Alimentul care rezistă mii de ani fără să se strice. Cercetătorii au descifrat secretul

Arheologii din vremurile noastre au descoperit numeroase lucruri surprinzătoare în mormintele egiptene. Printre bijuteriile și celelate comori ascunse în aceste locuri misterioase se numără și vase conținând miere ce datează de acum câteva mii de ani și care continuă să fie bună de mâncat în ciuda trecerii timpului.

Există alte câteva alimente care se păstrează bune, în stare crudă, pentru o perioadă lungă de timp: sarea, zahărul și orezul uscat sunt câteva dintre ele. Totuși, miere este specială: ea rezistă trecerii timpului și se menține într-o stare complet comestibilă; poate că nu am dori să gustăm orez crud sau să mâncăm sare, însă putem să desfacem o urnă cu miere de acum câteva mii de ani și să ne bucurăm de ea, fără a o pregăti în vreun mod special, ca și cum ar fi veche de o zi. Mai mult, longevitatea mierii îi conferă și alte proprietăți (cum ar fi cele medicinale) pe care alte alimente cu o durată lungă de viață nu o au. Acest lucru ne face să ne întrebăm – ce anume face mierea să fie un aliment atât de special?

Răspunsul este unul aproape la fel de complex ca aroma mierii: este vorba de mai mulți factori ce lucrează într-o armonie perfectă pentru a obține acest efect.

Primul motiv se datorează compoziției chimice a mierii. Mierea este, în primul rând, un zahăr. Zaharurile sunt higroscopice, termen ce înseamnă că în starea lor naturală conțin foarte puțină apă, dar că o pot absorbi cu ușurință din atmosferă dacă nu sunt acoperite. „Mierea, în forma ei naturală, conține foarte puțină umiditate. Într-un astfel de mediu foarte puține bacterii sau microorganisme pot supraviețui, astfel că mor”, explică Amina Harris, director executiv în cadrul Honey and Pollination Center de la Institutul Robert Mondavi al Universității California. Explicația lui Harris dezvăluie un element important al longevității mierii: pentru ca mierea să se strice, este nevoie să fie ceva în interiorul său care să se strice. Într-un astfel de mediu neplăcut, organismele nu pot supraviețui suficient de mult în miere pentru a avea oportunitate de a „strica” acest aliment.

De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găsește undeva între 3 și 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice dorește să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile și alte organisme care scurtează durata de viață a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranța de viață în miere este foarte scăzută.

Totuși, mierea nu este singurul aliment higroscopic. Melasa, spre exemplu, un reziduu ce provine din extragerea zahărului din sfeclă, este extrem de higroscopică și totodată este acidă (însă mai puțin ca mierea, având un pH de 5,5). Totuși, deși rezistă mult, melasa se strică în cele din urmă.

Cititi mai multe pe www.descopera.ro