ANTREPRENORUL PART-TIME. De la 9 la 5, angajat. După 5, antreprenor (I)

Între 9 și 17 sunt angajați, iar după program își construiesc propriile afaceri. Salariul le cumpără timpul necesar pentru a testa, dar și, uneori, cunoștințele dezvoltării unui business, în timp ce prețul se plătește în seri, weekenduri și chiar și muncă pe plajă. Literatura îi numește „antreprenori hibrizi”; ei spun, mai simplu, că încearcă să construiască ceva al lor fără să renunțe la stabilitate. Cine sunt oamenii care își construiesc propriile afaceri după terminarea programului la serviciu?

C

Cea mai vizualizată postare a mea pe LinkedIn a venit în urma întrebării: „Cunoașteți oameni care între 9 și 5 sunt angajați, iar după 5, antreprenori?”. A fost o întrebare prin care mi-am propus să testez potențialul subiect pentru revistă, pentru că nu găseam în jurul meu suficienți oameni care să îmi confirme ideea unui posibil  trend. Răspunsurile au venit repede și au fost mai numeroase decât mă așteptam. Unii cunoșteau pe cineva. Alții mi-au scris că se regăsesc chiar ei în această formulă: angajați în timpul programului și antreprenori seara, în weekend sau în orice interval rămas liber. Postarea a ajuns la peste 11.000 de oameni și a adunat aproximativ 30 de recomandări. O parte dintre poveș­tile aflate atunci se regăsesc în paginile următoare.

Aveam să aflu apoi că formula pe care încercam să o descriu printr-o întrebare pe LinkedIn avea deja un nume în literatura academică: „antreprenoriat hibrid”. Termenul îi descrie pe cei care își construiesc propriul business fără să renunțe la job. Pentru unii, este o etapă de testare înaintea unei eventuale demisii. Pentru alții, combinația dintre salariu și business nu este o perioadă de tranziție, ci chiar modelul profesional pe care vor să îl păstreze, după cum mi-a confirmat Andra Ciucescu, specialist în marketing, fondatoare a Pinpoint, pe care am cunoscut-o tot în urma acestei postări profesionale. Prin activitatea de consultanță de marketing, ea a întâlnit două categorii de antreprenori part-time: oameni care construiesc o afacere în domeniul în care au deja experiență și pregătesc o posibilă tranziție profesională și angajați care dezvoltă un business într-o zonă complet diferită și intenționează să îl păstreze ca activitate paralelă. „Pentru cei care pregătesc o tranziție spre antreprenoriat, jobul asigură venitul din care își susțin viața și, uneori, dezvoltarea afacerii. Le permite să construiască gradual și să vadă dacă afacerea poate deveni suficient de stabilă. În alte cazuri, oamenii sunt confortabili cu jobul lor și nici nu privesc afacerea ca pe o ieșire imediată. Își doresc o sursă suplimentară de venit, vor să dezvolte alte competențe sau, pur și simplu, vor să construiască ceva despre care simt că le aparține.”

Cine este antreprenorul part-time? Din cazurile întâlnite de ea, fără ca acestea să poată fi extinse la nivelul întregii piețe, se conturează un profil dominant: profesioniști cu vârste între 30 și 40 de ani, educați, cu experiență acumulată în câmpul muncii și cu o motivație relativ clară pentru ceea ce construiesc. În portofoliul său au intrat farmaciști care dezvoltă produse proprii de îngrijire a pielii, angajați din corporații cu afaceri de weekend în curățenie sau evenimente, un profesionist din sectorul financiar care a lansat un produs fintech și un specialist în resurse umane care construiește o activitate de coaching. Alte exemple vin din comerț online, IT, reparații, produse alimentare sau proiectare. Diversitatea domeniilor face dificilă construirea unui profil unic, însă diferența relevantă nu pare să fie industria. „Unii valorifică o expertiză profesională pe care au construit-o deja, iar afacerea reprezintă o extensie firească a carierei lor. Alții aleg intenționat o activitate foarte diferită, uneori tocmai pentru că le oferă un alt tip de satisfacție și le dezvoltă alte abilități.” A întâlnit inclusiv cazul unui angajat cu o muncă de birou foarte solicitantă care și-a ales pentru timpul liber un business cu o componentă practică. Schimbarea tipului de activitate îi oferea și o formă de deconectare mentală. Este însă un caz individual, avertizează consultantul, nu o concluzie care poate fi aplicată întregii categorii.

