Andrei Dudoiu, SeedBlink: Odată bancher, porți hainele de bancher toată viața. Eu sper să nu mai fiu catalogat bancher

Andrei Dudoiu este cofondator și CEO SeedBlink, prima platformă de equity crowdfunding din România, care ajută zeci de start-up-uri tech să obțină finanțare. El are o experiență de peste 20 de ani în banking, dintre care 15 ani în cadrul Băncii Transilvania și este exemplul concret că saltul de la corporatist la antreprenor nu este niciodată imposibil. În 2018, a fondat platforma de finanțare și educație antreprenorială Human Finance, prin care și-a propus să creeze o punte de legătură între antreprenori. Platforma locală de equity crowdfunding SeedBlink a fost lansată în decembrie 2019 de el alături de un alt fost bancher, Ionuț Pătrăhău. Andrei Dudoiu a fost invitat la emisiunea Viața ta e un business, a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre cariera de bancher, dar și despre cum a devenit antreprenor, pas pe care ar fi vrut să-l facă mai demult.

Ai da credit pentru SeedBlink, ție, dacă ai mai fi bancher?

Nu, nu mi-aș da credit pentru că SeedBlink, așa cum sunt companiile sau start-up-urile listate pe SeedBlink, reprezintă un altfel de model. Și noi ne adresăm, de fapt, investitorilor care vor randament pe termen lung. Băncile au un alt raționament, se uită la profitabilitate, la active, la garanții, tocmai de asta e un model care nu e adresabil băncilor. Și asta am vrut să fac în a doua parte a vieții mele profesionale, ceva diferit față de etapa de banking.

De ce ai plecat din sistemul bancar?

Se spune că odată bancher, porți hainele de bancher sau comportamentul de bancher toață viața. Eu sper să nu mai fiu catalogat ca fiind bancher, dar am, fară doar și poate, ADN de bancher. Aveam deja 20 de ani în banking când am renunțat, mi se pare că într-o viață ești dator să experimentezi și să ai cât mai multe experiențe care îți dau valoare. Am vrut să fac cu totul altceva după 20 de ani și singurul gând pe care îl aveam atunci când am părăsit bankingul a fost să acopăr un domeniu nebancabil. Iată că după trei ani și jumătate sunt în acest sector de finanțare a start-up-urilor IT.

Când erai la liceu, ce voiai să fii?

Când eram mic, țin minte că în școală eram DJ pe la toate petrecerile. Eu sunt din Sibiu și atunci, chiar după Revoluție, a fost un val de petreceri prin apartamentele părinților. Și voiam să mă fac inginer de sunet. Când am evoluat către zona de liceu, tatonam ideea de a deveni finanțist și am vorbit cu o mătușă de a mea care era în domeniul financiar. Ea mi-a dat mai multe referințe despre ce înseamnă banking-ul și cumva m-a atras dorința de a cunoaște cât mai mulți oameni de business, antreprenori, pe vremea aia poate erau catalogați altfel antreprenorii, dar asta m-a atras. Să cunosc cât mai multă lume și afaceri diferite și să le dau sau nu credit în funcție de experiența pe care o câștig.

Cum a fost primul an în sistemul bancar?

Am intrat în BRD – și nu am intrat ușor. Pe vremea aia, în ‘97, erau patru bănci importante. Eu am făcut chiar facultatea de finanțe-bănci, deci aveam cumva clare drumul și mentalitatea de a intra în banking. Am avut norocul ca, după vreo jumătate de an, să am un unchi care lucra în BRD și cumva „pe pile” am reușit să intru acolo pentru că nu erai foarte ușor acceptat în sistemul bancar. În afara de atenția, de brânza și slănina de la Sibiu pe care o aduceam ca să mă împrietenesc mai bine cu lumea de acolo, nu am avut alte daruri, dar am stat pe tușă cam jumătate de an după terminarea facultății că să pot să intru într-o bancă.

După BRD ce a urmat?

După BRD am aflat de deschiderea unei bănci străine la Sibiu, e vorba de ABN Amro. Nu știu dacă lumea își mai aduce aminte de brandul ABN Amro, acesta există încă în Olanda, dar a fost cred cea mai bună școală de
banking din sistemul bancar românesc. Atunci doar prin corporate banking am ajuns să fim în top patru sau cinci bănci românești. Eu am ales ABN Amro Sibiu, deci m-am relocat acasă.

