Andreea Popa, STADA România: De la o trupă de muzică la deciziile de care depinde drumul medicamentelor către pacienți

La 30 de ani, Andreea Popa coordonează o echipă într-un domeniu în care o decizie luată prea târziu poate afecta disponibilitatea unui tratament. A trecut din industria bunurilor de larg consum în cea farmaceutică, a lucrat la sediul central al STADA din Germania și a ales să se întoarcă în România. Înainte de a-și construi cariera în supply chain, a fost solistă într-o trupă de muzică, experiență care o ajută și astăzi să privească organizația ca pe o formație în care fiecare departament trebuie să își găsească ritmul.

Înainte să coordoneze fluxurile prin care medicamentele ajung pe piață, Andreea Popa a învățat să țină ritmul într-o trupă de muzică. A fost solistă, iar experiența de atunci a rămas unul dintre reperele prin care își explică astăzi rolul profesional. Într-o organizație, spune ea, fiecare departament funcționează asemenea unui instrument: supply chain asigură ritmul și stabilitatea, echipa comercială duce produsul către pacienți, iar marketingul adaugă personalitate. Partea care îi place cel mai mult, deși nu apare în nicio fișă de post, este să aducă aceste echipe pe aceeași lungime de undă. Parcursul său profesional a fost construit însă într-o manieră mai degrabă metodică. „De mică am fost învățată să nu sar etapele și să construiesc pas cu pas.”

A urmat Liceul Economic „Virgil Madgearu” din București, apoi Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice, atrasă de felul în care economiile, companiile și oamenii interacționează dincolo de granițe. Un master în Antreprenoriat și Management Strategic la SNSPA i-a completat pregătirea cu perspectiva asupra strategiei și leadershipului. Primul contact cu mediul de business a venit printr-un internship, încă din perioada facultății, urmat de roluri operaționale și responsabilități tot mai mari. Experiența acumulată în industria bunurilor de larg consum a pregătit-o pentru trecerea către sectorul farmaceutic, unde viteza, planificarea și eficiența trebuie să țină cont de o variabilă suplimentară: pacientul. „În FMCG, viteza și competiția sunt foarte ridicate, dar în farma se adaugă o dimensiune în plus: responsabilitatea directă față de pacient.”

Astăzi, la 30 de ani, coordonează o zonă în care portofoliile extinse, diferențele dintre piețe, constrângerile de producție și cerințele stricte de conformitate trebuie gestionate simultan. Pentru cineva din afara industriei, supply chain poate părea o activitate legată exclusiv de stocuri și transport. Andreea Popa o descrie însă mult mai simplu: rolul ei este să se asigure că medicamentele de care oamenii au nevoie sunt disponibile la momentul și în locul potrivit. În spatele acestui rezultat se află un flux care începe cu planificarea și continuă până la disponibilitatea produsului pe piață.

O bună parte din muncă rămâne invizibilă pentru pacient, iar acesta este, de fapt, obiectivul: complexitatea proceselor să nu se transforme într-o problemă pentru cel care așteaptă tratamentul. În această industrie, greșelile pot avea consecințe dincolo de rezultatele financiare, responsabilitatea este resimțită diferit. „În acele momente, nu văd doar coduri de articol și cantități, ci mă gândesc la pacientul din spatele fiecărui produs.” Pentru ea, una dintre cele mai importante provocări este tocmai faptul că deciziile trebuie luate într-un mediu care se schimbă permanent, pe baza unor informații care nu sunt niciodată definitive.