„Pentru cei care pregătesc o tranziție spre antreprenoriat, jobul asigură venitul din care își susțin viața și, uneori, dezvoltarea afacerii. Le permite să construiască gradual și să vadă dacă afacerea poate deveni suficient de stabilă. În alte cazuri, oamenii sunt confortabili cu jobul lor și nici nu privesc afacerea ca pe o ieșire imediată.”

Andra Ciucescu, fondatoare, Pinpoint.ro

Ce au în comun afaceri atât de diferite?

Principala trăsătură comună este caracterul limi­tat al resurselor. Antreprenorul part-time își împarte timpul și energia între două lumi, în timp ce trebuie să ia decizii despre produs, clienți, vânzări, marketing, furnizori și administrarea firmei. În multe cazuri, banii investiți provin tot din resursele fondatorului, ceea ce mărește importanța fiecărei alegeri. „Au timp limitat, energie limitată, multe lucruri de învățat și o marjă de eroare pe care vor să o țină sub control”, spune Andra Ciucescu. Din acest motiv, cei care ajung la consultanță nu caută doar promovare, ci o ordine în care să își construiască afacerea: ce merită făcut acum, ce poate aștepta și unde un experiment ar consuma prea mult în raport cu șansa unui rezultat.  În aproape toate poveștile din cover story, salariul apare în două ipostaze. Este plasa de siguranță care acoperă cheltuielile personale, dar și sursa indirectă de finanțare a businessului. Îi permite antreprenorului să reinvestească veniturile firmei, să refuze proiecte nepotrivite și să nu transforme fiecare oportunitate într-o urgență financiară. Andra Ciucescu numește metaforic jobul „investitorul” afacerii aflate la început. „Salariul îi poate cumpăra afac­erii răgazul financiar necesar pentru stabilizare. În prima perioadă, businessul își validează oferta, își găsește clienții, înțelege ce funcționează și începe să construiască un anumit nivel de predictibilitate. Dacă fondatorul își susține viața din salariu, poate traversa etapa aceasta fără presiunea ca afacerea să îi finanțeze imediat și cheltuielile personale.” Acest răgaz permite testa­rea graduală, corectarea mai rapidă a greșelilor și alocarea banilor în funcție de ceea ce începe să fie validat de piață. Nu există însă un procent standard din salariu care ajunge în business. Diferențele dintre costurile unui serviciu de coaching, ale unui produs cosmetic și ale unei aplicații fintech sunt prea mari pentru o medie relevantă. În cazurile observate de consultant, faptul că fondatorii investesc bani proprii îi face mai atenți la prioritizare și la ordinea investițiilor. Prudența poate reduce risipa, dar poate încetini și ritmul de creștere.

Există un prag al demisiei?

Venituri echivalente cu 50%, 80% sau 100% din salariu? Răspunsurile antreprenorilor arată că nu există un nivel unanim la care jobul devine inutil. Nici studiile nu indică un prag financiar universal. „O lună bună nu spune foarte mult singură. Devine relevant când începi să vezi cerere repetată, clienți care vin într-un mod pe care îl poți explica, un proces comercial care funcționează și o afacere care își poate susține următoarea etapă”, explică Andra Ciucescu. Decizia include și situația financiară personală, economiile disponibile, toleranța la risc, responsabilitățile familiale, planurile de viață și relația persoanei cu actualul job. Un venit lunar care egalează salariul poate fi insuficient dacă depinde de un singur client sau de un proiect care nu se va repeta. În schimb, venituri mai mici, dar recurente și provenite dintr-un portofoliu diversificat pot reprezenta un semnal mai solid. Pentru unii, demisia nici nu reprezintă obiectivul final. „Merită să nu presupunem că orice antreprenor part-time visează automat la momentul demisiei. Pentru unii, configurația aceasta este temporară. Pentru alții, poate fi chiar forma de viață profesională pe care și-o doresc.”

