La 28 iunie incepe a noua editie a festivalului Transilvania, iar numarul de 240 de filme de vazut in doar zece zile ar putea fi descurajant pentru un cinefil doritor sa-si faca din timp programul vizionarilor. BUSINESS Magazin a aflat toate titlurile din selectia festivalului si va ajuta sa alegeti noua dintre cele mai captivante, socante si, de ce nu, enervante titluri.
Redacţia BM · 17 mai 2010 · 5 min de citit
Dogtooth. Intreaba-te cand ai vazut ultima oara un film realizat in Grecia si deja ai un motiv sa intri la “Dogtooth”/“Canin” al lui Yorgos Lanthimos. “Canin” a castigat premiul sectiunii Un Certain Regard la Cannes anul trecut (premiul juriului i-a revenit lui Corneliu Porumboiu pentru “Politist, adjectiv”), iar subiectul este cel putin promitator. O familie ultra-ciudata, care isi creste cei trei copii intr-o resedinta izolata de lume, astfel incat sistemul de referinte al pustilor este complet dat peste cap. Contactul cu un intrus in ciudatul univers al familiei va da totul peste cap in acest film absurd, trist si comic.“Sell Out!” In 2008 nu s-au putut vedea foarte multe filme bune la festivalul de la Venetia, dar de la “Sell Out!” spectatorii ieseau cu crampe si ochii inlacrimati de la atata ras. Este primul muzical produs in Malaiezia (si in engleza pe deasupra), iar faptul ca realizarea s-a facut “pe genunchi” si din mega-improvizatii nu stirbeste deloc farmecul acestui debut al lui Yeo Joon Han, care, pe langa regie si scenariu, a compus si cantecele. Povestea e simpla: prezentatoarea unei emisiuni de arta si un designer de produs isi dau seama ca nu merita sa fii creativ si ca, cel putin in jurul lor, comercialul si profitul au o importanta mult mai mare. Cum se descurca ei in aceasta frustranta situatie vei vedea in acest film inclus in sectiunea Fara Limita.“Cum mi-am petrecut sfarsitul verii” e filmul preferat al autorului acestor randuri vazut in competitia Berlinalei. Un film greu de aruncat intr-o anumita categorie, filmul regizat de rusul Alexei Popogrebski are doua ore si, cu exceptia catorva voci si siluete, doi actori. Daca provocarea nu e suficienta, sa mai spunem ca a fost filmat in cel mai estic (si inghetat) teritoriu al Rusiei, iar povestea se invarte in jurul a doi meteorologi, unul mai varstnic si foarte aplicat si unul tanar si iresponsabil, repartizati intr-o statie meteo in paragina, undeva la capatul lumii. Puteti vedea prin ce trec cei doi, interpretati de actorii castigatori ai Ursului de Argint – Grigori Dobrighin si Serghei Puskepalis, in sectiunea Supernova.Cel mai enervant film al festivalului are toate sansele sa fie “Cretinii”/“Trash Humpers”. Ii apartine americanului Harmony Korine si brodeaza pe ideea “casetei gasite”. Doar ca pe aceasta caseta nu vezi nici monstri, nici vrajitoare sau demoni insistenti si invizibili, ci doar… ei bine, titlul in limba romana este foarte sugestiv. Ca si cel original, caci una din pasiunile protagonistilor este nici mai mult, nici mai putin decat sa faca sex cu pubelele de gunoi. Cu trama inexistenta si 78 de minute de excese care mai de care mai cretine, “Trash Humpers” ar putea sa-si vada genericul pro-iec-tat intr-o sala golita de spectatori. Daca rezistati pana la sfarsit, sa ne spuneti si noua cum a fost.Din Coreea de Sud vine si “Actresses”, un film independent despre sase actrite invitate la o sedinta foto a revistei Vogue. Trebuie precizat ca aceste sase actrite sunt printre cele mai cunoscute nume ale filmului coreean, fac parte din generatii diferite, nu au avut scenariu (sunt creditate toate ca scenariste, pentru ca dialogurile au fost in mare parte improvizate), iar regizorul Lee Je-yong este considerat un François Ozon (“8 Femmes”) al Asiei pentru modul foarte subtil in care-si ghideaza distributiile feminine. Acest melanj de umor, moda si antrenanta cicaleala vine in sectiunea Profesiunea: Actrita.Vedeta Zilelor filmului romanesc (daca va uitati in program veti vedea prescurtarea ZFR) are toate sansele sa fie “Aurora”, noul film al lui Cristi Puiu si posibil castigator, la 22 mai, al unui premiu Un Certain Regard la Cannes. Tot in ZFR a fost inclus, pe langa alte 36 de lungmetraje si scurtmetraje din Romania, “Buna, ce faci?”, un film de Alexandru Maftei al carui subiect il recomanda ca o posibila comedie de familie, gen foarte absent la noi. Avem doi soti, trecuti de prima tinerete si cam plictisiti unul de celalalt, care se indragostesc de o persoana intalnita pe mIRC fara sa stie ca, de fapt, tot unul peste celalalt au dat. Sectiunea romanilor debuteaza la TIFF pe 3 iunie.“Metropolis”. Filmul mut a carui versiune restaurata a putut fi vazuta pentru prima oara la Berlinala 2010 vine la Cluj, unde va fi proiectat cu acompaniament live. La 29 mai, Clujul va fi al patrulea oras din lume, dupa Berlin, Frankfurt si Hong Kong, unde se vor putea vedea toate cele 147 de minute (fata de cele aproximativ 115 ale versiunii incluse in patrimoniul UNESCO) ale acestui film de referinta din istoria cinematografului. SF-ul lui Fritz Lang va fi acompaniat de DJ-ul Antonio Bras, iar proiectia va avea loc in cinematograful Republica.Cele mai bune filme care vin la TIFF
2010 vine cu o frumoasa recolta de documentare, iar noi l-am
ales pe cel mai emotionant dintre toate. Un fel de “Calea
Imparatului” asiatic (asemanarea priveste doar succesul de casa),
dar nu cu pinguini, ci cu un bou. Regizorul spune povestea unui
fermier varstnic, a carui comunicare cu animalul care l-a ajutat la
muncile campului mai bine de 30 de ani este cat se poate de
emotionanta. Doua milioane de bilete vandute in Coreea de Sud si
nenumarate premii ale publicului primite la festivalurile din toata
lumea sunt o garantie demna de luat in seama, ca si declaratia
regizorului Lee Chung-ryou, care spune ca e mult mai rau sa fii
uitat decat sa mori.
Sa castigi la doar 19 ani trei premii ale categoriei Quinzaine
des Réalisateurs a festivalului de la Cannes nu este de ici, de
colo, mai ales cand filmul iti este aplaudat timp de zece minute in
sir la sfarsitul proiectiei. Canadianul Xavier Dolan, care scrie,
regizeaza si joaca in filmul cu titlul cel mai frapant al
festivalului, “J’ai tué ma mére”, a avut nevoie de trei ani
(scenariul in parte autobiografic a fost scris la 16 ani) ca sa-l
termine. Inca nu stim cat de literal ar trebui luata declaratia din
titlu, cert este ca debutul lui Dolan exploreaza relatia extrem de
parsiva a protagonistului cu iritanta lui mama. Filmul a
reprezentat Canada la premiile Oscar, dar n-a fost ales pe lista
scurta. {tim cum e, ca nici “4 luni, 3 saptamani si doua zile” n-a
fost.