Apropo de tranzacția prin care Raiffeisen cumpără Garanti Bank. Cine pe cine cumpără în sistemul bancar trebuie să treacă întâi pe la BNR. Înainte ca sistemul bancar să finanțeze mai mult economia, băncile trebuie să devină mai puternice și mai puține

Acum ceva timp, doi-trei ani, în piața bancară era o discuție că grupul austriac Raiffeisen ar fi fost nevoit/presat să vândă și operațiunile din România (în Bulgaria vânduse deja banca către grupul KBC) pentru a face rost de bani pentru capital, având în vedere că era puternic afectată de faptul că devenise „prizonieră“ cu banca din Rusia (cel mai important activ al ei și care aducea mai mult de jumătate din profitul băncii), de unde nu putea/nu poate să iasă nici acum.

Se spune că BNR nu ar fi agreat ideea ca Raiffeisen să iasă din România, considerând că este o bancă importantă în economia generală, cu care s-a înțeles foarte bine de-a lungul anilor, mai ales în momentele de criză.

Cine știe dacă informația a fost adevărată sau nu, pentru că noi/presa, până la declarațiile oficiale, trăim din zvonuri și informații vehiculate oficial și neoficial.

Cert este că Raiffeisen este în continuare în România și tocmai a cumpărat ea o bancă – Garanti Bank România, deținută de BBVA.

Grupul spaniol BBVA, una dintre cele mai mari entități bancare din Europa, a decis într-un final să iasă din România, după ce în ultimii opt-zece ani a avut cel puțin două-trei tentative. Mai toate băncile internaționale prezente în România, plus Banca Transilvania, au fost interesate de Garanti, o bancă destul de bună, cu un portofoliu destul de curat, cu o cotă de piață de 2%, ceea ce pentru piața bancară românească, aglomerată de foarte multe bănci mici, cu cote de zero și ceva la sută, poate fi considerată o cotă mare. La un moment dat, BBVA a ajuns foarte aproape să vândă banca grupului OTP, pe când aceasta avea banca din România, dar ungurii nu ar fi îmbunătățit oferta finală, așa că spaniolii nu au mai vrut să o vândă. 

Între timp OTP și-a vândut banca din România către Banca Transilvania, pentru că BNR nu voia să-i lase să crească prin achiziția altei bănci după tranzacția respinsă oficial de către BNR, cu National Bank of Greece România.

Piața spune că, în lupta pentru OTP Bank România, Raiffeisen ar fi oferit un preț mai mare decât al Băncii Transilvania, dar că preferința BNR pentru banca din Cluj ar fi avut câștig de cauză și că austriecii ar fi înțeles mesajul și au făcut un pas în spate, în așteptarea unei alte bănci de vânzare.

Acum, pentru Garanti Bank România, Raiffeisen s-a luptat cu ING, care operează pe piața bancară românească prin intermediul unei sucursale chiar de când au venit prima dată, în 1995.

Piața spune că dacă ING ar fi luat Garanti ar fi trebuit să-și facă o bancă direct în România, un S.A., adică să se transforme din sucursală în filială, ceea ce ar fi însemnat o investiție directă pe piața bancară românească în capital de 1,2-1,4 miliarde de euro, o variantă care nu ar fi fost preferată de către olandezi.

Cert este că, după anunțul oficial de sâmbătă dimineața de la ora 2.49 (niciodată un m-am confruntat cu o comunicare oficială a unei asemenea tranzacții în plină noapte), Raiffeisen va prelua Garanti România pentru 591 de milioane de euro. Tranzacția și preluarea vor fi realizate direct de către Raiffeisen Bank România, care are capitalul necesar pentru o asemenea operațiune.

Având în vedere anunțul oficial, nu cred că BNR va avea o altă părere în privința acestei tranzacții.

BBVA a vrut să iasă din România pentru că operațiunile de aici nu sunt mari și nici nu pot să crească semnificativ ca să ajungă în top trei, așa că mai bine vând banca.