Dincolo de profilul general, poveștile adunate pentru acest cover story arată că nu există o singură formă de antreprenoriat hibrid. Unii își construiesc businessul în prelungirea competențelor dobândite la job. Alții caută deliberat un teritoriu complet diferit, care le activează o latură pe care cariera de angajat nu le-o pune suficient în valoare. Pentru unii, salariul este sursa din care își finanțează primele investiții, în timp ce pentru alții este mai ales libertatea de a refuza contractele nepotrivite și de a nu construi sub presiunea următoarei rate. Jobul aduce în business și alt tip de capital, în afară de bani: disciplină, procese, experiență de negociere, acces la instrumente și o înțelegere mai bună a modului în care funcționează organizațiile. Dar transferul merge în ambele direcții. Antreprenoriatul îi obligă pe angajați să ia decizii, să vândă, să administreze bugete și să își asume direct consecințele propriilor alegeri. Cele două roluri pot ajunge să se completeze, după cum reiese din răspunsurile acordate în paginile ce urmează.

Doi fondatori, două joburi, 365 de zile

Cătălin Popa și Gabriel Ștefănescu

Cofondatori: gr.AI

Angajați: Cătălin Popa lucrează în transporturi, iar Gabriel Ștefănescu în vânzări

Cătălin Popa:„Sunt zile în care lucrez opt ore la job și încă opt ore la business. Ce rămâne este pentru familie, iar somnul primește ce mai rămâne după aceea, uneori câteva ore. Lucrăm sâmbăta și duminica. Lucrăm în concediu, pe terasă sau pe plajă. Practic, lucrăm 365 de zile pe an.”

Gabriel Ștefănescu: „Demisia nu este o decizie de curaj, este o decizie de cash-flow. Curajul ți-l dă entuziasmul, iar entuziasmul nu
plătește salarii.”

P

Pentru Cătălin Popa și Gabriel Ștefănescu, antreprenoriatul a început cu aproximativ un an și jumătate de cercetare, testare și dezvoltare a unor instrumente proprii. Cei doi au înregistrat în august 2026 gr.AI, o agenție de Generative Engine Optimization, o nișă aflată încă la început în România, construită pentru a ajuta brandurile să fie găsite, înțelese și citate corect de motoare generative precum ChatGPT, Gemini, Claude și Perplexity. În paralel, Cătălin Popa lucrează în transporturi, iar Gabriel Ștefănescu în vânzări. „Nu a fost un salt, a fost o construcție. GEO este o piață care abia se formează în România. Într-o piață care se formează nu există manual, nu ai de la cine să copiezi și nu ai cum să știi dinainte ce funcționează. Trebuie să testezi tu, iar testarea cere timp și instrumente pe care ni le-am scris singuri”, spune Cătălin Popa. Pentru el, joburile sale și ale colegului său de antreprenoriat nu sunt doar o plasă de siguranță, ci o resursă: rigoarea documentației și a termenelor vine din transporturi, în timp ce experiența de vânzări a lui Gabriel Ștefănescu completează partea comercială. Împreună, cei doi acoperă managementul, marketingul, retailul și comerțul electronic, vânzările și dezvoltarea tehnică. Gabriel Ștefănescu adaugă un argument mai pragmatic: ambii fondatori au familii și obligații, iar presiunea financiară poate împinge un business tânăr către decizii greșite. „Am văzut destui oameni care demisionează pe val de entuziasm și care după trei luni acceptă orice contract ca să acopere rata. Nu voiam să ajungem acolo.” Experiența din vânzări l-a ajutat să distingă între un produs real și o promisiune ambalată convingător, mai ales într-o nișă nouă, în care tentația este ca furnizorul să învețe pe banii clientului. „Noi am făcut invers: am construit întâi produsul și l-am testat pe proiecte reale.” Momentul în care proiectul secundar a devenit business a arătat diferit pentru fiecare. Pentru Cătălin Popa, confirmarea a venit din date și din repetabilitatea procesului. Instrumentele dezvoltate intern au început să producă informații pe care piața nu le avea, iar o scanare a 493 de cabinete stomatologice din șapte orașe a arătat că 74% nu aveau site și că, dintre cele care aveau, 84% nu declarau date structurate. Proiectele pro bono pentru Muzeul CFR și Coral Baby au fost realizate după aceleași standarde aplicate clienților plătitori. „Când iese la fel de bine de două ori la rând, fără presiunea unei facturi, înseamnă că ai un proces, nu un noroc.” Pentru Gabriel Ștefănescu, validarea a fost comercială: primul client a plătit factura și a revenit cu un al doilea proiect. Apoi a venit primul client refuzat. „Un proiect secundar acceptă orice îi vine, pentru că orice intrare pare un câștig. Un business calculează dacă merită. În ziua în care am spus nu, fără să ne pară rău, s-a schimbat ceva în felul în care ne uitam la noi.”

