Antreprenori români, investitori străini, companii private uniți-vă și veniți cu propriul plan economic pentru România, ca alternativă la planul guvernului de creștere a impozitelor și taxelor și menținerea birocrației fanariote bugetare!

După un deceniu de liniște fiscală companiile private, în special cele românești, s-au trezit peste noapte cu o nouă realitate: guvernul PSD/PNL, condus acum de Marcel Ciolacu, are nevoie de bani, de foarte mulți bani, iar acest lucru nu se poate face decât prin majorarea taxelor și impozitelor. Situația bugetară este dezastruoasă, guvernul este pe deficit bugetar în fiecare lună și trebuie să se împrumute tot mai mult indiferent de cost, datoria publică crește accelerat și va crește din ce în ce mai mult, iar administrația publică din toate ministerele, din toate agențiile și din toate instituțiile publice este tot mai birocratică, mai fanariotă și mai lacomă.

Până acum acest lucru nu s-a văzut pentru că economia creștea continuu, guvernul avea de unde să împartă bani și se închidea cu deficitul, iar Comisia Europeană și marii creditori internaționali au acceptat din 2020 încoace creșterea deficitului din motive de pandemie, războiul din Ucraina și necesitatea asigurării stabilității politice.

Așa se face că în trei ani datoria publică s-a dublat, iar lumea se întreabă unde s-au dus banii, pentru că nu prea se văd în sistemul medical, în educație, în infrastructura de transport. Practic, creșterea deficitului bugetar a alimentat administrația publică.

Problema este că economia a început să scadă (după nouă luni din acest an creșterea economică este de numai 1,1%, la jumătate față de prognoze), iar pe fondul creșterii taxelor și impozitelor de la 1 noiembrie și de la 1 ianuarie economia va scădea și mai mult. Din cauza incertitudinilor fiscale, companiile au pus pe hold investițiile, nu mai fac angajări, iar piața muncii are cel mai scăzut ritm de creștere din ultimii cinci ani.

Pentru că petrecerea s-a încheiat, statul încasează mai puține venituri decât în prognoze, dar în schimb și-a menținut cheltuielile, pe care le-a mai și crescut.

Ca bugetul să nu deraieze de tot, guvernul a început să întârzie plățile către furnizori pentru lucrările efectuate de către aceștia – să vă povestească constructorii cât de critică este situația. În sectorul medical situația este similară, spitalele au rămas fără bani cu o lună înainte de închiderea anului, iar în învățământ școlile au rămas fără săpun și hârtie igienică, ca să nu mai vorbim de altceva.

Niciodată situația bugetară nu a fost atât de critică ca acum, cel puțin după episodul din 2010, când Băsescu a tăiat peste noapte salariile din sectorul bugetar cu 25% și a majorat TVA-ul de la 20% la 24%.

Problema este că majorările de taxe și impozite din noiembrie și de la 1 ianuarie 2024 nu vor fi de ajuns ca să echilibreze situația bugetară.

În 2024 vom avea un an politic electoral tensionat, iar guvernul nu va tăia din cheltuielile bugetare, așa cum cer companiile private, ci dimpotrivă, va crește și mai mult cheltuielile. Uitați-vă ce se întâmplă cu creșterea pensiilor, unde este o feerie politică fără precedent.

Cine va plăti această notă de plată? Sectorul privat, companiile private, atât cele românești cât și multinaționalele, angajații din sectorul privat. Pentru că firmele vor trebui să plătească taxe și impozite mai mari, iar încasările vor scădea din cauza scăderii economice, nu vor mai avea bani și pentru creșterile salariale.

În schimb, guvernul va da în dreapta și în stânga (sectorul medical, sectorul de educație, instituțiile și agențiile publice de-abia așteaptă majorările salariale promise), pentru că Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă nu dau de la ei, ci din impozitele și taxele plătite de sectorul privat.

Toate coalițiile, confederațiile, toate patronatele companiilor private – atât românești cât și străine – protestează, încep să ridice tot mai mult glasul, dar puterea lor este în realitate extrem de redusă.