Apropo de părerea BNR, în vara lui 2024 Peter Bosek, care tocmai preluase poziția de CEO al Erste Bank, care deține a doua bancă din piață, BCR, a spus că Erste se uită la toate oportunitățile de achiziții care apar pe piață în România, dar că reglementatorul, adică BNR, are propria părere în această privință, cine pe cine cumpără, și ei trebuie să țină cont de ea. Erste a devenit cel mai mare grup bancar din Europa Centrală și de Est prin achiziții succesive, ultima fiind achiziția unei bănci din Polonia, cea mai mare piață din această zonă.

Cu achiziția Garanti România, care are o cotă de piață de aproape 2%, Raiffeisen, care are o cotă de piață de 9%, va ajunge cumulat la 11% și se va lupta pentru locul trei cu CEC Bank și UniCredit Bank.

Dacă Banca Transilvania a ajuns liderul pieței cu o cotă de 24-25% prin achiziția a patru bănci în ultimul deceniu (Volksbank, Bancpost, Idea Bank și OTP Bank) iar UniCredit a ajuns în top prin achiziția Alpha Bank, CEC Bank, deținută integral de stat, a ajuns în top doar prin creștere organică.

După 25 de ani de când a cumpărat Banca Agricolă, Raiffeisen intră acum în lupta pentru top 3 după ce, aproape două decenii, pierduse poziția fruntașă, preferând să aibă o strategie mai conservatoare.

După ce a trecut cu bine de criza din 2008-2012 fără să marcheze pierderi, Raiffeisen a cumpărat portofoliul de retail de la Citibank, dar a ratat ulterior mai multe tranzacții de achiziții.

Piața spune că Raiffeisen a avut pe masă achiziția Volksbank România înaintea Băncii Transilvania, dar pe care a ratat-o, ceea ce a dat posibilitatea băncii din Cluj să facă o tranzacție extraordinară, o oportunitate pe care o ai o singură dată în viață, și care i-a deschis calea către primul loc în piață.

Mai multe bănci ar fi avut pe masă Volksbank la discount (la începutul crizei Volksbank ajunsese chiar numărul trei în România), dar nu au vrut să se complice cu o bancă cu mari probleme din cauza căderii pieței imobiliare.

Cert este că Banca Națională a încurajat și susținut Banca Transilvania să achiziționeze Volksbank și apoi încă trei bănci, propulsând banca din Cluj numărul unu din piață, depășind BCR, cumpărată de Erste când avea o cotă de piață de 25%, iar acum ajungând la 14-15%, fiind banca care a pierdut cel mai mult în criza de acum 15 ani.

Fiind blocată în Rusia și Ucraina, piețe foarte mari dar care nu sunt în NATO și nici în Uniunea Europeană, România a rămas pentru Raiffeisen singura carte pe care să o joace și să rămână vizibilă în Europa Centrală și de Est.

În ultimii doi ani Raiffeisen a lăsat puțin la o parte poziția conservatoare și a devenit extrem de agresivă în piața bancară românească, atât pe zona de corporate cât și pe zona  de retail.

Așa se explică interesul pentru Garanti dar și revenirea ca jucător direct pe Bursa de Valori București, unde odată fusese printre cei mai mari jucători, și prezența mai activă în zona de investment banking, unde la fel a fost un jucător important acum zece ani, când s-au organizat privatizările statului.

Pe zona de corporate, Raiffeisen, împreună cu BCR/Erste, au finanțat o parte din tranzacția prin care Romgaz a cumpărat partea deținută de gigantul american Exxon în gazele din Marea Neagră, o tranzacție de 1 miliard de euro.

Anul trecut, Raiffeisen a reușit să ia un cont de corporate foarte mare, al unui mare jucător din zona de malluri.