Ce au bancherii străini și nu avem noi?

Cred că școala de banking olandeză e foarte riguroasă, dar față de alte bănci străine pe care
le-am văzut în piață, au o vivacitate comercială, își pun clientul tot timpul în față, prioritizează feedbackul pe care îl primesc de la clienți, e o școală comercială care e desăvârșită la nivel de banking.

Care a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o tu în banking?

Cred că decizia cea mai bună care mă caracterizează mi-a venit natural – să fiu un bancher deschis. Cumva am implementat, alături de alți colegi, această latură umană a bankingului.

Ai primit oferte de a prelua alte poziții în sistemul bancar, după ce ai fost disponibil?

Da, am fost căutat în anul respectiv. Am avut mai multe discuții, dar cumva aveam speech-ul meu era deja pregătit. Nu vreau să revin în sistemul bancar. După ce ai fost părtaș în povestea unei bănci regionale, care a devenit banca numărul unu din sistem, e greu să revii într-o poziție în care probabil entuziasmul ar fi fost mult diluat față de perioada de antreprenoriat în banking pe care am trăit-o alaturi de BT.

Ai primit vreodată o ofertă pentru un post de CEO, de președinte?

Da, chiar pentru genul acesta de poziție am fost căutat. Eu, de fapt, am fost nouă luni CEO și președinte la Volksbank, pe perioada integrării în Banca Transil­vania, dar nu poziția contează pentru mine. Mă interesează ceea ce pot să construiesc. Mi se pare că ce puteam construi în banking s-a întâmplat în cei 20 de ani.

Ce decizie ai ratat în carieră?

Nu m-a marcat nicio ratare. Probabil că au fost mai multe oportunități pe care le-am ratat, dar nu am o amintire concretă acum. Probabil că ceea ce cu siguranță o ratare este că am stat prea mult în banking și aș fi putut construi mai devreme ceva antreprenorial.

Ce defecte trebuie să ai ca să fii un bancher bun?

Pe măsură ce organizația crește – și nu cred că aceasta se întâmplă doar în banking – trebuie să faci politică, politică internă, corporatistă. Trebuie să fii un bun politician și asta înseamnă un mare consum de energie, pe care altfel eu simțeam că o pot depune într-o cu totul altă direcție, care să fi generat valoare.

Dar ce calități trebuie să ai?

Cred că trebuie să fii riguros, pentru că e un sistem tot mai reglementat și trebuie să ții cont de foarte multe repere, trebuie să faci această echilibristică între partea de riscuri și partea comercială și trebuie să construiești încredere pentru că despre asta e vorba în sistemul bancar.

Care este relația ta cu banii, ești generos, ești darnic, ești cumpătat, ești zgârcit?

Am trecut printr-o evoluție. Am fost destul de zgârcit, dar cred că am învățat asta din familie sau văzând modele din familie. După care, mai ales în etapa de când am renunțat la banking, mi se pare că m-am detașat de relația cu banii destul de mult, devenind și investitor, devenind și fondator, cumva am simțit că banii nu sunt scopul în sine, ci un mijloc de a construi ceva care să te motiveze.

Poți să faci un business dacă nu ai capital, dacă nu ai finanțare?

Poți să îl începi la faza de idee, după care construiești din aproape în aproape. Dar cel puțin în zona în care suntem noi, al afacerilor din tech, cea mai mare problemă pe care o ai ca să evoluezi este accesul la capital.

Cât ai investit tu în SeedBlink?

În faza inițială de Human Fi­nance, când călătoria noastră a fost să descoperim ce vrem să facem de fapt, am investit împreună cu Ionuț circa 200.000 de euro. Și startul SeedBlink cred că e cumva în bugetul acesta, după care, ca fondator am participat la o rundă cu încă 40.000 de euro aproximativ, după care afacerea a devenit finanțabilă de către investitori și am mers pe principiul „Hai să construim o plăcintă mai mare, în care noi avem o felie tot mai mică, dar să facem plăcinta cât mai mare”.

Ai pierdut vreodată într-un business, oricare ar fi fost el?

Am pierdut mult în calitate de bancher și aici am avut multe regrete, cu decizii eronate pe care le-am luat, am pierdut clienți, au devenit credite neperformante și așa mai departe.

