Analiza necruțătoare a președintelui INS. Aderarea la UE a accentuat deficitul comerțului exterior cu produse agroalimentare la 850 mil. euro pe an, cu 30% mai mult ca înainte de 2007

Într-o economie modernă, tot mai integrată într-un  spațiu economic dinamic, în care concurența și libera circulație a mărfurilor sunt elemente definitorii, producția agricolă a unei țari cu potențial agricol mare capată tot mai mult caracteristicile unei producții industriale. În aceste condiții, pentru creșterea eficienței producției agricole, demn de urmărit este nu numai creșterea randamentelor la producțiile culturilor agricole sau a creșterii randamentelor în sectorul zootehnic, ci mai ales sporirea cantităților de produse agricole vegetale și animale prelucrate în unități de producție proprii.

Trei avantaje în plan economic sunt evidente în situația în care, la produse agroalimentare pentru care există cerere pe piața internă și pentru care dispunem în țară de materie primă din belșug, lanțul valoric definit pentru realizarea fiecărui produs include agenți economici care își desfășoară activitatea în interior, indiferent dacă aceștia au capital național sau străin.

În primul rînd, este vorba de posibilitatea reducerii importurilor la aceste produse agroalimentare pentru consumul populației și implicit eliminarea sau diminuarea deficitelor comerciale la aceste produse. În al doilea rând, obținerea acestor produse, prin prelucrarea în capacități de producție din țară a materiilor prime din agricultura națională, determină sporirea gradului de ocupare a forței de muncă prin angajarea de lucratori în industria agroalimentară naționala, ceea ce creează implicit condiții propice pentru creșterea veniturilor acestora. În al treilea rând, urmare creșterii numărului de angajați in industria alimentară vor spori și veniturile la bugetul de stat, prin contribuțiile plătite de salariați pentru veniturile realizate și prin prelevări către bugetul de stat pentru profitul realizat de agenții economici.

În conditiile în care nu s-ar beneficia de cele trei avantaje susmenționate, rezultând în mod direct din  dezvoltarea capacității de prelucrare în țară, impactul economic asupra balanței comerciale cu produse agroalimentare ar fi unul limitat, cu implicații atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu sau lung. Este de la sine înțeles că în condițiile dezvoltării producției vegetale și zootehnice, materializată preponderent prin exporturi substanțiale de cereale și de animale vii (produse cu grad scăzut de prelucrare și implicit cu o valoare de piață redusă), cu toate că s-ar putea asigura o anumită echilibrare a balanței comerciale pe întreaga gama de produse agroalimentare, aceasta ar avea efect pozitiv cel mult pe termen scurt și acesta ar fi unul limitat. In plus, consecințe negative ar avea loc și prin faptul că determină o structură iratională a schimbului propriu de produse, favorizând exportul unor cantități mari de marfuri neprelucrate si importul, în contrapartida, de produse prelucrate.

În aceste conditii, realizăm și astăzi cât de actuală rămâne afirmația marelui economist român Mihail Manoilescu! “Pe drumul agriculturii se înaintează și – cu toată lungimea lui mai mică – este nevoie de mult mai mult timp pentru atingerea aceluiași țel, decât pe mai lungul drum al industriei, care poate fi parcurs cu viteza înaltei ei productivități a muncii. Agricultura merge spre bogăție în carul cu boi, iar industria în automobil.” Chiar daca nu am trage o concluzie definitivă cu privire la valabilitatea afirmației din opera marelui economit român, datele statistice ce vor fi prezentate în cele ce urmează ne arată că prin exportul de cereale, semințe sau animale vii, țara noastră nu si-a putut echilibra balanța de produse agroalimentare, cu toate că producția acestor materii prime a crescut pe parcursul ultimilor treizeci de ani. Din contră, an de an a crescut și mai mult deficitul înregistrat în comerțul exterior cu produse obținute în sectorul de activitate în care, practic, este angajata peste 20% din populația ocupată a țării. 

