„Am prioritizat Ucraina până când am ajuns să ucidem economia României”. Atenție la revolta companiilor românești/fermierilor români, care vine din spate!

Agricultorii/fermierii români, și cei mari și cei mici, sunt extrem de revoltați și furioși pe guvern, pe autoritățile române, pe stat, pe oricine reprezintă statul, pentru că sunt “falimentați” chiar la ei acasă de către cei care sunt în fruntea statului prin politicile legate de favorizarea cerealelor din Ucraina în defavoarea cerealelor românești.

Totul vine de la invazia produselor agricole, a cerealelor venite din Ucraina, care ar fi trebuit doar să tranziteze România, dar în realitate milioane de tone de cereale rămân pe aici, ceea ce a dus la prăbușirea prețurilor și la imposibilitatea agricultorilor români de a-și vinde propriile cereale.

Portul Constanța este controlat de către alții care, spun agricultorii români, “preferă să ia cerealele din Ucraina și pe noi să ne lase deoparte”.

Ucrainenii, sau cine controlează cerealele lor, au atât de multă marfă încât nu contează prețul de vânzare, ci să își vândă marfa la orice preț.

În aceste condiții, agricultorii/fermierii români au fost loviți în plin de prețurile mari la inputuri de anul trecut, de secetă, de creșterea costurilor de finanțare pentru că au crescut dobânzile foarte mult, de scăderea prețurilor la vânzare pentru grâu, cereale etc. cu mult sub prețul de producție și, în final, de lipsa cumpărătorilor, pentru că piața este invadată de foarte multă marfă.

Pentru că își vând foarte greu marfa sau chiar nu pot, fermierii nu au de unde să plătească inputurile luate anul trecut, nu au cum să rambursesze liniile de finanțare de la bancă, nu au cum să plătească utilajele agricole luate cu plata la recoltare, nu au de unde să plătească taxele și impozitele cerute de stat.

Având în vedere această situație, cei care vând inputuri tot reeșalonează plățile pentru fermieri, în speranța că își vor lua măcar o parte din bani. Băncile cu expunere pe agricultură au început și ele să reeșaloneze împrumuturile, în speranța că piața se va îmbunătăți cumva iar fermierii vor reuși să mai vândă din marfă, chiar și în pierdere și să mai plătească o parte din rate.

Problema este că dacă fermierii nu vând marfa nu au bani să reia ciclul de producție pentru anul viitor, nu au bani de inputuri, nu au bani să plătească serviciile pentru agricultură, nu au de unde să ia capital de lucru, pentru că nimeni nu vrea să le mai dea bani atâta timp cât nu-și recuperează banii anteriori.

Atât la Conferința ZF România irigabilă, organizată împreună cu Banca Transilvania la Craiova, cât și la Conferința ZF Investiți în România organizată cu CEC Bank la Brăila, tema situației complicate din agricultură a fost în topul subiectelor de discuție.

Iar toată lumea este foarte nervoasă și arată cu pumnul către guvern.

“Am prioritizat Ucraina până când am ajuns să ucidem economia românească”, a spus Cătălin Miron, de la compania Transemnal. 

Atacarea Ucrainei de către Rusia și războiul care, peste trei luni, ajunge la doi ani, au schimbat multe lucruri și într-un sens pozitiv, dar și într-un sens negativ.

Din punct de vedere al securității militare (NATO și-a întărit prezența în România, ceea ce face ca țara să fie mai bine apărată) și securității politice, România a câștigat. A câștigat la început din punct de vedere economic, pentru că ucrainenii care au tranzitat România fugind de război și cei care au rămas aici au contribuit la creșterea consumului. Dar anumite sectoare au fost lovite în plin – industria oțelului, vezi cazul de la Liberty/Sidex Galați, plus situația din agricultură.

Și cum remarca un femier, dacă prețul la grâu a scăzut, de ce prețul la pâine a crescut, nu trebuia și el să scadă?

Problema este că această nemulțumire a fermierilor erodează din ce în ce mai mult la baza încrederii în cei care conduc România.

Fermierii, dar nu numai ei, se tot întreabă ce câștigă România din războiul din Ucraina, pentru că mai mult par să câștige ucrainenii decât fermierii români. Toată lumea înțelege că sunt rațiuni strategice la cel mai înalt nivel care au dus la această situație, dar nu trebuie falimentați prin asta fermierii și companiile românești.

În aceste condiții este foarte ușor ca privirea fermierilor să se îndrepte către alte partide, care au un discurs pe limba lor, și aici AUR câștigă teren. Ca să nu mai vorbim că și Șoșoacă începe să fie din ce în ce mai prezentă în discuție.  

Poate prețurile la cereale își vor mai reveni, poate guvernul Ciolacu va găsi o soluție pentru a-i ajuta din punct de vedere fiananciar pe fermieri astfel încât să poată să reia ciclul agricol, dar ce facem cu partea politică?

Agricultura primară nu are o pondere atât de mare în PIB, numai 2% (partea de prelucrare intră la industrie, care are o pondere de 21% în PIB), dar angajează într-un fel sau altul cei mai mulți oameni din economie. Și oficial, și neoficial. Iar acești oameni încep din ce în ce mai mult să-și îndrepte privirea către cei care vorbesc pe limba lor. Adică ce treabă avem noi cu războiul din Ucraina, ce treabă avem noi cu disputa dintre ruși și ucraineni, că oricum Crimeea este a Rusiei și așa a fost dintotdeauna, de ce trebuie să-i susținem noi pe ucraineni în detrimentul nostru, etc.?

Să nu avem mari surprize din acest punct de vedere.

Pentru președintele Iohannis, pentru cei de la guvern, este ușor să dea asigurări, să vorbească despre securitate militară, politică, dar ce te faci când ajungi la fermă, iar fermierul român nu are unde să-și vândă marfa, iar dacă o vinde prețul este sub cât a băgat și este la un pas de a ajunge în situația de a i se  lua ferma de către creditori.