Mereu ni se spune că „noi suntem de vină”. Dar de ce sunt eu de vină pentru toate, iar când vina este explicit la tine, de vină-i doar soarta?

„De vină suntem cu toții”, susține, cu aroganță ministrul sănătății, Nelu Tătaru, cu referire la dezastrul la Piatra Neamț.

De când mă știu, cultura în care trăiesc mă arată cu degetul: sunt de vină! Pentru orice, eu sunt de vină!

Biserica îmi spune ca sunt fiu al Evei, prin urmare port în sânge moștenirea păcătoasă a neascultării. Nimeni nu-mi spune că Eva, mușcând din fructul cunoașterii, mi-a făcut cel mai mare dar posibil în acest univers infinit: harul de a cunoaște o fărâmă din acest infinit.

Când oamenii s-au revoltat, în urmă cu cinci ani, în fața unui dezastru strigător la cer, cei de azi de la putere au beneficiat din plin, mediatic, de pe urma lacrimilor altora.

Președintele Iohannis nu are nicio explicație de dat aici – de ce, la cinci ani de atunci, nu avem încă o secție modernă pentru marii arși? Nu este președintele intendentul țării, dar autoritatea lui morală pe care și-o exhibă ori de câte ori interesul i-o cere funcționează doar de alegeri? Președintele ne-a asigurat, ieșind dintr-o biserică: “ne-am rugat pentru sufletul celor morți”. Asta și-au dorit morții, să se roage președintele pentru ei?

La Piatra Neamț, într-un spital, s-a petrecut o dramă în care au murit zece oameni și alții se zbat acum între viață și moarte.

„Pentru situația de peste 30 de ani și pentru autoritățile locale și pentru neimplicare … cred că suntem toți vinovați în această țară, nu doar sistemul medical și autoritățile locale, pentru că am acceptat timp de 30 de ani”, spune ministrul de resort.

Cum ar veni, eu sunt la fel de vinovat pentru morții de la spitalul din Piatra Neamț pe cât de vinovat este directorul spitalului și, în ordine, ministrul sănătății, prim-ministrul țării și președintele. De ce suntem cu toții vinovați? Că eu nu m-am îmbulzit la funcții publice, nu am firmă de coșciuge precum un fost director al Spitalului din Piatra Neamț în care, săptămâna trecută, zece oameni au ars de vii. Nu m-am pupat în bot cu niciun partid, asemenea traseistului politic aflat încă în fruntea spitalului din Piatra Neamț și pe care nimeni nu-l întreabă de sănătate, la câteva zile de la tragedie. Că, nu-i așa? – „toți suntem de vină!” Că „Am acceptat!”

Am acceptat ce?

Eu nu am acceptat să dau spaga într-un spital, cu câțiva ani în urmă. Drept urmare, tatal meu a fost lăsat pe un scaun 12 ore, de la 7 dimineața la 7 seara. Am acceptat, la final, să-l mutăm cu tratamentul la clinica privată a medicului care l-a lăsat, în spitalul de stat, să aștepte, fără apă și fără mâncare, 12 ore pe un scaun, în sala de așteptare. Pentru ca nu am avut de ales.

Nu “toți”, ci voi perpetuați statul-legumă, pentru că fără el nici nu vă puteți înmulți. Din preagolul judecății voastre se nasc noi generații de derbedei buni pentru politică, ce vă vor duce mai departe moștenirea otrăvită a începutului de Ev-Mediu: “Toți suntem de vină!”. Sau “Soarta”.

Nu băieți, “Soarta” nu există. “Moirele”, zeițele destinului, s-au dus odată cu miturile vechi. Nu Atropos, zeița ce taie firul vieții, este vinovată de tragediile de azi. Și nici Clotho, cea care toarce firul vieții. Vinovații sunt mult mai aproape.