Urmărind datele statistice privind producțiile agricole ale României, comparate cu cele înregistrate de alte țări și cele referitoare la comerțul exterior cu produse agroalimentare, putem afirma că România este un producător important pe plan european, chiar și mondial, de mai multe produse agricole importante, precum porumb, grâu, floarea – soarelui, orz și soia. Mai mult, producțiile la ha sunt, cel puțin pentru aceste produse, comparabile cu cele din țările din regiune, cu profil similar, cum sunt Bulgaria, Ungaria, Polonia, etc. Putem, ca atare, afirma că prin aceste producții asigurăm condițiile necesare acoperirii consumului intern, având totodată suficiente resurse pentru dezvoltarea unor procese complexe de prelucrare a acestor materii prime. În schimb, în prezent, importăm cantități mari de produse agroalimentare, cu un grad mai mic sau mai mare de prelucrare, precum și de produse agricole care cer condiții speciale de depozitare sau procesare. În plus, în contrast cu situația din alte țări, România prelucrează industrial numai o mică parte din materiile prime agricole. Din păcate, în aceste condiții, rezultatele obținute de țara noastră în comerțul exterior cu produse agroalimentare sunt mult sub cele obținte de cele trei țări din regiune. Oare de ce?

Pentru a oferi posibile variante de răspuns la întrebarea de mai sus, în cele ce urmează vor fi prezentate câteva date statistice, publicate de statistica oficială, obținute prin două tipuri importante de cercetări statistice. În primul rând, este vorba de datele statistice calculate pentru mai multe produse sau categorii de produse agricole pentru caracterizarea unor aspecte importante legate de formarea resurselor și utilizarea acestora. În al doilea rând, vom folosi date statistice privind exporturile și importurile unor produse agricole, calculate, în acest caz, la nivelul unui an.

În acest scop, vom recurge la prelucrarea unor date statistice calculate pentru caracterizarea unor aspecte legate de  resurse și utilizarea acestora pentru produse agricole importante la nivelul perioadei 1995 – 2019. Datele respective sunt preluate din lucrarea de sinteză elaborată de INS “Bilanțuri alimentare”. Pornind de la analiza seriilor de date disponibile cu privire la resurse și utilizări, pot fi identificate unele caracteristici privind dinamica și modificările structurale intervenite la nivelul resurselor și utilizărilor. Indicatorii prezentați în balanța alimentară a fiecărui an sunt prezentați în unități de măsură specifice fiecărui produs, ceea ce permite analiza, atât a structurii elementelor ce compun resursele și utilizarea, cât și a dinamicii în timp a acestora, fără a ne pune problema eliminării influentei variației în timp a prețurilor acestor produse.

În tabelul 1 sunt prezentate date statistice utile pentru caracterizarea resurselor și utilizării acestora la câteva produse agricole importante, atât în producția agricolă, cât și în consumul populației.

Prima remarcă este legată de faptul că, în situația produselor agricole analizat, s-a înregistrat, în perioada 1995 – 2019, o creștere consistentă a resurselor. Astfel, pe parcursul perioadei 1995 – 2019, ritmurile medii anuale de creștere a resurselor pentru produsele agricole considerate au fost la Cereale și produse din cereale 2,5%, la grâu și secară 1,6%, porumb 2,5%, legume și produse din legume 1,1%, fructe și produse din fructe 1,9%, lapte și produse din lapte 0,4% și carne de porcine 1,3%.

O altă remarcă cu privire la dinamica resurselor pentru aceste produse este legată de evoluții diferite la nivelul perioadei 1995 – 2005, respectiv 2005 – 2019. Astfel, resursele au crescut mai mult în a doua periodă la cereale și produse din cereale (1,0%, respectiv 3,6%), grâu și secară (-0,4%, respectiv 3,0%), porumb (0,5%, respectiv 4,0%) și legume și produse din legume (1,0%, respectiv 2,4%). În schimb, la lapte și produse din lapte, în prima perioadă, ritmul mediu anual de creștere a fost 1,4%, pe când în a doua perioadă, resursele la acest produs s-au redus în medie în fiecare an cu -0,4%. La carnea de porcine, în prima perioadă, s-a înregistrat un spor mediu anual de 1,9%, pe când în a doua perioadă, acesta s-a redus la 0,9%.

Tabelul 1. Caracteristici privind formarea resurselor pentru diverse produse agricole

Pentru majoritatea produselor considerate se constată o creștere a ponderii importurilor în asigurarea resurselor.

Un exemplu elocvent în acest sens: la carnea de porcine, ca urmare a reducerii producției interne, au sporit considerabil importurile, astfel dacă în anul 1995, România importa numai 2,4% din resursele acestui produs, în anul 2019 ponderea importurilor a crescut la peste 47%. La acest produs, resursele au crescut cu 37% în 2019 în raport cu 1995, în timp ce importurile au crescut de peste 26 ori.