Cum arată agenda unei zile obișnuite pentru voi, de la prima oră până seara? Când începe rolul de angajat, când începe cel de antreprenor și câte ore ajungeți, în realitate, să munciți într-o zi?

Cătălin Popa: Ziua începe devreme și se termină târziu. Până spre ora 17:00 suntem angajați, fiecare la jobul lui. De la 17:00 începe cealaltă parte: audituri, documentare, scris cod, testat, refăcut. Unele scanări rulează noaptea, cât dormim, iar dimineața mă uit peste rezultate înainte de a pleca la serviciu. Sunt zile în care lucrez opt ore la job și încă opt ore la business. Ce rămâne este pentru familie, iar somnul primește ce mai rămâne după aceea, uneori câteva ore. Lucrăm sâmbăta și duminica. Lucrăm în concediu, pe terasă sau pe plajă. Practic, lucrăm 365 de zile pe an. Și, oricât de ciudat ar suna, este frumos. Nu o spun ca pe o glumă despre epuizare. Diferența este că a doua parte a zilei o alegem noi. Când construiești ceva al tău, orele nu se simt la fel.

Gabriel Ștefănescu: Ca să funcționeze, ne-am împărțit strict rolurile. Cătălin se ocupă de partea tehnică și de cercetare, iar eu de discuțiile cu clienții, de oferte și de urmărirea proiectelor. Nu ne suprapunem aproape deloc, altfel ne-am consuma unul pe celălalt în ședințe pe care nu avem timp să le ținem. Apelurile le programez în pauza de prânz sau după ora 18:00, iar tot ce se stabilește se scrie, pentru ca celălalt să poată prelua fără să mai întrebe. Practic, lucrăm ca o echipă distribuită în timp, nu în spațiu. În medie, ajung la aproximativ 12 ore de lucru pe zi, maximum 16.

Câți bani vă aduce astăzi businessul comparativ cu salariul și cât de important mai este salariul pentru siguranța voastră  financiară?

Cătălin Popa: Reperul concret este acesta: primul nostru client a adus, singur, echivalentul unui salariu. Acum lucrăm cu aproximativ patru clienți, aflați în stadii diferite. Salariul nu îl țin pentru siguranță în sensul clasic. Îl țin pentru că îmi dă dreptul să spun nu. Într-o piață în care se vinde mult fum, cel mai valoros activ al unei agenții tinere este capacitatea de a refuza un client căruia nu îi poți livra rezultate reale.

Gabriel Ștefănescu: Trebuie spus și cum arată veniturile, nu doar cât sunt. Lucrăm pe proiecte, nu pe abonamente, deci o lună cu două audituri livrate nu seamănă cu următoarea. Variația aceasta este normală la început, dar înseamnă că nu poți construi un buget de familie pe ea. De aici vine, de fapt, importanța salariului. Ce intră din agenție rămâne, în cea mai mare parte, în agenție: instrumente, infrastructură, timp de cercetare. Nu ne plătim încă din ea, ci o creștem. Este o decizie asumată, nu o constrângere.

Care este cel mai dificil lucru atunci când sunteți în același timp angajați și antreprenori și care este prețul pe care îl plătiți pentru această dublă viață profesională?

Cătălin Popa: Cel mai dificil este să comut între contexte. Nu oboseala fizică, ci trecerea, în aceeași zi, de la o logică instituțională la o discuție tehnică despre felul în care un model de limbaj citește și citează o pagină. Creierul are nevoie de câteva minute bune la fiecare trecere, iar minutele acelea se adună. Prețul, în cazul meu, se plătește în munca pe care nu o vede nimeni. Noi nu vindem opinii, vindem verificări. Un model compune răspunsul de fiecare dată aproape de la zero, deci o singură rulare nu este o măsurătoare, este o mostră. Ca să spunem ceva serios despre un brand, rulăm fiecare întrebare de mai multe ori și raportăm frecvența, nu prezența. Sunt ore care nu apar niciodată în raportul final și pe care niciun client nu le plătește separat.