Paradoxal, în timp ce economia și businessul creșteau, așa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu, puterea companiilor private a scăzut, pentru că antreprenorii, nu se uitau ce face statul, fiind ocupați să-și marcheze câștigurile.

În schimb, a crescut exponențial puterea statului, a administrației publice, pentru că a avut mai mulți bani la dispoziție pe care să-i toace. Numărul de salariați din sectorul bugetar a crescut (trăiască PNL!), iar puterea vizibilă, dar și cea ascunsă a administrației a devenit tot mai lacomă și mai fanariotă.

Uitați-vă cât de greu se derulează programele europene și programele de investiții în administrația publică. Stai luni și ani de zile pentru autorizații de toate felurile, stai cu căciula întinsă și cu șpaga pregătită pentru un președinte de consiliu județean, pentru un primar, pentru un șef din administrație, ca să-ți încasezi banii și să nu intri în faliment. Puteți să multiplicați cazul de la Vaslui în toată țara.

Tot acest model fanariot din sectorul public s-a dezvoltat sub ochii companiilor private, care erau mulțumite de sistemul de taxe și impozite destul de mic din România, care erau mulțumite că economia creștea, susținută și de creșterea datoriei publice, care acoperea și facilitățile fiscale acordate cu generozitate de guvernele PSD/PNL.

Din păcate, acum finanțele publice au intrat într-un blocaj care nu poate fi rezolvat decât prin creșterea taxelor și impozitelor, pentru că, din punct de vedere politic, nu se acceptă reducerea cheltuielilor bugetare.

Degeaba cere sectorul privat reducerea cheltuielilor bugetare.

Coalițiile pentru dezvoltare, confederațiile patronale, asociațiile de oameni de afaceri ar trebui să se unească și să înfrunte direct guvernul, punând pe masă propriul buget public, propriile soluții de creștere a taxelor și impozitelor, propriul model despre cum ar trebui să arate sectorul de educație, sectorul medical și sistemul de transporturi.

Companiile private trebuie să pună pe masă un sistem de taxe și impozite care să fie acceptat, din care portițele fiscale trebuie eliminate (și lumea trebuie să înțeleagă acest lucru). Mai mult decât atât, acest sistem trebuie să încurajeze munca și investițiile și mai puțin retragerea de capital prin dividende sau alte forme.

Când este vorba despre educație și sistemul de sănătate, toată lumea așteaptă ca soluțiile să fie date de guvern, iar în aceste condiții sistemul public nu are cum să se reformeze și nici nu vrea să schimbe ceva. Toată lumea de aici vrea bani și bani, nu să schimbe ceva.

Asociațiile companiilor private trebuie să pună pe masă un model de educație, un model de infrastructură medicală, un plan de infrastructură de transport. În acest moment, guvernul cheltuie o parte din bani pe șosele și drumuri în zone unde nu mai sunt oameni.

România are nevoie de alternative viabile, de planuri realiste, de reformare a sectorului public, de propriul plan de taxe și impozite, care să poată fi aplicat în patru ani, în opt ani, în zece ani.

Degeaba cer antreprenorii guvernului să ia măsuri de reducere peste noapte a cheltuielilor bugetare, când acest lucru nu se poate din punct de vedere legislativ și nici nu este acceptat politic.

Mai degrabă se poate discuta despre un plan concret și fezabil în care sistemul de taxe și impozite să fie modificat astfel încât să nu devină o frână pentru business și economie, iar la schimb companiile private să ceară guvernului, partidelor politice, implementarea unor planuri pe mai mulți ani în toate domeniile publice, începând de la reducerea birocrației, reducerea sistemului fanariot, reducerea numărului de salariați din sectorul bugetar, până la introducerea unui alt model de educație, de sănătate, punerea unor investițiii publice acolo unde economia și businessul au nevoie, nu unde nu au nevoie.

Aceasta trebuie să fie tema de discuție care să înceapă în 2024.

Vrem nu vrem, tsunamiul fiscal va veni din 2025, dar măcar pierderile din sectorul privat ar putea fi mai administrabile și gestionate mai bine, astfel încât să nu ne trezim cu o criză bugetară, financiară și economică fără precedent, din care să nu ieșim un deceniu.