Datele din tabel permit și formularea urmatoarelor comentarii cu privire la satisfacerea satisfacerea consumului intern al populației prin exportul net (devansarea esportului de către import):

• Creșterea într-un ritm mai mare a importurilor decât ritmul calculat în cazul producției interne utilizabile la majoritatea produselor, dar într-o proporție mult mai mare la legume și produse din legume, fructe și produse din fructe, lapte și produse din lapte, dar mai ales la carnea de porc, specificată anterior;
• La fructe și produse din fructe, s-a modificat radical structura resurselor. Astfel, dacă în 1995 resursele pentru acest produs se asigurau din import numai în proporție de 8,3%, în anul 2019, ponderea resurselor din import a crescut la aproape 35%;
• O creștere importantă a ponderii importurilor în asigurarea resurselor s-a înregistrat la categoria de legume și produse din legume. Astfel, dacă în 1995, ponderea importurilor pentru aceste produse a fost mai mică de 2%, aceasta a crescut la peste 20% în 2019.

Graficul din figura 1 prezintă ponderea exportului net (export – import) în resursele unui numar de șapte produse, la nivelul fiecăruia din cei opt ani din perioada 1995 – 2019. Rezultatele prezentate în acest grafic permit clasificarea produselor în două categorii. În prima categorie, sunt incluse produsele pentru care raportul dintre exportul net și resurse este unul pozitiv (cereale și produse din cereale, grâu și secară și porumb) , iar în a doua categorie sunt incluse trei produse importante, pentru care acest raport este unul negativ (legume și produse din legume, fructe și produse din fructe și carne de porcine).  

Sursa de date: calculele autorului pe baza datelor statistice din Bilanțurile alimentare din perioada 1996- 2020

Figura 1. Raportul dintre exportul net (export – import) și resurse pentru produse agricole, pe ani 1995 – 2019

Aceste rezultate ne arată, încă o dată, că suntem exportatori importanți de cereale, dar, în egală măsură, importatori pentru alte categorii de produse care au o cerere mare din partea populației, chiar pe parcursul unui an întreg. Cel puțin pentru produsele la care facem referire în lucrare, aceste  produse sunt nu numai cele obținute la termen, dar și depozitate în condiții speciale pentru a fi oferite consumului atat în sezonul de producție, cat si in afara lui (este cazul fructelor și, în mod special, al mărului, precum si a legumelor pentru care trebuie asigurate condiții speciale de producție pentru a le proteja de alterare).

Subliniem situația cu totul aparte a producției de carne de porcine, la care suntem consumatori tradiționali și la producția la care am avut tradiție si rezultate pozitive într-o perioadă nu foarte îndepărtată. Astfel, în cazul acestui produs, nu numai înainte, dar chiar la începutul perioadei de tranziție eram exportatori, dar pe parcurs, și mai ales după anul 2000, pe fondul reducerii efectivelor de porcine și menținerii cererii interne, au crescut considerabil importurile. Recurgând la datele din “Bilanțuri alimentare”, menționăm că în timp ce la nivelul anului 1995 exportul net era pozitiv (26,5 mii tone), în anul 2019 acesta a ajuns la un minus de circa 325 mii tone.

Dacă ne raportăm la populația rezidentă a României de la 1 ianuarie 2019, atunci pentru câteva produse agricole la care România înregistrează export net negativ, balanța produselor relevă urmatoarele:

•  La legume și produse din legume s-a importat în medie pe o persoană aproximativ 40,7 kg și s-a exportat numai 2,9 kg, astfel încât disponibilul pentru consumul uman de 170 kg/persoană este satisfăcut în proporție de 22,2% ca rezultat al schimburilor comerciale externe. Dacă ne referim la tomate, atunci datele statistice sunt și mai nefavorabile, întrucât disponibilul pentru consum de 41,4 kg/persoană este acoperit ca rezultat al raportului export- import (exportul net) în proporție de 35% (importul mediu pe o persoană -14,9 kg, față de un export mediu pe o persoană, de numai 0,33 kg);
• Situația nu este cu mult diferită în cazul fructelor și produselor din fructe, cu referire în special la mere. În cazul fructelor și produselor din fructe, disponibilul pentru consum mediu pe o persoană- circa 111 kg, este satisfăcut în proporție de peste 55% prin excedența importului (exportul net). În cazul acestei grupe de produse, importăm în medie 67,7 kg/persoană și exportăm numai 5,8 kg/persoană, rezultând o valoare negativă a exportului net de aproape 62 kg/persoană. Din păcate, nici în cazul producției de mere nu avem capacitatea de a asigura satisfacerea disponibilului de consum uman din producția proprie. Mai mult, disponibilul (34,4 kg/persoană) este asigurat în proporție de circa 22% din comerțul exterior. În cazul acestui produs, importăm în medie pe o persoană 9,3 kg, dar exportăm o cantitate nesemnificativă, de numai 1,8 kg/persoană;
• La carne și produse din carne, datele statistice, asa cum deja am menționat anterior,  situația este chiar mai îngrijoratoare. Disponibilul pentru consumul uman mediu pentru o persoană, de 74,3 kg, este realizat in proporție de 27,6% prin exportul net (8,4 (export) – 28,9 (import)= – 20,5 kg/persoană) !. Situația este una total nesatisfăcătoare în cazul cărnii de porcine. În mod surprinzător, pentru o țară cu tradiție în acest sector zootehnic, disponibilul pentru consumul uman mediu pe o persoană, circa 38 kg, este acoperit într-o proporție de 45% prin devansarea exporturilor (numai 1,1 kg/persoană) de către importuri (18,4 kg/persoană).