Gabriel Ștefănescu: Pentru mine, cel mai dificil lucru este disponibilitatea. Clienții sună la ora 11:00, când eu sunt la job. Am rezolvat problema prin transparență: le spunem din prima discuție cum lucrăm și în cât timp răspundem, iar termenul de 24 de ore îl respectăm fără excepție. Până acum nu am pierdut niciun client din motivul acesta. Prețul îl plătim acasă, în seri și în weekenduri luate de undeva. De aceea, la fiecare client nou ne punem întrebarea dacă merită timpul acela. Răspunsul nu este mereu da.

Ai simțit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îți permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Cătălin Popa: Aș nuanța premisa întrebării. Jobul nu este doar o constrângere pe care o suportăm, este o sursă de expertiză. Rigoarea documentației, disciplina termenelor, felul în care funcționează pe dinăuntru o organizație mare: acestea nu se învață într-un birou de startup cu trei oameni. Ne permite și să investim timp în lucruri care nu se facturează. Am scanat 493 de cabinete stomatologice din șapte orașe și am publicat rezultatele, deși nu ne-a plătit nimeni pentru asta. O agenție care trebuie să acopere salarii luna aceasta nu își permite o săptămână de cercetare fără client în spate. Singura limitare onestă este ritmul. Am putea crește mai repede dacă am fi disponibili la ora 11:00. Deocamdată compensăm cu seri și weekenduri.

Gabriel Ștefănescu: În vânzări înveți repede o regulă: contractul de care ai nevoie disperată este contractul pe care îl pierzi. Se simte în voce, se simte în cât de repede lași prețul. Salariul scoate exact disperarea aceea din discuție, iar diferența se vede în negociere. Concret, ne-a salvat de cel puțin două proiecte pe care le-am fi luat din nevoie și pe care nu le-am fi putut livra la standardul nostru. Un proiect prost livrat, într-o piață mică, te costă mai mult decât lipsa lui.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time? Există un prag concret, de venituri, profit sau dimensiune a businessului, la care ați renunța la job?

Cătălin Popa: Nu avem un prag emoțional, avem o logică. Nu renunțăm la job după o lună bună, ci în momentul în care businessul devine previzibil: venit recurent contractat care acoperă venitul actual al fiecăruia, plus taxele și costurile firmei, repetat mai multe luni la rând, cu o rezervă care să ne susțină într-un an slab. Mai există o condiție care nu se măsoară în bani: portofoliul trebuie să fie suficient de larg încât pierderea unui singur client să nu fie un eveniment. Atât timp cât un client contează cât un salariu, nu ești independent, doar ți-ai schimbat șeful.

Gabriel Ștefănescu: Eu mă uit la pipeline, nu la cifra lunii trecute. Semnalele pe care le aștept sunt trei: să știu cât durează în medie de la prima discuție până la semnătură, să știu ce procent din discuții se transformă în contracte și să văd clienți care vin din recomandare, fără ca noi să îi căutăm. Când le ai pe toate trei, poți prognoza. Fără ele, orice lună bună este o coincidență. Demisia nu este o decizie de curaj, este o decizie de cash-flow. Curajul ți-l dă entuziasmul, iar entuziasmul nu plătește salarii.

→ gr.AI este o agenție de Generative Engine Optimization (GEO) din București, care optimizează vizibilitatea brandurilor în motoarele AI generative precum ChatGPT, Gemini, Claude și Perplexity.

→ Firma a fost înregistrată în august 2026, după aproximativ un an și jumătate de pregătire, cercetare, testare și dezvoltare a propriilor instrumente de scanare.

→ Businessul are doi fondatori, niciun angajat și lucrează punctual cu colaboratori externi. Printre clienți se numără Bike Stylish, CEZIC, B17 Coffee Lab, Gust Urban și Terasa Evergreen, iar agenția a dezvoltat pro bono proiecte pentru Muzeul CFR și cabinetul de recuperare pediatrică Coral Baby.

→ Pentru următorii trei ani, obiectivul este ca majoritatea veniturilor să provină din contracte recurente, niciun client să nu depășească un sfert din cifra de afaceri, iar instrumentele proprii de audit și indexul public de vizibilitate AI să fie extinse către mai multe industrii. Cei doi fondatori vor să ajungă să lucreze full-time în business.

Timpul devine moneda de schimb

Alice Buzatu

Antreprenoare: Pétalo

Angajată: Raiffeisen Bank România

„Pentru mine, curajul a însemnat mai puțin un salt spectaculos și mai mult decizia de a începe și de a continua.”

