu a beneficiat de o aliniere perfectă a astrelor, pentru că am reușit să-i aducem în același loc, de la parterul sediului central al BRD din Piața Victoriei, pe președintele Traian Băsescu, pe premierul Călin Popescu-Tăriceanu, și nu în ultimul rând pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu, care au scos din bancomat noile însemne monetare ale României – 10.000 de lei au devenit 1 leu, 100.000 de lei au devenit 10 lei etc.

Am putut organiza evenimentul pentru că am beneficiat de susținere din partea Adrianei Săftoiu, consilierul prezidențial al președintelui Traian Băsescu, și Ralucăi Zamfir, de la Direcția de Comunicare a BRD, care au înțeles semnificația acestui eveniment din prima, fără să pună prea multe întrebări ulterior.

Ce am câștigat și ce am pierdut după Noaptea Leului Greu?

Tăierea a patru zerouri a fost puțin ciudată, multă lume se aștepta la trei zerouri, dar în spate a fost decizia BNR de a aduce cursul valutar de la 36.000 de lei la 3,6 lei, ca să fie în apropierea zlotului polonez, care era cotat la 4 lei. Dacă  ar fi fost cursul la 36 de lei, am fi pierdut lupta cu zlotul polonez, care era cea mai performantă valută fostă comunistă.

La început ne-a fost greu să calculăm noile prețuri când trebuia să tăiem patru zerouri și multă lume se încurca în calcule, așa că a durat ceva timp, mai bine de un deceniu, până când noul leu a intrat și în limbajul comun.

Am ales să-mi aduc aminte de acest eveniment pentru că, totuși, au trecut 20 de ani, vin alte generații și pe istorie se așterne praful și uitarea.

Pentru noile generații, tăierea a patru zerouri din coada leului nu înseamnă nimic, pentru că nu au trăit acele vremuri.

Poate pentru o zi, 1 iulie din fiecare an, ar trebui ca toată economia să afișeze vechile prețuri pentru a ne aminti cum a fost înainte. De exemplu, un espresso la 5 to go nu ar trebui să fie 5 lei, ci 50.000 de lei. Un Flat white nu ar mai fi 18 lei, ci 180.000 de lei, un IT-ist nu ar mai câștiga pe lună 10.000 de lei, ci 100.000.000 de lei, cursul valutar nu ar mai fi 5,07 lei/euro, ci 50.700 de lei, asta ca să dau doar câteva exemple.

În 2005 PIB-ul a fost de 288 de miliarde de lei, adică 80 de miliarde de euro, iar anul acesta ne ducem spre 1.800 de miliarde de lei, adică 380 de miliarde de euro, adică o creștere de 475% în euro.

Salariul mediu net a crescut de la 726 de lei, adică 200 de euro, la 5.600 de lei, adică 1.100  de euro, creșterea fiind de 550% în euro.  

Inflația a fost în cei 20 de ani de 95,8%, adică 4,75% pe an, cât se înregistra în anii ’90 în una sau două săptămâni.

Cursul valutar leu/euro a crescut cu numai 40% în 20 de ani, adică 2% pe an, cât se înregistra în anii ’90 într-o singură zi. Stabilitatea cursului valutar, cu o creștere anuală atât de scăzută, este poate cel mai important câștig pentru economie în ultimii 20 de ani.

Rezerva valutară totală a BNR era la 1 iulie 2005 de 15 miliarde de euro, iar anul acesta, la finalul lunii mai, a fost de 65 de miliarde de euro.

Datoria publică era de 57 de miliarde de lei, iar acum ne îndreptăm spre 1.000 de miliarde de lei, având cea mai mare creștere procentuală dintre datele macroeconomice.

Datoria externă a României pe termen mediu și lung (așa cum o publica atunci BNR), era de 22 de miliarde de euro, iar acum, la finalul lunii aprilie, este de 158 de miliarde de euro.

Dobânda la BNR era atunci de 8%, iar acum este de 6,5%.

Dobânda la credite era de 19,6% în lei, față de 8,3% acum.

Dobanda medie la depozite era de 5,9%, în timp ce acum este de 5,05%.

Banca Transilvania avea atunci (la finalul lui 2005) active de 4,9 miliarde de lei, adică 1,36 de miliarde de euro și o capitalizare bursieră de 450 de milioane de euro. Acum, Banca Transilvania are active de 200 de miliarde de lei, adică 40 de miliarde de euro și o capitalizare bursieră de 28 de miliarde de lei, adică 5,6 miliarde de euro.

Când am aniversat 10 ani de la Noaptea Leului Greu, pe 7 iulie 2015, BNR a organizat un moment festiv, consemnat de istoria ZF.

Puteți citiți aici Ziarul Financiar de atunci:

7 iulie 2015 (cu evoluția indicatorilor timp, de un deceniu)

și

8 iulie 2015 (o relatare a evenimentului de la BNR).

Putem lua orice fel de indicatori vrem din acești 20 de ani pentru a vedea evoluția lor, unii au fost cu plus, alții au fost cu minus, dar până la urmă denominarea, adică tăierea zerourilor, a patru zerouri, a fost o decizie bună, de care beneficiem astăzi și noi, care am văzut cum a fost înainte, și generațiile de astăzi.