AP: DGASPC ar trebui să instituie plasamentul în regim de urgență pentru copiii aflați în pericol

Avocatul Poporului (AP) a întocmit Raportul special privind problemele identificate în legislația specifică plasamentului în regim de urgență al minorilor în cazul abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei forme de violență.

Documentul, publicat pe site-ul instituției, arată faptul că, potrivit direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), un copil aflat în pericol trebuie să rămână în același mediu până la emiterea unei ordonanțe președințiale.

Potrivit aceleiași surse, emiterea ordonanței președințiale cu celeritate nu este posibilă din cauza volumului mare de dosare de pe rolul instanțelor judecătorești, procedura de soluționare a ordonanței președințiale fiind, din păcate, o procedură de durată, adică o lună – două, față de termenul legal de 48 de ore.

În acest context, unele direcții au apreciat, la solicitarea instituției Avocatul Poporului, că este imperios necesară modificarea legislației în sensul de a se institui obligația organelor polițienești să însoțească și să sprijine lucrătorii sociali în executarea dispoziției de plasament de urgență, iar atribuțiile/responsabilitățile acestora să fie precizate în textul legii.

De asemenea, unele direcții au solicitat ca punerea în aplicare a unei dispoziții privind plasamentul în regim de urgență să urmeze, atunci când există opoziție din partea adulților, condițiile Codului de procedură penală, prin intervenția procurorului și a poliției, și nu prin executor judecătoresc.

Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere și posibilitatea de a se reglementa părăsirea mediului familial de către agresor, și nu de victime (minori, mamă) așa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri.

“Considerăm că nu este oportun și firesc ca victimele să fie nevoite să-și caute un spațiu de locuit, în timp ce agresorul (presupus sau cert), rămâne în locuința comună. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu a propus, de lege ferenda, ca în cazul unor situații în care au fost identificați indici reali de abuz, violență domestică, până la finalizarea cercetărilor privind stabilirea vinovăției persoanei care manifestă un astfel de comportament, aceasta să fie obligată să părăsească locuința comună.”, se arată în raportul citat.

Inițiatorii docuemntului subliniază că imposibilitatea punerii în aplicare imediată a Dispoziției privind plasamentul în regim de urgență poate avea efecte extrem de grave în ceea ce privește integritatea fizică și emoțională a copilului.

Astfel, dacă măsura plasamentului în regim de urgență nu poate fi luată imediat, apar mai multe probleme, frecvent întâlnite în cursul instrumentării acestor cazuri.

Practic, există riscul ca starea minorului victimă a violenței să se agraveze considerabil în timpul cât este întârziată pronunțarea și emiterea efectivă a ordonanței președințiale, iar în unele situații de abuz deosebit de grav se poate evidenția riscul de deces, mai ales dacă este vorba despre un copil de vârstă foarte mică).

Avocatul Poporului notează și riscul ca părinții/părintele abuzator să părăsească domiciliul/reședința obișnuită împreună cu copilul victimă a violenței.

“Pe lângă întârzierile ce intervin în pronunțarea hotărârii judecătorești și emiterea actului doveditor corespunzător, acest risc este amplificat și de modul în care hotărârea este comunicată, respectiv urmând aceeași procedură ca și în cazul acțiunilor obișnuite (întrucât ordonanța președințială nu este dată în aceeași zi, conform art. 64 alin. (5) din Legea nr. 272/2004 (…)”, se arată în raport.

Inițiatorii documentului mai precizează că lipsa unor proceduri specifice acestui tip de acțiuni la instanțele de judecată generează întârzieri suplimentare nejustificate în aplicarea ordonanțelor președințiale de plasare a copilului în regim de urgență, iar intervalul de timp de la sesizarea instanței cu emiterea ordonanței președințiale și până la punerea ei în executare în condițiile Codului de procedură civilă este mult prea lung.

“În aceste intervale de timp, copilul poate fi suspus abuzului, violenței, viața fiindu-i pusă în pericol grav, în anumite cazuri, reprezentanții direcțiilor neputând înlătura situația de risc prin luarea copilului din mediul respectiv. Astfel, chiar și în cazul în care există o bună colaborare cu instanța de judecată, este necesară o anumită perioadă de timp pentru a urma procedurile impuse de Codul de procedură civilă în vederea punerii în executare a ordonanței președințiale de plasament în regim de urgență prin intermediul unui executor judecătoresc, fapt care determină riscuri suplimentare pentru copil”, se arată în raport.

Avocatul Poporului consideră că în cazul copiilor ar putea fi aplicată regula care funcționează deja în cazul persoanelor cu probleme de sănătate mintală.

Astfel, în caz de urgență, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse și după aprecierea oportunității internării nevoluntare, dispune internarea nevoluntară a pacientului și informează despre aceasta, de îndată, persoana respectivă, reprezentantul legal sau convențional ori, după caz, autoritatea tutelară. Judecarea se face în regim de urgență, în camera de consiliu, iar instanța hotărăște, după caz, confirmarea sau încetarea internării medicale nevoluntare.

“O astfel de procedură aplicată în cazul copiilor aflați în pericol iminent, în situații de abuz deosebit de grav, când integritatea fizică și viața le sunt puse n pericol, ar reduce cu mult timpul de intervenție pentru luarea măsurii de protecție atât de necesară. O reglementare similară ar da posibilitatea reprezentanților DGASPC de a proceda la efectuarea de urgență a verificărilor și luarea deciziilor care se impun cu privire la situația copilului aflat în pericol. Totodată, instanța este cea care, în final, decide confirmarea sau încetarea măsurii dispuse, astfel că dispoziția directorului DGASPC este supusă controlului judecătoresc. Printr-o astfel de reglementare ar putea să se procedeze la scoaterea imediată a minorului din mediul în care viața sa, integritatea fizică îi sunt puse în pericol”, menționază specialiștii.

Astfel, AP propune identificarea unei soluții legislative care să se aplice strict în cazuri grave, în situații de abuz deosebit de grav, când minorul este în pericol iminent, când integritatea fizică și viața îi sunt puse în pericol, prin introducerea unei proceduri speciale și de urgență, alta decât emiterea unei ordonanțe președințiale, care să permită reprezentanților direcțiilor efectuarea de urgență a verificărilor și luarea deciziilor care se impun referitor la situația copilului, cu asigurarea sprijinului efectiv și prompt al organelor de poliție.

“Dacă dispoziția directorului DGASPC ar avea forță executorie, ar permite scoaterea minorilor din mediul în care viața lor este pusă în pericol, până la soluționarea cauzei de către instanța judecătorească, instanță care poate verifica legalitatea măsurii adoptate și poate dispune menținerea acestei dispoziții sau revocarea măsurii dispuse prin dispoziția directorului DGASPC”, se arată în raportul citat.