Î

În cazul lui Alice Buzatu, antreprenoriatul nu a apărut ca o evadare din mediul corporate și nici ca primul pas către renunțarea la cariera de angajat. Lucrează de 12 ani în comunicare corporate, un domeniu care îi place și din care a transferat în propriul business o parte dintre lecțiile despre brand, organizare, procese și experiența clientului. În paralel, construiește Pétalo, un atelier floral pornit din dorința de a-și extinde și hrăni latura creativă. „Sunt o fire creativă și deschisă să explorez lucruri noi. Am pornit de la premisa că pot construi ceva al meu fără să renunț la ceea ce am deja. Când ai o idee la care te gândești de ceva timp, cred că merită să îi dai o șansă chiar și înainte să ai toate condițiile ideale. Eu am început cu timpul și resursele pe care le aveam și am construit treptat.” Pentru ea, cele două direcții profesionale nu se exclud, ci se completează. Experiența acumulată în mediul corporate a ajutat-o să contureze brandul și experiența oferită clienților, dar și să organizeze procesele și dezvoltarea afacerii. Creativitatea este prezentă în ambele roluri, spune ea, doar că ia forme diferite. „Pentru mine, curajul a însemnat mai puțin un salt spectaculos și mai mult decizia de a începe și de a continua.” Momentul în care a realizat că Pétalo nu mai era doar un proiect creativ nu a venit sub forma unui eveniment spectaculos, ci printr-o succesiune de confirmări: primele recomandări, primii clienți din afara cercului de cunoscuți și primul client care i-a spus că a ales atelierul pentru estetica sa și pentru felul în care construiește un eveniment. „Privind în retrospectivă, cred că un «aha moment» a fost acela în care mi-am dat seama că oamenii vin către noi nu doar pentru că au nevoie de flori, ci pentru că ne acordă încrederea de a le fi alături în unele dintre cele mai frumoase momente din viața lor – nunți, botezuri, aniversări, începuturi.” Adunate, aceste mici victorii au făcut trecerea de la un proiect creativ la un business.

Cum arată agenda unei zile obișnuite pentru tine,  de la prima oră până seara?

O zi „obișnuită” poate arăta foarte diferit de la o perioadă la alta. În plin sezon de evenimente, diminețile din timpul săptămânii pot începe la ora 5:00, când mă duc să iau florile comandate, apoi le procesez la atelier. La ora 9:00 începe ziua de lucru la job, iar după program mă întorc la atelierul floral. Vinerea și weekendurile sunt, de regulă, cele mai intense: sunt de pregătit vasele și decorurile florale, briefingul echipei, montajul, demontajul și multe detalii care, deși pot părea mici, sunt esențiale pentru ca totul să iasă așa cum am planificat. Sunt zile în care cele două roluri depășesc împreună 12 ore de lucru. Desigur, nu fiecare zi arată așa și nici nu ar fi sustenabil. Totuși, pentru a le face bine pe amândouă, organizarea și planificarea sunt esențiale. Ajută enorm și faptul că îmi place ceea ce fac în ambele roluri. Le văd ca pe două zone profesionale care se completează și îmi oferă satisfacții diferite.

Câți bani îți aduce astăzi businessul comparativ cu salariul și cât de important mai este salariul pentru siguranța ta financiară?

Pétalo este încă la început, iar în această etapă tot ceea ce produce afacerea rămâne în afacere. Reinvestim în inventar, echipamente și dezvoltare, dar și în capacitatea de a prelua proiecte mai complexe. Pentru mine, antreprenoriatul a început cu pași mici și cu libertatea de a crește în ritmul meu. Stabilitatea financiară pe care mi-o oferă jobul îmi dă ceva extrem de valoros ca antreprenor: spațiul de a construi. Pot lua decizii cu perspectivă pe termen lung, fără presiunea ca businessul să producă imediat un anumit venit pentru mine. Am spațiul necesar pentru a experimenta, a învăța și a ajusta.

Care este cel mai dificil lucru atunci când ești în același timp angajată și antreprenoare și care este prețul pe care îl plătești pentru această dublă viață profesională?

