Antreprenorii care aduc în dicționarul afacerilor autohtone miedul, pilaeusul și pripitele dacice

„Mursa – mierea, polenul și apa de izvor – fermentează în cisterne speciale din inox cu ajutorul unor drojdii selecționate. După etapa de fermentație urmează limpezirea miedului și maturarea lui, iar pentru această ultimă etapă e nevoie de luni de zile, chiar ani, pentru a obține un mied de calitate mai mare, find nevoie de 2-3 ani de învechire“, descrie Claudiu Popa, fondatorul afacerii Mied Dacic, procedeul de producție a miedului, un produs de care nu mulți au auzit, însă care are izvoare adânci încrustate în istoria poporului român. „Pasionat de istorie și de apicultură, aș spune că întâlnirea mea cu miedul a fost inevitabilă.

L-am întâlnit în literatură, l-am remarcat și i-am dat o importanță deosebită. L-am căutat și am reușit să culeg o rețetă din Țara Moților. Am experimentat multă vreme până am ajuns să fiu mulțumit de rezultat. Dar nu eram în căutarea unei idei de afacere“, își descrie Claudiu Popa demersul în documentarea deschiderii primei miedării din România, în 2012, în Timișoara.

Popa, care este în prezent responsabil și de departamentul de dezvoltare al unei firme timișorene cu profil alimentar, spune că dacă ar fi luat decizia unui astfel de proiect ca un om de afaceri, nu s-ar fi aventurat în aceasta, mai cu seamă că recuperarea investiției, de aproximativ 30.000 de lei, va mai dura încă aproximativ doi ani. „Procesul de producție este unul îndelungat, produsul fiind comercializat cel mai devreme peste șase luni de la începerea procesului de producție, perioadă în care este nevoie de alte investiții pentru crearea de noi loturi de mied, iar la baza lui stă o materie primă costisitoare pentru produția unei astfel de băuturi.“

În prezent, unitatea de producție se află în Timișoara, dar și-a propus mutarea acesteia în mediul rural, într-o localitate din apropierea orașului, mai potrivită pentru extindere, dar și pentru dezvoltarea unei stupine care să le asigure autonomia în ce privește furnizarea de materie primă. Prețurile sortimentelor de mied produse se situează în intervalul 20-40 de lei, iar cei care îl cumpără sunt mai ales tinerii: „De regulă sunt tineri, interesați de băuturi artizanale și dornici să privească dincolo de limitele rafturilor de supermarket. Apoi vin cei interesați de istorie, de arheologie culinară, de tradiții, de identitatea națională“, explică Ciobanu.

Produsele Mied Dacic sunt comercializate în prezent în șapte localuri din rețeaua HoReCa cu specific tradițional și/sau frecventate de tineri, cât și într-un magazin cu profil apicol. Își promovează produsul mai ales în mediul online, prin intermediul prietenilor ce îi încearcă produsele, cât și prin participarea la evenimente inedite, cum ar fi concursul de bărbi și mustăți, unde au acordat premii în produse câștigătorilor.

Ciobanu spune că există o comunitate a pasionaților de cultură dacică aflată în dezvoltare. „Comunitatea celor pasionați de cultura dacică este una foarte efervescentă, în plină dezvoltare, animată de oameni inteligenți și dedicați promovării istoriei și tradițiilor arhaice. Anual sunt organizate mai multe festivaluri tematice cu reconstituiri istorice și întreceri sportive străvechi, ateliere de creație artistică și culinară, sunt editate cărți și reviste de o foarte bună calitate“, descrie el efervescența cu care se dezvoltă comunitatea culturii dacice din care fac parte Pensiunea Dacică, Plăcintele dacilor, Revista Harap Alb și alte inițiative.

Din aceeași comunitate fac parte și reprezentanții Atelierului de Istorie, proiect de realizare și de comercializare a unor obiecte de inspirație dacică. Inițiativa s-a născut în urmă cu aproape un deceniu, odată ce un grup de prieteni și colegi, majoritatea istorici, au pus bazele unui ONG de reconstituire, potrivit Anei Gruia, reprezentanta acestuia. Scopul acestuia era de recreare a civilizației dacice și romane și a început prin documentarea și realizarea de costume, echipamente și accesorii de acum 2.000 de ani.

Dintre produsele realizate, cel mai de succes a fost pilaeus-ul, căciula dacică: „Căciula tipică a nobililor daci, cu acel moț caracteristic, este cunoscută dintr-o serie de reprezentări antice, însă este greu de deslușit din ce material era făcută (piele? stofă?) și mai ales cum. Ceea ce vindem acum este forma cea mai apropiată de modelul istoric, este realizată din stofă de lână, în culori similare celor care se puteau obține în antichitate, și este cusută manual“, explică Ana Gruia detaliile celui mai vândut produs pe site-ul Atelierul de Istorie.

Recent, au extins activitatea spre marochinăria artizanală „avansând spre modernitate“ prin portmonee din piele decorate cu motivul lupului dacic. Se inspiră din reprezentări și din descrieri antice, artefacte din perioada respectivă, dar și analogii și deducții logice pentru reconstituirea elementelor de cultură materială și de viață cotidiană a dacilor, romanilor, celților și egiptenilor. În cadrul atelierului lucrează două persoane, cărora li se alătură 3-4 colaboratori. „Activitatea noastră, și a altora cu profil similar, suscită într-adevăr tot mai mult interes. Cei mai mulți clienți sunt interesați de civilizația dacică și s-ar putea spune că acest interes face parte dintr-un fenomen mai amplu. Dacii sunt percepuți drept strămoșii «misterioși» și acest lucru este oarecum de înțeles având în vedere puținătatea, uneori frustrantă, a surselor antice privitoare la Dacia“, explică Gruia motivele dezvoltării acestui domeniu.

Dacii au atras și atenția omului de afaceri Virgil Profeanu, fondatorul VP Holding, afacerea cu venituri de 60 de milioane de lei cu activități mai ales în zona de project management și care, după ce a scris și o carte de management pe baza proverbelor dacice, „Acvila și businessul“, a deschis un restaurant cu specific dacic în Capitală, La Bordei. Este discret în ce privește investiția în acesta, dar spune că aceasta se va amortiza în aproximativ patru ani, datorită celor aproximativ 450 de clienți zilnici. „Pripită dacică, potrivită dacică, zemuri“ sunt câteva dintre denumirile dacice din meniu inventate de însuși omul de afaceri care se autointitulează și „bucătar rețetar“. Restaurantul este împărțit în trei zone, dintre care una dedicată mâncării dacice, una mâncării tradiționale, iar a treia mâncării internaționale, iar valoarea bonului mediu pentru acestea este de 50 de lei, iar Profeanu îl descrie drept „un bordei modern, adică bordeiul unui dac care a avut bani și și-a făcut un bordei după gusturile proprii