Ce decizie a luat o tânără după ce șeful ei a aruncat cu un capsator în ea

“Când aveam 23 de ani ocupam funcția de sales manager la un hotel butique din Washington DC. Lucram pentru un tip foarte neplăcut, să-i zicem Toby”, începe Denise povestea.

“Avea un obicei prost să ne spună tot timpul că nu ne merităm slujblele și că el este responsabil pentru succesul nostru. Voiam să-mi dau demisia, dar amânam momentul tot timpul. Într-o zi Toby a crezut că l-am trădat. El era căsătorit, dar avea o aventură cu vicepreședinta departamentului de vânzări. Mai mult, patronul o plăcea și el pe ea așa că s-a înfuriat când a aflat că Toby are o relație cu ea. Bineînțeles, Toby a crezut că eu l-am pârât. Nu eram eu vinovată. Toby nu m-a întrebat, în schimb a aruncat cu capsatorul înspre mine și era aproape să mă lovească în cap.

Am fugit din încăpere direct spre parc. Acolo am văzut o femeie fără adăpost care mi-a zâmbit. Un zâmbet știrb. La momentul acela m-am gândit că femeia asta are o viață mai bună ca mine, ea nu este nevoită să lucreze cu Toby. Ea are libertatea pe care eu nu o am. Nu m-am gândit că eu măcar am un apartament și că nu trăiesc pe străzi. Atunci mi-am dat seama că mi-am permis să devin victima unui om nebun. Mi-am dat demisia. Nu aveam economii, o slujbă sau vreun plan. Dar eram liberă”, mărturisește Denise Restauri.

“Ce am învățat este că atunci când îi permiți unei persoane să-ți ia stima de sine îi dai și puterea ta de a fi liber. Când lucrurile sunt rele – plan personal sau profesional, trebuie să mergi mai departe azi, să nu amâni lucrurile. Comportamentul abuziv nu este numai acela când cineva te agresează fizic (când cineva aruncă cu un capsator spre tine). Înainte a face asta Toby mă abuza verbal și emoțional. Au existat semne de avertizare, dar nu le-am acordat atenție pentru că asta însemna că ar fi trebuit să-l înfrunt”, încheie confesiunea Denise Restauri.