Ce spun datele de mai sus? Exportăm cantități însemnate de cereale, produse agricole ce sunt obținute, în cele mai multe cazuri, prin parcurgerea unor procese de producție, de multe ori nu foarte complexe, dar importăm cantități semnificative de produse agricole ce necesită, fie un proces de producție mai complex pe parcursul unui an, cum este cazul legumelor, fie o standardizare a procesului de producție și de depozitare, precum se întâmplă în cazul fructelor, fie prelucrări, mai mult sau mai puțin avansate, a unor materii prime din agricultură în unități de industrializare.

Concluzii similare vom putea trage și în cazul în care recurgem la date statistice referitoare la importurile și exporturile de produse agroalimentare. Urmare a rezultatelor obținute în domeniul producției vegetale, România a înregistrat în perioada 1990 – 2019 un excedent din comerțul exterior cu cereale (codul 10 NC) de peste 14 miliarde euro, iar din exportul de semințe și plante industriale (cod 12) de peste 6,6 miliarde euro. Pentru ambele categorii de produse sus menționate, excedentul s-a realizat în mare măsură în perioada de postaderare la Uniunea Europeană. Astfel, în această perioadă, ca urmare a activității de comerț exterior cu cereale, România a realizat un excedent de peste 14,8 miliarde euro, iar din comerțul cu produse identificate cu codul 12 un excedent de peste 6,6 miliarde euro. Pornind de la aceste date statistice, putem afirma că aderarea României la Uniunea Europeană a influențat pozitiv activitatea de comerț exterior cu mărfuri din cele două categorii de produse, atât prin creșterea spectaculoasă a exporturilor și a importurilor, dar mai ales a excedentelor anuale.

În perioada de postaderare, a crescut, atât volumul exporturilor, importurilor dar și deficitul  din comerțul exterior la majoritatea categoriile de produse agroalimentare. Această depreciere a balanței comerciale s-a înregistrat în condițiile în care la două categorii de produse (cereale și semințe) s-a înregistrat o creștere continuă a excedentelor după aderarea la Uniunea Europeană. Pe fondul acestor evoluții, pe parcursul perioadei de postaderare România a înregistrat din comerțul exterior cu produse agroalimentare un deficit de peste 11,3 miliarde euro, ceea ce înseamnă un deficit mediu anual mai mare de 870 milioane euro. Pentru o evaluare corectă a acestei situații menționăm că, pe parcursul celor treizeci de ani s-a înregistrat un deficit de aproape 22,6 miliarde euro, ceea ce este un echivalentul a 753 milioane euro în fiecare an. La nivelul primilor 17 ani de tranziție deficitul mediu anual a fost de aproape 665 milioane euro.

Un alt grup de produse, tot din categoria materiilor prime, a înregistrat excedent la nivelul întregii perioade de treizeci de ani. Este vorba de comerțul exterior cu animale vii (cod 01), situație în are  în perioada 1990 – 2019, România a consemnat excedente de peste 3,1 miliarde euro. Mai mult, această categorie de produse este singura la care România a înregistrat un excedent, nu numai cumulat la nivelul întregii perioade, dar chiar în fiecare an din această perioadă. Până la aderare, excedentul la această categorie de produse a fost de peste 1,1 miliarde euro, ceea ce înseamnă o medie anuală de 67 milioane euro. În a doua perioadă, de postaderare, excedentul a fost de aproape 2 miliarde euro, echivalentul a peste 150 milioane euro anual, ceea ce înseamnă mai mult decât dublul perioadei anterioare.