O zi de lucru poate începe cu un plan clar de producție și alocare a stocurilor și poate continua, câteva ore mai târziu, cu o situație complet diferită. O creștere bruscă a cererii, o întârziere de transport, o problemă de capacitate la un furnizor sau o schimbare de reglementare pot modifica prioritățile întregii echipe. În asemenea situații, Andreea Popa încearcă să înțeleagă ce produse sunt afectate, pentru ce perioadă și ce categorii de pacienți ar putea resimți consecințele. Urmează discuțiile cu departamentele comerciale, financiare și de reglementare, analiza scenariilor și alegerea unei soluții: mutarea producției, realocarea stocurilor sau ajustarea previziunilor de cerere. „De fiecare dată când analizăm un potențial risc de lipsă de produs, ne întrebăm: «Ce putem face azi astfel încât pacientul să nu simtă mâine problema?»” Această întrebare rezumă și diferența pe care a resimțit-o după trecerea din FMCG în industria farmaceutică. Dacă în prima industrie o întârziere afectează în primul rând disponibilitatea unui produs la raft, în cea de-a doua poate însemna întreruperea unui tratament. În plus, procesele sunt mai strict reglementate, colaborarea cu departamentele de calitate este mai intensă, iar toleranța față de erori este foarte mică. Dincolo de gestionarea operațiunilor, experiența internațională a adăugat o altă dimensiune carierei sale. Andreea Popa a plecat din STADA România către sediul central al grupului din Germania, unde a putut observa cum sunt luate deciziile pentru mai multe piețe, cum sunt prioritizate produsele și cum se construiește o strategie comună.
A participat inclusiv la negocierea unor contracte, experiență care i-a arătat legătura dintre deciziile operaționale și cele comerciale. A ales ulterior să revină în România, tot în cadrul STADA, într-un rol diferit și cu o perspectivă profesională mai largă. „Am decis să mă întorc pentru că România este «acasă» și simt că pot contribui cel mai mult aici.” Nu plecase pentru că nu vedea oportunități în țară, spune ea, ci pentru a acumula experiență pe care să o poată folosi ulterior. Întoarcerea a însemnat posibilitatea de a aplica ceea ce învățase despre strategie, coordonare internațională și reziliența lanțurilor de aprovizionare în realitatea pieței locale. „Cred că, dacă toți am alege să plecăm din țară, ar rămâne mult mai puține resurse pentru a îmbunătăți procesele de acasă.” La nivel global, grupul STADA, cu sediul central în Bad Vilbel, Germania, își comercializează produsele
în peste 100 de țări, iar operațiunile din România reunesc aproximativ 1.000 de angajați, incluzând activități comerciale, de producție, distribuție și servicii regionale. În acest context, rolul departamentului de supply chain nu se limitează la asigurarea disponibilității produselor. Deciziile de planificare și aprovizionare trebuie să susțină simultan obiectivele comerciale, cerințele de calitate și continuitatea tratamentelor. Este o activitate în care rezultatul depinde de colaborarea dintre departamente și de capacitatea de a anticipa probleme înainte ca acestea să ajungă să afecteze piața.

La 30 de ani, una dintre provocările sale este să conducă oameni într-un domeniu în care experiența acumulată în timp cântărește mult. Consideră că avantajul de a fi parcurs mai întâi roluri operaționale este tocmai faptul că înțelege munca de zi cu zi a colegilor și poate discuta cu ei dincolo de indicatori și obiective. „Pentru mine, încrederea se construiește prin respect și prin felul în care ai grijă de oameni, nu prin poziție sau vârstă.” Atunci când apare o decizie dificilă, preferă să explice contextul, să asculte opiniile și să construiască împreună cu echipa direcția de urmat. A învățat că, în situațiile de presiune, oamenii au nevoie în primul rând de claritate și respect. Fiecare departament vine cu propriile priorități: echipele comerciale urmăresc disponibilitatea produselor, cele financiare sunt preocupate de optimizarea costurilor, iar departamentele de calitate trebuie să asigure conformitatea. Rolul ei este să transforme aceste obiective, uneori contradictorii, într-un plan comun. În dezvoltarea sa profesională, un rol important l-a avut Mihai Fugarevici, Country Manager STADA România, despre care spune că i-a oferit încredere și oportunitatea de a se implica în proiecte complexe înainte ca ea însăși să fie pe deplin convinsă de propriile capacități. „Cred că în spatele fiecărui lider există o șansă oferită de cineva care a văzut potențial în el, iar recunoștința față de acei oameni ar trebui să ne însoțească toată cariera.” Este o perspectivă pe care încearcă să o ducă mai departe în relația cu propria echipă. Dincolo de responsabilitățile de coordonare, rămâne atrasă de varietatea muncii și de combinația dintre analiză și creativitate. Unele zile sunt dedicate datelor și scenariilor, altele presupun discuții cu oamenii, rezolvarea unor situații critice sau identificarea unor modalități de îmbunătățire a proceselor. Tocmai această diversitate o face să considere că supply chain nu este un domeniu exclusiv tehnic, ci unul în care deciziile au efecte concrete asupra oamenilor și asupra performanței unei companii. Dacă ar trebui să îi arate unei tinere aflate la început de carieră ce înseamnă această profesie, ar alege să urmărească traseul unui singur medicament, de la planificare și producție până la momentul în care ajunge la pacient. Ar fi, spune ea, cel mai simplu mod de a înțelege de ce fiecare verigă contează. Dincolo de procese și responsabilități, Andreea Popa spune că munca îi oferă posibilitatea de a folosi atât gândirea analitică, cât și creativitatea și de a lucra cu oameni foarte diferiți. Iar experiența din trupa de muzică revine, într-o altă formă, în felul în care își înțelege astăzi rolul: nu este suficient ca fiecare departament să își îndeplinească separat obiectivele, dacă rezultatul final nu funcționează pentru întreaga organizație și, mai ales, pentru pacient.   

