Bucureștiul a ajuns mult mai internațional decât ne dăm noi seama

Ani de zile, chiar două decenii, când mergeam în străinătate în vacanță în Grecia, în Italia, în Spania vedeam români care stăteau în fața restaurantelor și ne invitau înăuntru vorbindu-ne pe limba noastră. Grecii, italienii, spaniolii îi angajau pe conaționalii noștri să ne invite în restaurantul lor.  Acum o lună, în Centrul Vechi, într-unul din restaurantele de pe Lipscani am văzut și auzit un tânăr italian care îi invita pe italienii lui, în limba lor, să se așeze pe terasa de care era el responsabil. Chiar dacă este o excepție, un caz singular, cel puțin cel pe care l-am văzut eu, prezența unui italian în România angajat la o terasă de către un patron român să-i invite pe conaționalii lui pe terasă arată că vremurile s-au schimbat, iar Bucureștiul a devenit un oraș care poate angaja și alte naționalități, mai mult decât asiatici. Puterea de cumpărare a Bucureștiului a crescut, iar acest lucru atrage și va atrage italieni, spanioli, greci, francezi, englezi care să vină să lucreze aici, la terasele din Centrul Vechi, așa cum merg românii să lucreze la terasele din Grecia, Italia, Spania etc. Bucureștiul s-a ridicat extraordinar în ultimul deceniu odată cu dublarea salariilor – salariul mediu în București este de 6.000 de lei net, adică 1.200 de euro, față de 1.000 de euro cât este media națională – cu deschiderea pieței HoReCa, cu zonele de entertainment, cluburi etc. IT-știi din București un câștiguri care se duc spre 1.500 de euro la prima strigare și 2.500 de euro net. Prezent la Meet the CEO la Business Magazin, Zdenek Romanek, un bancher slovac care a preluat acum doi ani poziția de CEO al Raiffeisen Bank România, spune că prin venirea aici și-a dat seama cât de internațional este Bucureștiul, cât de cosmopolită este capitala României, dar nu numai aceasta, ci toată țara. Uitați-vă ce este în weekend pe Calea Victoriei, când străzile sunt închise iar terasele sunt invadate de toată lumea. Alături de români, străinii se bucură de ceea ce văd în București. De la distanță, România este o țară exotică, rămasă prizonieră imaginii lui Dracula. Când ajung aici, străinii își dau seama că este altceva. Dacă am avea facilități de spectacole – o sală mare de sport de 10.000 de locuri, o sală de concerte de peste 5.000 de locuri, o zonă de expoziție unde s-ar putea face congrese internaționale –, am putea câștiga enorm. Festivalul George Enescu este în top trei la nivel mondial, atrage cele mai mari orchestre simfonice ale lumii, dar Bucureștiul nu are o sală de concerte adecvată. Din 2000 încoace, PIB-ul a crescut de 10 ori, de la 35 de miliarde de euro la 350 de miliarde de euro, dar guvernele care au trecut pe la Palatul Vicoria, autoritățile locale nu au fost în stare să facă o sală de sport nouă și nicio sală de concerte nouă, care nu ar costa mai mult de 100-150 de milioane de euro fiecare. Ca să nu mai vorbim de un proiect imobiliar unde să se facă o zonă de expoziții și de organizare de conferințe. Organizarea de conferințe de către multinaționale este un business de miliarde de euro/dolari, din care nu luăm nimic. Hotelurile pe care le avem se plâng că în weekend este dezastru în București, pentru că nu suntem o destinație pentru lumea corporatistă mondială deoarece nu avem facilități prin care să putem acomoda mii de participanți din întreaga lume. Analiștii spun că turismul, călătoriile, entertainmentul câștigă teren în fiecare an în portofelul oamenilor și de aceea toată lumea se luptă să-i atragă în țara sau orașul lor. Uitați-vă ce se întâmplă cu fenomenul Taylor Swift: orașele și țările se bat să o aducă pe celebra cântăreață americană pe scena lor. Dar dincolo de zona de entertainment, cred că din ce în ce mai mulți străini vor fi atrași să lucreze aici, în România, și nu numai celebrii muncitori asiatici.

București, Cluj, Timișoara sunt orașe bune de muncă și de living pentru corporatiști, dar nu numai pentru ai noștri, ci și pentru cei din piața vestică. Salariile corporatiștilor s-au apropiat foarte mult de cele externe, dar România, prin principalele orașe, oferă un cost al vieții mai redus. Dacă am promova mai mult posibilitatea achiziției unui apartament în București, în Cluj, în Timișoara, în Iași că este mult mai ieftin decât în orașele occidentale, am avea câștig de cauză în fața tinerilor occidentali. În țările vestice piața muncii este mult mai strânsă și mai dură, nu există o diferență atât de mare față de România, dar prețurile sunt mai bune aici. În Italia o chirie te costă între 500 și 800 de euro, iar la București, cu 500 de euro poți să plătești o rată lunară pentru un apartament destul de bun, în timp ce în Vest cu o rată lunară de 500 de euro nu prea te poți apropia de un apartament rezonabil. Până una-alta, să ne bucurăm de imaginea din weekend de pe Calea Victoriei, care înseamnă o fotografie mult mai bună față de acum 20 de ani.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)