Andrei Cionca, Impetum Group: România a redus decalajul regional la investiții private, însă rămâne departe de media europeană

România a recuperat în ultimii ani o parte din decalajul față de Europa Centrală și de Est în ceea ce privește investițiile private raportate la PIB, însă economia locală rămâne în continuare mult sub media Uniunii Europene la unul dintre indicatorii care măsoară nivelul de sofisticare și capitalizare al unei economii, spune Andrei Cionca, CEO și cofondator, Impetum Group.

Potrivit acestuia, progresul din ultimii doi ani a fost susținut de alocările de capital, programele din PNRR și câteva tranzacții mari, însă economia reală rămâne în continuare insuficient penetrată de capital privat.

„Acum doi ani, în România, indicatorul investițiilor private raportate la PIB era de trei ori mai mic decât media Europei Centrale și de Est, iar media Europei Centrale și de Est era de cinci ori mai mică decât media Uniunii Europene. Practic, indicatorul României era de 15 ori mai mic decât media Uniunii Europene. În ultimii doi ani am reușit să ridicăm acest indicator la nivelul Europei Centrale și de Est. Cu toate acestea, suntem încă de cinci ori sub media Uniunii Europene.”, a spus Andrei Cionca la ZF Bankers Summit 2026.

Ce a mai spus Andrei Cionca:

♦ Trebuie să ne uităm atent la acest indicator, pentru că atunci când pleci de la o bază mică, două-trei tranzacții mari pot schimba semnificativ statistica, fără ca economia reală, acolo unde este cea mai mare nevoie de capital, să fie cu adevărat penetrată de investiții.

♦ Există două modele clare de private equity. Primul este modelul clasic: ai o companie predictibilă și sustenabilă, care crește într-un anumit ritm. Vine un fond de investiții și spune: „Ai putea să te dezvolți mult mai repede dacă injectăm capital.” În acel moment, banca parteneră vine și ea cu finanțare și se creează acel cerc virtuos. Cu cât compania devine mai mare și are un model profitabil, apar sinergii și economii de scară care îi cresc profitabilitatea.

♦ Al doilea model se referă la realitatea de astăzi. Suntem după cinci ani de crize suprapuse. Le-am măsurat prin Confidex și deja nu mai știm exact ce urmează, dar știm sigur că va mai veni ceva. Realitatea din economia României, așa cum o simțim noi, este că există o tensiune foarte mare. Marjele companiilor s-au comprimat semnificativ în ultimii ani. Multe firme au avut creșteri de costuri pe care nu au reușit să le transfere suficient de rapid în prețuri și atunci profitabilitatea lor s-a contractat.

♦ În același timp, costurile finanțării, fără de care aceste companii nu pot funcționa, pentru că s-au dezvoltat în principal pe datorie, au crescut foarte mult în ultimii trei ani. Astăzi avem multe companii stresate financiar. Nu mai vorbim despre un model de creștere sustenabilă, ci despre nevoia unei intervenții rapide.

♦ Dacă într-un model clasic de private equity o investiție poate dura între șase luni și un an, în acest caz companiile nu mai au acest timp. Ele pierd valoare în fiecare zi. Și atunci fondurile de investiții care vor interveni aici și cred că vor apărea în perioada imediat următoare trebuie să acționeze foarte rapid.

♦ În primul model, banca vine aproape natural lângă fondul de investiții. Dacă ai un business sănătos și cineva injectează capital, băncile vin singure. În schimb, în acest al doilea model, pe care eu îl consider o necesitate pentru economia României de astăzi, managerul de investiții trebuie să fie și un negociator foarte bun, capabil să alinieze interesele tuturor stakeholderilor.

♦ Aici nu există win-lose. Toată lumea trebuie să câștige, evident în măsura în care cashflow-ul și profitabilitatea companiei permit asta. Eu cred că acest model de „special situations”, foarte răspândit în afară, va deveni necesar și în România în următorii doi-trei ani, până când vom depăși această perioadă de tensiune economică. Valoarea pe care o pot salva astfel de fonduri este, din punctul meu de vedere, mai mare decât valoarea creată în modelul clasic de private equity.

♦ Este mult mai mult loc pentru tranzacții mai mici și mai numeroase decât pentru puține tranzacții foarte mari, atunci când vorbim despre equity. Și asta ar ajuta inclusiv băncile, din perspectiva balance sheet-urilor, pentru că aici este și cea mai mare expunere numerică a lor. Aici este, de fapt, zona cu adevărat mare de potențial a economiei românești.

♦ Companiile foarte mari au deja acces destul de facil la capital sau, în unele cazuri, nici măcar nu mai au nevoie de capital. Știu companii antreprenoriale impresionante care operează exclusiv cu bani proprii și nu folosesc nici măcar capital de lucru bancar.