STADA în cifre: peste 100 de piețe și 1.000 de angajați în România
 

■ Grupul STADA are sediul central în Bad Vilbel, Germania, și își bazează activitatea pe o strategie construită pe trei piloni: consumer healthcare, medicamente generice și specialty pharma.

■ La nivel global, STADA își comercializează produsele în peste 100 de țări.

■ STADA România reunește aproximativ 1.000 de angajați și un ecosistem complex de operațiuni, care include diviziile Consumer Healthcare & Generics și Specialty, laboratorul STADA Hemofarm din Timișoara, depozitul din Sânandrei, județul Timiș, fabrica de la Turda, precum și huburile regionale de Supply Chain, Procurement și Regulatory & Quality Services.

Zece întrebări rapide pentru Andreea Popa, STADA România:

1. Primul lucru pe care îl verifici când începi ziua de lucru?

Principalele alerte și situațiile critice de stoc, ca să știu imediat dacă există vreun risc pentru disponibilitatea produselor.

2. Un cuvânt care descrie o zi bună la job.

Continuitate: când știi că tratamentele ajung fără întreruperi la pacienți.

3. O abilitate pe care nu știai că o ai înainte să lucrezi în supply chain?

Capacitatea de a lua decizii bune în condiții de incertitudine și de a păstra echipa calmă și aliniată, chiar și atunci când planul inițial trebuie schimbat din mers.

4. Cel mai util lucru învățat în Germania?

Importanța unui cadru de procese bine standardizat, combinat cu deschiderea de a integra perspectivele locale, pentru ca deciziile luate la nivel de grup să fie aplicabile și eficiente în fiecare piață.

5. Ce ți-a lipsit cel mai mult din România cât ai fost plecată?

Mi-au lipsit, în același timp, oamenii și sentimentul de „acasă”. Familia, energia noastră ca societate, care nu pot fi replicate nicăieri. Iubesc România; este locul în care m-am născut, țara în care am primit educația care m-a adus până aici și locul în care, în final, am realizat ce îmi doresc să fac profesional. Am primit un rol în Germania având ca fundament educația din România – și nu sunt o excepție, sunt mulți profesioniști formați aici care performează foarte bine în contexte internaționale. Nu am plecat cu gândul că „nu este bine aici”, ci cu dorința de a mă dezvolta și de a aduce înapoi ceea ce am învățat, astfel încât să pot contribui la creșterea țării mele. Mi se pare fascinant dacă alegem să privim România și din această perspectivă, a potențialului și a lucrurilor pe care le putem construi, nu doar prin filtrul criticilor. Mi-a lipsit totul.

6. Un lucru pe care echipa ta îl face foarte bine?

Se mobilizează rapid în fața unei crize și rămâne orientată spre soluții, nu spre vinovați.

7. Ce întrebare le pui cel mai des colegilor?

„Sunteți siguri?” În supply ne asigurăm de două ori și ne mișcăm de zece ori mai repede.

8. Ce îți dă cea mai mare satisfacție la sfârșitul unei săptămâni de lucru?

Să știu că, alături de toți colegii mei, am asigurat continuitatea tratamentelor pentru pacienți.

9. Dacă ai putea schimba un singur lucru în felul în care oamenii își imaginează meseria ta, care ar fi acela?

Mi-aș dori ca, în general, echipele de supply chain să nu mai fie privite doar ca centre de cost sau ca funcțiuni strict operaționale, ci ca piloni strategici ai organizației. Un departament de supply chain bine construit este un motor de eficiență a capitalului și de protejare a marjei, un element esențial pentru creșterea sustenabilă a businessului. Atunci când activitatea departamentului supply chain este integrată în strategie și lucrăm în strânsă legătură cu zona financiară și cu echipele comerciale, deciziile noastre nu mai înseamnă doar stocuri, termene și capacități, ci se traduc direct în cash-flow, profitabilitate și reziliența companiei. Asta aș vrea să se schimbe: să fie văzută nu ca un „back-office” logistic, ci ca un veritabil motor pentru performanța pe termen lung.

10. Completează propoziția: „Îmi iubesc jobul pentru că…”

… îmbină analiza cu responsabilitatea față de pacient, rigoarea cu creativitatea, businessul cu partea profund umană. Știu că munca mea, împreună cu a tuturor colegilor, nu se oprește la procese și indicatori, ci ajunge, în final, la pacienți și asta îmi dă sens, energie și dorința de a crește în continuare în acest domeniu.