Timpul devine moneda de schimb. Când ai un job și un business, lucrurile pe care ceilalți le fac „după program” sunt, de multe ori, exact momentul în care începe al doilea program. Mai există și un cost mai puțin vizibil din exterior: spațiul mental. O afacere continuă să ruleze undeva în mintea mea chiar și atunci când nu lucrez efectiv. Mă gândesc la următorul eveniment, la o ofertă care trebuie trimisă, la florile pe care trebuie să le comand, la o idee nouă sau pur și simplu la ceva ce aș putea face mai bine. În schimb, am învățat să mă bucur mult mai mult de timpul liber rămas. Fie că vorbim despre o vacanță, o cină sau câteva ore fără nimic în calendar, încerc să fiu cu adevărat prezentă și să mă bucur de fiecare clipă. Să construiești ceva al tău este minunat, dar vine și cu alegeri. Pentru mine, important este să existe un echilibru pe termen lung și să simt că, la finalul zilei, sunt fericită cu investiția făcută.

Ai simțit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îți permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Există, cu siguranță, momente în care mă gândesc cum ar arăta businessul dacă i-aș dedica 100% din timpul meu. În etapa în care sunt acum, stabilitatea îmi oferă mai ales spațiul necesar pentru a dezvolta businessul
într-un ritm sănătos, fără presiune financiară. Dacă ai stabilitatea care îți permite să construiești fără această presiune, cred că merită să o folosești în avantajul tău. În plus, experiența din
mediul corporate a accelerat anumite lucruri în business. M-a învățat să privesc diferit procesele, resursele, externalizarea anumitor activități și dezvoltarea echipei. Una dintre priorități este să investesc astfel încât să pot construi o echipă performantă și să deleg treptat activitățile operaționale.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

Pentru mine, o astfel de decizie ar veni mai degrabă din maturizarea afacerii decât din atingerea unui anumit prag financiar.
Am satisfacții profesionale reale în ambele roluri, mă regăsesc în ele și nu le văd ca pe două drumuri care merg în direcții opuse. Este și un business care funcționează foarte aproape de oameni. Să vezi reacția unui client când intră într-un spațiu pe care l-ai transformat și să știi că ceea ce ai creat va rămâne în amintirile acelei familii este o satisfacție extraordinară.
Dacă va veni momentul în care Pétalo va avea nevoie de mine full-time pentru următoarea etapă de dezvoltare, voi lua atunci decizia potrivită.

→ Pétalo este un atelier floral din București, specializat în design floral pentru evenimente private și corporate, precum și în experiențe creative construite în jurul florilor, precum workshopurile organizate de Crăciun, 8 Martie și Paște.

→ Alice Buzatu a început businessul în 2023, iar în 2025 Pétalo a ajuns la o cifră de afaceri de 30.723 de lei.

→ În prezent, Alice Buzatu este singurul angajat al companiei, iar în funcție de dimensiunea și complexitatea proiectelor lucrează cu o echipă de cinci colaboratori externi. În dezvoltarea afacerii este implicată voluntar și familia.

→ Pentru următorii trei ani, obiectivul este creșterea sănătoasă și profitabilă a businessului, formarea unei echipe permanente și dezvoltarea Pétalo într-un brand matur, cu un stil recognoscibil în zona designului floral și a designului de eveniment.

Jobul îi oferă stabilitate, businessul îi testează ambiția

Interviu: Ioana Niță

Cristian Doiu

Angajat: Oracle

Antreprenor: UXR

„Nu am privit antreprenoriatul ca pe o alternativă la carieră, ci ca pe un proces care trebuie validat în timp. Prefer să construiesc responsabil, cu răbdare și cu atenție la calitatea serviciilor, înainte de a transforma o opțiune profesională într-o decizie definitivă.”

A

„Am ales să construiesc gradual. Rolul meu full-time la Oracle USA îmi oferă stabilitate, expunere la proiecte complexe și o perspectivă valoroasă asupra modului în care funcționează organizațiile mari. În același timp, UXR este spațiul în care pot testa idei, pot construi produse și pot crea ceva cu identitate proprie”, descrie Cristian Doiu modul în care s-a lansat în aventura antreprenorială. El spune că nu a privit antreprenoriatul ca pe o alternativă la carieră, ci ca pe un proces care trebuie validat în timp: „Prefer să construiesc responsabil, cu răbdare și cu atenție la calitatea serviciilor, înainte de a transforma o opțiune profesională într-o decizie definitive”.  A realizat că ceea ce pornise ca un proiect secundar devenise un business în momentul în care au apărut cererea repetată, conversațiile recurente cu clienții și responsabilitatea de a livra consecvent: „Când un proiect începe să aibă ritm propriu, să genereze recomandări și să impună procese, îți dai seama că nu mai este doar o inițiativă secundară”. Iar dife­rența dintre un proiect și un business este pentru el  predictibilitatea: capaci­tatea de a crea valoare constant, pentru clienți reali, printr-un model care poate fi dezvoltat.

