ANALIZĂ: Bombardamentele rusești sporesc haosul în Siria, potrivit unor experți - VIDEO

“Am văzut conflicte incredibil de complicate în trecut”, notează Shashank Joshi, un cercetător de la Royal United Services Institute (RUSI), cu sediul la Londra, citând, între altele, conflictul din Bosnia. “Însă țările implicate de această dată sunt mult mai puternice, iar mizele mult mai importante”.

Chiar dacă toți actorii implicați în Siria se declară împotriva grupării Satul Islamic (SI), ei se repartizează în două tabere: susținătorii regimului lui Bashar al-Assad – în frunte cu Rusia și Iranul -, și criticii acestuia – occidentalii, arabii și turcii.

Primii îl susțin financiar și militar pe președintele sirian, încă de la începutul insurecției, în 2011. Iranul a trimis mii de membri ai Gardienilor Revoluției în Siria. Iar începând de miercuri, Moscova efectuează atacuri aeriene.

“Sub marele slogan al luptei împotriva terorismului, rușii vizează forțele cele mai eficiente împotriva regimului” sirian, subliniază Zyad Majed, un profesor la Universitatea Americană din Paris. Ei au bombardat, astfel, zone din centrul și vestul Siriei, unde regimul “a suferit importante înfrângeri în ultimele luni”, precizează el.

În pofida faptului că sunt aliați, Moscova și Teheranul au totodată “interese diferite”, relevă Shashank Joshi.

“Rusia se concentrează asupra părții de nord-vest, cu scopul de a-și proteja baza navală de la Tartous și zona din jurul (orașului) Latakia”, unde s-au instalat, pe aeroport, explcă el. Iranul șiit, la fel ca președintele al-Assad, “caută mai ales să protejeze un culoar pentru Hezbollah, în regiunile apropiate de frontiera cu Libanul și Israelul”.

Teheranul vrea, de asemenea, să securizeze un loc sfânt șiit de la periferia Damascului – Mausoleul lui Zaynab, și o zonă majoritar șiită din provincia Idleb (nod-vest).

Atât pentru Rusia, cât și pentru Iran, mizele sunt enorme, adaugă Shashank Joshi. “Dacă Iranul pierde Siria, își pierde, de departe, principalul aliat în Orientul Mijlociu. Dacă Rusia pierde Siria, ar încasa o lovitură geopolitică”, subliniază el.

Catastrofă

Pe de altă parte, opozanții lui al-Assad s-au regrupat, în urmă cu aproximativ un an, în cadrul unei coaliții conduse de către Statele Unite, cu scopul de a-i bombarda pe jihadiștii Statului Islamic, dar fără să coopereze cu regimul sirian. De atunci, ei au efectuat aproximativ 2.500 de atacuri aeriene asupra unor ținte jihadiste, în Siria.

Dar și aici motivațiile sunt diferite.

În tabăra occidentală, determinarea pare mai slabă. “Statele Unite sunt împotriva lui al-Assad, dar este clar că ele nu doresc să-și asume prea multe riscuri”, apreciază Shashank Joshi.

În plus, există și o Turcie care joacă un rol ambiguu. Suspectată mult timp de complezență față de SI, Ankara s-a alăturat până la urmă coaliției vara aceasta, dar pentru a ataca mai ales bazele din sparele liniilor frontului ale gherilei kurde – o miză națională.

Israelul, la fel, ar fi efectuat, potrivit unor surse străine, peste zece atacuri aeriene în Siria, începând din 2013, îndeosebi împotriva unor transporturi de armament destinat Hezbollahului libanez.

În fine, acești actori străini, care susțin fiecare dintre ei diverse grupări rebele, sunt în pericol să se jeneze unii pe alții, subliniază Colum Strack, de la centrul de reflecție londonez IHS.

Pentru a evita orice incident între forțele armate, autoritățile militare și americanii au început joi discuții, însă, potrivit acestui expert, întepătrunderea dintre grupările rebele, la sol, va antrena în mod inevitabil fricțiuni.

“Grupările rebele sunt extrem de amestecate. În contextul în care rebelii susținuți de către americani cooperează cu alți rebeli, este dificil să-i lovești pe unii fără să-i atingi pe alții”, apreciază Strack, în contextul în care americanii le-au reproșat rușilor că au atins un grup format de către CIA.