Antreprenoriatul în 2014. Ce mai e nou în lume?

LAVINIA RAȘCA

(ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ȘI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)

ETERNELE ÎNTREBĂRI, CARE TREZESC ÎNCĂ MULTE CONTROVERSE, au fost din nou în centrul atenției la cel de-al paisprezecelea colocviu al antreprenoriatului european, organizat la Bruxelles în luna iulie de EFER – Fundația Europeană pentru Cercetări Antreprenoriale –, cu sprijinul Comisiei Europene și găzduit de Vlerick School of Business din Belgia. Am fost aproximativ 80 de participanți din patru continente: antreprenori, oficialități, profesori, consultanți, toți preocupați de temele calde ale acestui domeniu.

Multe dintre aspectele discutate la colocviu sunt bine cunoscute printre specialiști, dar a fost interesant de urmărit cum se pun în acest moment accentele, pentru a întrevedea viitoarele tendințe în ceea ce privește preocuparea organizațiilor interesate, de la guverne la instituțiile academice. A fost un bun prilej să-mi validez, într-un climat efervescent și extrem de interactiv, opiniile și acțiunile din sala de curs și din business.

ANTREPRENORIATUL ȘI FORMELE SALE
Discuțiile s-au raportat la definiția dată antreprenoriatului de Howard Stevenson: ”Antreprenoriat înseamnă a exploata o oportunitate, indiferent de resursele controlate„. Ca atare, atreprenoriatul este o stare de spirit care poate exista și care trebuie încurajată în toate categoriile de organizații: în firme mici și mijlocii sau în megacorporații; în firme pornite de la zero sau în firme preluate și dezvoltate; în afaceri de familie; în cele bazate pe inovare; în organizații nonprofit.

Antreprenoriatul a fost abordat nuanțat, acordându-se atenție aspectelor specifice diferitelor sale forme: antreprenoriat în IMM, antreprenoriat în IDE – întreprinderi bazate pe inovare (Innovation Driven Enterprises), intraprenoriat, antreprenoriat în firme de familie, antreprenoriat social.

În linie cu tendințele actuale, în cadrul colocviului s-a acordat o atenție deosebită companiilor dinamice, bazate pe inovare, cu creștere rapidă a activității și piețelor unde sunt prezente, cu impact major asupra creării de locuri de muncă. Toate privirile se îndreaptă asupra lor. Au primit o denumire distinctă, pentru că specialiștii doresc să le diferențieze de IMM-uri (Tabelul 1). Se numesc IDE – Innovation Driven Enterprises, adică întreprinderi bazate pe inovare.

INOVAREA
Este în centrul atenției, se vorbește despre ea și se acționează în scopul stimulării ei. Cea mai reușită definiție a acestui concept mi se pare cea a profesorului Bill Aulet de la MIT: ”Inovarea este o invenție care poate fi comercializată„. Inovația nu poate exista nici fără invenție, nici fără comercializare. Invenția e un produs, un serviciu, un proces, o tehnologie, un model de business sau o proprietate intelectuală. Pentru a deveni inovație, invenția trebuie comercializată, ceea ce presupune să fie realizată, apoi făcută cunoscută, dorită și transferată către piață.

VEDETELE ANTREPRENORIATULUI MONDIAL
În America și Europa de Vest a mai pălit farmecul dictonului Small is beautiful„, în fața altuia: ”Start small, think big, act fast„ (pornește rapid, gândește mare, acționează repede). De asemenea, se vorbește mai mult despre acceleratoare de afaceri decât despre incubatoare.

Se acordă în continuare respect IMM-urilor, considerate și pe mai departe o sursă importantă de locuri de muncă, mai ales în perioade dificile și în special pentru persoane cu un nivel de pregătire mai scăzut. Ponderea IMM-urilor cu valoare adăugată mare și cu personal foarte calificat e mult mai mică. Deși sunt o sursă importantă de locuri de muncă și venit atunci când companiile mari fac concedieri, IMM-urile oferă salarii și beneficii modeste unui număr destul de mic de angajați (media în Europa e de 4 angajați pe companie) în comparație cu companiile mari sau cu cele bazate pe inovare.

IDE reprezintă însă la ora actuală speranța și centrul atenției specialiștilor și oficialităților din țările avansate pentru că, deși au un grad de risc extrem mai mare și perioade mai lungi de recuperare a investiției inițiale și de obținere a profitabilității, succesul lor poate fi extrem de spectaculos, atât financiar, cât și ca număr de locuri de muncă create.

Specialiștii insistă asupra faptului că este indicat să se facă diferența între IMM și IDE, atât de către antreprenorii înșiși, cât și de către guverne și consultanți.E necesar ca antreprenorii să reflecteze ce tip de companie își doresc, IMM sau IDE, fie atunci când o lansează, fie la tranziția între generații cu aptitudini și intenții strategice diferite – în cazul afacerilor de familie. Cele două tipuri de companii presupun modele de business și strategii diferite, echipe cu profil diferit. Trecerea de la o formă la alta e posibilă, dar presupune o reevaluare a intenției fondatorilor și capabilităților angajaților lor, a avantajului competitiv, a strategiei și a nevoilor de personal.
De asemenea, e necesară adaptarea programelor educaționale, de consultanță, mentoring, suport legislativ și fiscal, la specificul celor două tipuri de companii.

POATE FI ÎNVĂȚAT ANTREPRENORIATUL?
Da, antreprenoriatul poate fi deprins, a fost opinia aproape unanimă. Mi s-a părut surprinzător că au existat totuși unele păreri contrarii și că în sprijinul ideii că antreprenoriatul e artă, nu știință unii participanți au adus aceleași exemple, bine cunoscute, ale lui Bill Gates, Richard Branson, Steve Jobs. Majoritatea participanților au depășit deja aceste bariere și au prezentat inițiative interesante de dezvoltare antreprenorială ale organizațiilor unde lucrează. Indicatorul principal de măsurare a succesului este, evident, numărul de absolvenți care devin antreprenori după absolvire, înființând companii viabile.Pentru a avea succes, antreprenorii trebuie să știe să dezvolte produse de succes, strategii, modele de business, procese, metode de transfer al informațiilor și cunoștințelor. Iar aceste lucruri se învață.

Apoi, antreprenorii trebuie să acționeze – să aibă curajul să aplice fără amânare ceea ce știu, să învețe din greșeli și să facă schimbările necesare, aptitudini ce pot fi dezvoltate. Și, nu în ultimul rând, să aibă calitățile personale necesare – să fie conștienți de ceea ce își doresc, să fie perseverenți, plini de energie, rezistenți la presiuni, să fie buni comunicatori, recrutori și vânzători.

Ce pot face programele de antreprenoriat, de orice fel, pentru a dezvolta antreprenori de succes? Să selecteze participanți cu calitățile personale necesare, să le ofere accesul la tehnologii de vârf și metode de business de ultimă oră, să creeze o cultură în care lansarea de companii este permanent încurajată și un climat de colaborare și ambiție, să obțină disponibilitatea necondiționată a modelelor de succes, care să devină mentori pentru participanți și să discute cu ei de la egal.

Să folosească învățarea experiențială sub forma discuțiilor de caz, vizitelor în companii, evenimentelor de networking, proiectelor de grup, competițiilor, în care participanții întâlnesc lucruri relevante și imediat aplicabile. Studenții învață de la profesori, unii de la alții, de la mentori, iar profesorii sunt și ei stimulați să se perfecționeze, la rândul lor, permanent, crescând astfel continuu calitatea programelor. Prin urmare, pasiunea este esențială pentru succesul acestora, la fel ca în orice demers antreprenorial.