Cu toate că la trei categorii de produse foarte importante (animale vii (cod 01), cereale (cod 10) și semințe (cod 12)) în perioada 2007 – 2019, s-au acumulat excedente importante, de peste 23,4 miliarde euro, în medie, anual, 1,8 miliarde, țara noastră a importat cu mult mai mult decât a exportat produse de origine animală care au fost supuse unui proces de prelucrare, mai mult sau mai puțin avansat, în unități de producție din străinătate. Câteva exemple sunt elocvente în acest sens:

• la carne și organe comestibile (cod 02) deficitul a fost de 7,56 miliarde euro la nivelul perioadei de treizeci de ani (media anuală de peste 250 milioane euro), din care 5,7 miliarde în perioada de postaderare, 2007 – 2019 (media anuală de 438 milioane euro);
• la lapte și produse lactate, ouă și miere  naturală (cod 04) s-a înregistrat un deficit de 2,80 miliarde euro la nivelul întregii perioade (94 milioane euro/an), din care mai mult de 90% s-a acumulat în perioada de postaderare (medie anuală, peste 200 milioane euro);
• la pozitia „alte produse de origine animală” s-a acumulat un deficit de peste 387 milioane euro; preparatele din carne și pește (cod 16) au contribuit la deficitul comerțului exterior cu produse agroalimentare cu suma de 382 milioane euro.

Astfel, se poate spune că toate aceste produse de origine animală, cu excepția comerțului cu animale vii, au contribuit la deficitul comerțului exterior total cu produse agroalimentare cu peste 11,1 miliarde euro, din care mai mult de 8,8 miliarde euro reprezentand deficitul acumulat în perioada de postaderare. Mai mult, cu excepția a trei sau patru categorii de produse, la celelalte categorii de produse dintre cele 24 prevăzute în NC, s-a înregistrat un deficit considerabil care s-a acumulat la nivelul perioadei prin deficite anuale semnificative. Pentru cele mai multe dintre aceste categorii de produse, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, din păcate, deficitele comerciale au crescut an de an.

Se pune, în mod firesc, intrebarea: care sunt cauzele unei asemenea situații cu totul nefavorabile României? Fără a lua în considerare randamentele la care producem materiile prime din domeniul vegetal și animal, se constată în fiecare an  exporturi de cantități enorme de materii prime (cereale, semințe și animale vii), însoțite de  importuri de produse agricole prelucrate, în cantități mai mari, depășind cu mult valoarea produselor agroalimentare exportate. Putem spune că, în majoritatea cazurilor, realizăm excedente din comerțul cu materii prime agricole, dar plătim un preț cu mult mai mare prin importurile de produse agricole prelucrate, din păcate, majoritar, în unități de producție din alte țări.

Se presupune cu destul temei că, în cele mai multe cazuri, agenții economici din România, sunt incluși în lanțul de valori în faza de obținere a materiilor prime agricole, de cele mai multe ori a celor de origine vegetală, precum și în faza de desfacere a produselor agroalimentare. În aceste condiții, rezultă că suntem relativ pasivi în fazele intermediare de prelucrare a materiilor prime din agricultură, generand, în ceea ce ne privește, o participare redusă a noastra în fazele în care se creează plusvaloare.

Pentru completarea acestui tablou este interesant de analizat structura capitalului, după originea  agenților economici ce își desfășoară activitatea în faza de producție, precum și în faza de desfacere a produselor agroalimentare, atât pe piața internă și externă. În egală măsură, este interesant de realizat un studiu similar pentru agenții economici ce realizează activității de import sau de export.

Cum într-o economie competitivă, sursele de finanțare sunt cruciale, întrebarea esențială care se pune este legată de găsirea celor mai bune criterii care să discearnă între următoarele alternative: fie stimulăm creșterea producției vegetale obținute în prezent și cu largul concurs al naturii, dezvoltarea producției zootehnice, fie stimulăm dezvoltarea capacităților de prelucrare a materiilor prime agricole de origine vegetală și animala?

În mod firesc, această întrebare poate fi completată cu următoarea: oare resursele financiare pe care le putem aloca, în prezent și în viitor, atât în zona publică cât și în cea privată, vor permite asigurarea, atât a creșterii randamentelor în producția agricolă vegetală și animală, dar, în egală măsură, și dezvoltarea capacității de prelucrare a materiilor prime, astfel încât să se asigure într-o perioadă rezonabilă echilibrarea balanței comerciale de produse agroalimentare și dezvoltarea mediului economic din România. Oare în ce măsură actualele dezechilibre care există între cele două medii, urban și rural, sunt și un efect imediat al structurii exporturilor de produse agroalimentare?

NA: Conținutul acestui articol reprezintă punctul de vedere al autorului și nu al unei instituții