Cum arată agenda unei zile obișnuite pentru tine?

Încerc să încep ziua cu prioritățile care necesită concentrare: planificare, decizii importante pen­tru UXR sau discuții punctuale. Pe parcursul zilei, atenția mea este concentrată pe responsabilitățile rolului full-time. Seara și, uneori, în weekend revin la business: proiecte, conversații cu clienți, organizare, strategie și dezvoltare. Este un ritm solicitant, dar devine gestionabil atunci când ai disciplină și când înveți să alegi atent ce merită timpul tău. Nu cred în ideea de a fi permanent ocupat; cred mai degrabă în prioritizare, procese bune și capacitatea de a delega pe măsură ce businessul evoluează.

Câți bani îți aduce astăzi businessul comparativ cu salariul și cât de important mai este salariul pentru siguranța ta financiară?

Prefer să nu discut public despre valori financiare. Pot spune însă că UXR este un business sănătos, aflat într-o etapă de creștere și consolidare. Veniturile generate sunt reinvestite cu grijă în dezvoltarea businessului, în calitatea livrării și în capacitatea noastră de a răspunde mai bine nevoilor clienților. Venitul din rolul full-time rămâne important prin stabilitatea pe care o oferă. Această stabilitate îmi permite să iau decizii antreprenoriale cu o perspectivă de termen lung, nu din presiunea de a obține rezultate imediate.

Care este cel mai dificil lucru atunci când ești în același timp angajat și antreprenor și care este prețul acestei duble vieți profesionale?

Cel mai dificil este managementul atenției. Nu este vorba doar despre program, ci despre capacitatea de a schimba rapid contextul: de la responsabilitățile unei organizații mari la deciziile directe, cotidiene, dintr-un business antreprenorial. Prețul este, inevitabil, timpul personal. Sunt perioade în care serile și weekendurile devin spații de construcție, nu de pauză. De aceea, am învățat să pun limite și să păstrez o separare clară între cele două roluri, inclusiv din perspectiva confidențiali­tății și a evitării oricărui conflict de interese.

Ai simțit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îți permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Ambele sunt adevărate, în anumite momente. Sunt oportunități în care mi-aș dori să pot aloca mai mult timp UXR. Pe de altă parte, stabilitatea profesională îmi permite să cresc businessul selectiv, să aleg colaborările potrivite și să nu fac compromisuri doar pentru rezultate rapide. Experiența din compania la care sunt angajat m-a ajutat și să privesc UXR mai structurat: să pun accent pe procese, pe calitatea relației cu clienții și pe construirea unei organizații care poate funcționa sănătos pe termen lung.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time? Există un prag concret la care ați renunța la job?

Nu mă raportez la o singură bornă financiară. O astfel de decizie ar trebui să vină atunci când businessul are suficientă predictibilitate, maturitate operațională și capacitate de creștere încât implicarea mea exclusivă să producă un impact real. Aș lua în calcul tranziția atunci când UXR ar avea un flux constant de proiecte, o echipă dedicate full-time și procese suficient de solide, precum și premise clare de extindere. Este mai degrabă o decizie de maturitate a businessului decât una bazată pe o cifră punctuală.

→ UXR este o agenție digitală construită în jurul designului, experienței de utilizare și dezvoltării de produse digitale. A pornit-o ca pe un proiect antreprenorial în paralel cu cariera sa, iar, în timp, a evoluat într-un business cu proiecte recurente și colaborări pe termen lung.

→ Până în prezent, agenția a generat venituri de ordinul sutelor de mii de euro. O parte importantă din acești bani a fost reinvestită în companie: în echipă, procese, capabilități de livrare și în dezvoltarea unei oferte mai mature pentru clienți.

→ În următorii ani, obiectivul este să consolideze UXR ca partener pentru companiile care construiesc sau transformă produse digitale, să aprofundeze relațiile cu clienții existenți și să crească selectiv.