În zona de retail, unde pierduse mult teren, Raiffeisen și-a majorat prezența în ultimii doi ani, mai ales avându-l ca imagine pe David Popovici, campionul României al înot, contract de imagine care a depășit 1 milion de euro, conform unor surse din piața de marketing. Pe piața titlurilor de stat, o piață care devine din ce în ce mai mare pe măsură ce statul are nevoi de finanțare din ce în ce mai mari (datoria publică a crescut de trei ori din 2020 încoace, depășind 1.000 de miliarde de lei, adică peste 200 de miliarde de euro), Raiffeisen a devenit în februarie liderul pieței de dealeri primari, depășind CEC Bank și BCR.

În ultimii trei ani, piața bancară românească, extrem de aglomerată cu cele 34 de bănci, s-a consolidat puțin mai agresiv: UniCredit a cumpărat Alpha Bank, Intesa, grupul italian care ar putea să preia tot sistemul bancar românesc la micul dejun, a cumpărat First Bank, iar acum Raiffeisen preia Garanti Bank. Dacă BCR reușește să-și mențină poziția de numărul doi în piață, cu o cotă de 14-15%, BRD – deținută de grupul francez Société Générale – pierde teren în fiecare an, ajungând de pe locul doi pe locul cinci/șase.

ING, cu o cotă de piață de 7% și locul șapte, trebuie să vadă cum poate să crească în continuare, în condițiile în care analiștii consideră că  fără o cotă de piață de 10%, o bancă importantă nu are cum să reziste în viitor, în condițiile în care costurile de reglementare, de digitalizare, de funcționare și de risc devind din ce în ce mai mari.

Deși România are o piață bancară extrem de aglomerată, primele zece bănci dețin peste 82% din piață, iar primele cinci peste 70%. Băncile care operează în românia sunt aproape cele mai profitabile din Europa ca procent, pentru că sunt mici și pot să-și gestioneze riscul mult mai bine.

Piața bancară trebuie să se consolideze în continuare, mai ales după ce o treime dintre bănci, cele mici, au raportat pierderi, iar taxa bancară începe să usture rău de tot.

Economia și businessul din România au nevoie de bănci mai mari, cu o cotă de piață mai mare, care să poată face față necesităților de creștere, dar și riscului care devine din ce în ce mai mare, mai ales în condițiile volatilității economice și geopolitice de care avem parte.

Dacă Banca Transilvania nu ar fi cumpărat cele patru bănci nu ar fi ajuns numărul unu și nu ar fi putut să finanțeze acum, pe cont propriu, cu 400 de milioane de euro grupul Pavăl Holding/ Dedeman, care trebuie să plătească 835 de milioane de euro pentru achiziția Carrefour.

Degeaba avem  un sistem bancar cu multe bănci dacă cele mai multe dintre ele au limitări destul de mari în finanțarea economiei, companiilor și chiar a statului din cauza dimensiunilor reduse.

Cele mai multe bănci nu pot să-și asume riscuri mai mari pentru că nu au nici capital și nici depozite suficiente pentru a acorda credite.

Ca să nu mai vorbim de faptul că o bună parte din businessul românesc, dintre companiile românești au un risc ridicat și chiar foarte ridicat, pe care cele mai multe bănci nu au puterea să-l preia.

Ca să nu mai vorbim de faptul că statul/guvernul are nevoie de o finanțare în creștere accelerată atât pe zona vânzării titlurilor de stat prin care se finanțează deficitul și refinanțarea datoriilor care ajung la scadență (numai în acest an Ministerul de Finanțe trebuie să finanțeze 250-260 de miliarde de lei, adică peste 50 de miliarde de euro), la care se adaugă proiectele europene care sunt din ce în ce mai mari.

Cum se va consolida în continuare piața bancară, cine pe cine cumpără, asta numai BNR știe, dar dacă cineva vrea ca piața bancară să poată să crească mai mult ca pondere în PIB, ca activitatea de creditare să crească, trebuie să se consolideze mult mai repede.