Crezi în puterea parteneriatului de afaceri? Se spune că mai bine faci o afacere de unul singur și istoria noastră arată că antreprenoriatul românesc este mai degrabă individualist.

Cred că aceasta ține de încredere. Să spunem că acum noi suntem patru parteneri, dacă unul dintre noi nu ar avea încredere în ceilalți, asta s-ar resimți. Cred că toți suntem cu cărțile pe masă, și cu bune, și cu rele, știm fiecare cum suntem poziționați și ce plusuri și minusuri avem și ne dezvoltăm în acest mediu de încredere.

Care este partea cea mai grea atunci când ești propriul tău șef?

Nu simt o parte dificilă în asta, aș fi simțit mai degrabă dacă aș fi fost singur. Simt tot timpul nevoia să validez idei, să obțin feedbackuri. Ideile bune se generează într-un astfel de sistem de transparență și de parteneriat. Avem fondatori celebri, dar cu siguranță au creat în jurul lor un sistem de feedback care îi ajuta să ia deciziile corecte. Nu simt greutăți să fiu propriul sef, aș simți mai degrabă dacă aș fi singur în acest sistem.

Cum este Andrei Dudoiu când nu este antreprenor?

Sunt biciclist.  De ciclism m-am apucat cu adevărat când eram CEO la Volsbank, în perioada integrării. Am făcut 3.500 de km în anul respectiv. Îmi place să schiez foarte tare, e un sport sezonier. Și evident, familia, de care sunt îndrăgostit. Am o fetiță de 15 ani și un băiețel de 11 ani.

Ai fost pus în situația de burnout?

Am fost de două ori în burnout și acesta a fost un factor care
m-a influențat să iau decizia de a părăsi BT și sistemul bancar. Am intrat în BT cu noi proiecte, cu o echipă devenită pestriță, prin fuziuni, prin aducerea de oameni noi, mulți timpi consumați pe politică internă și m-a adus la o fază în care eram destul de zombi, eram aproape de burnout.

Care este programul tău zilnic?

Nu am o zi asemănătoare cu cealaltă. Avem tot felul de comitete noi, vedem start-up-uri, avem meeting pe produs, când găsesc o pauză de două ore încerc să biciclesc, să fac legătura între cele două lumi. Seara mă provoacă fiul meu la fotbal, deși mi-am rupt piciorul la fotbal.

Funcția te face mai puternic sau mai vulnerabil?

Dacă o urmărești ca un scop în sine, te face vulnerabil. Dacă vine natural leadershipul tău, te face mai puternic.

Te-ai gândi că BT ar ajunge banca numărul unu din România?

Nu, nu-mi trecea prin cap, dar e foarte valabilă zicala: ce nu te doboară, te întărește. După aceea au urmat cinci ani în care celelalte bănci au făcut un pas în spate din cauza crizei și noi am profitat de acest pas în spate și am făcut mulți pasi în față, probabil în perioada respectivă s-a făcut diferența.

Ce urmează după SeedBlink?

Nu am acum un alt gând în afară de SeedBlink, dar nicioadată nu spune niciodată. M-aș bucura ca în trei, patru ani să demonstrăm cu SeedBlink ceea ce ne-am propus acum. Ar fi o realizare spectaculoasă pentru cei care suntem parteneri. Dar avantajul nostru e că vedem foarte multe afaceri și idei care vin la noi și mi-ar plăcea să rămână un sistem antreprenorial.

În lumea de astăzi ce i-ai spune lui Andrei Dudoiu, care are 20 de ani? Să se mai ducă sau nu în banking?

Bankingul actual a devenit supra-reglementat. Nu doar în România, cred că și la nivel internațional. E o școală bună dacă vrei să fii tipul de bancher clasic, riguros, axat foarte mult pe norme și pe proceduri. Poate fi o școală inițială bună, dar cu scopul de a merge mai departe.

Ca antreprenor, de ce îți este teamă?

Ca antreprenor trebuie să ai curaj fantastic. Nu am fost obișnuit din prima, dar am avut norocul că am fost într-o echipă care trecuse prin asta, mâncase antreprenoriatul pe pâine. Trebuie să nu ai această teamă de a lua decizii curajoase și să pivotezi la nevoie, dar trebui să iei decizii în permanență.

Puteți vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/