Anul provocărilor macrofinanciare

Singura certitudine este că tabloul macroeconomic stabil, care poate să stârnească invidia unor țări importante din Europa, nu este lipsit de provocări. Motoarele economiei vor accelera în 2016 spre 4% sau chiar 5%, după cum indică estimările analiștilor, dar și factori de risc – interni sau externi – pot apărea. The Economist vede România cu cel mai înalt ritm de creștere al economiei dintre țările europene în anul 2016: de 3,9%. La nivel local, pesimiștii văd creșterea PIB sub 4% în 2016, în timp ce optimiștii anticipează o creștere a economiei chiar de 5%. Păstrarea macrostabilității câștigate în ultimii ani și valorificarea ei au un loc rezervat pe lista provocărilor, creșterea spectaculoasă a deficitului bugetar în acest an spre 3% fiind un motiv de preocupare.

Cel mai probabil consumul intern va rămâne cel mai important motor de creștere a PIB. Ascensiunea economiei urmează să fie susținută în special de avântul consumului populației, susținut de creșterea veniturilor disponibile în urma majorării salariilor și a reducerii fiscalității. Totodată, și consumul public ar putea să crească, având în vedere că 2016 este an electoral, cu alegeri locale și parlamentare. Serviciile vor susține ascensiunea economiei, în principal sectoarele IT&C și imobiliar.

Exporturile ar putea să crească și în acest an – continuând seria evoluțiilor bune din ultimii ani – și să atingă un nou maxim istoric, unele estimări indicând un nivel de circa 60 miliarde de euro. Ritmul de creștere a exporturilor va fi însă probabil de o singură cifră și va rămâne sub viteza importurilor, astfel că deficitul comercial s-ar putea adânci.

Pe lângă efectele benefice, ascensiunea consumului dincolo de anumite limite poate să aducă și presiuni inflaționiste și o creștere a deficitului extern. Pe măsură ce consumul va dudui, importurile vor crește.

Evoluția economiei va fi influențată atât de situația din zona euro, cât și de politicile și reformele aplicate pe plan intern. Partea fiscală a ajuns din nou în vizorul analiștilor și a piețelor, în condițiile în care consolidarea fiscală din anii trecuți se va transforma în acest an în relaxare fiscală, deficitul bugetar  urcând spre 3% din PIB. De multe ori în România, în anii electorali, cursul de schimb leu-euro devenea instrument electoral și teren de luptă în războiul politic. Iar înrăutățirea evoluției de pe scena politică creștea presiunile de depreciere a leului și, concomitent, creștea și tensiunea românilor cu credite în euro. Faptul că în acest an România va avea două seturi de alegeri nu ar trebui, de această dată, să pună presiune nici asupra cursului de schimb, având în vedere că există un guvern tehnocrat. Astfel, moneda națională ar urma să rămână mai degrabă sub impactul evoluțiilor externe decât interne.

Cursul de schimb leu/euro ar trebui să rămână stabil în acest an, cu o tendință dominantă de apreciere față de euro, având în vedere că banca centrală ar putea să urmărească o politică mai predictibilă și o volatilitate mai redusă a ratelor de do-bân-dă. Analiștii se așteaptă ca leul să câștige teren anul acesta în fața euro și previzionează un curs de 4,3-4,4 lei/euro. În privința do-larului american, părerile analiștilor sunt împărțite, optimiștii prog-no-zând întoarcerea cursului chiar sub pragul de 4 lei/dolar, în timp ce pesimiștii văd cotația avansând apre 4,4 lei/dolar. 2015 a fost un an tensionat pentru cei care au fost atrași în trecut de mirajul francului elvețian, dar și pentru cei cu credite în dolari. Pe parcursul anului trecut, moneda națională s-a depreciat cu două cifre în fața dolarului american, respectiv un minus de 13%, și în fața francului elvețian, minus 13%, în timp ce deprecierea față de euro a fost de doar 0,9%.

După ce inflația a încheiat anul 2015, în premieră, în teritoriul negativ, la -0,9%, va continua să scadă și în prima jumătate a acestui an pe fondul ajustării TVA de la 24% la 20%. Iar ulterior, este posibil ca inflația să reintre pe un trend pozitiv începând din vară și poate încheia anul între 1% și 2%, conform estimărilor unor analiști. În acest context, Banca Națională ar putea să mențină în acest an dobânda-cheie la minimul istoric de 1,75%, dar există și posibilitatea majorării ratei în situația în care vor apărea semne de supraîncălzire a economiei. În 2015, dobânda-cheie a fost redusă de patru ori, după ce a fost ajustată de cinci ori în 2014. Planurile ambițioase de relaxare fiscală adoptate de guvern și parlament pentru anul electoral 2016 au pus politica monetară „pe hold“.

Procesul de relansare a creditării va continua în acest an, evoluția fiind susținută atât de accelerarea economiei, respectiv a  investițiilor și consumului, cât și de dinamizarea ofertei bancare, ca urmare a scăderii costurilor de finanțare. Creșterea puternică a creditării în lei a reușit anul trecut să contrabalanseze declinul împrumuturilor în valută, susținând revenirea creditării totale în teritoriul pozitiv după trei ani de scădere. Împrumuturile în monedă națională și-au accelerat dinamica pozitivă, în condițiile în care ratele dobânzilor la creditele noi acordate companiilor și populației au scăzut la minime record, odată cu programul de relaxare monetară derulat de BNR prin diminuarea ratei dobânzii de politică monetară. Ponderea creditelor în lei a devenit majoritară în anul 2015, ajungând la finele lunii noiembrie la 50,9% din totalul creditării față de un minim de 36,5% în luna mai din anul 2012.