Alianța electorală a lui Marcel Pavel
PNL și PDL s-au străduit, la congresul de fuziune, să-și unească forțele fără ca alianța rezultată să fie catalogată drept pur conjuncturală, motivată strict de perspectiva alegerilor prezidențiale.
Liderii Klaus Iohannis și Vasile Blaga au pornit de la două premise. Prima – că electoratul își dorește în sfârșit liniște și consens după mandatul unui președinte conflictual, motivat de opoziția față de PSD (Iohannis: “noi și cei din PDL am avut înțelepciunea de a conștientiza că avem datoria să fim cheia de boltă a echilibrării scenei politice românești”; ” nu este o construcție pe care să o îndreptăm împotriva stângii, nu este o reacție la un PSD din ce în ce mai hegemonic și mai autoritar, ci este o construcție pentru români și pentru România”).
A doua premisă – că Alianța Creștin-Liberală poate câștiga mai multe voturi de la cei dezamăgiți de PSD decât de la cei dezamăgiți de Traian Băsescu, astfel încât e mai prudent să nu deranjeze sensibilitățile primilor (de unde și hazlia omisiune, din cele trei strofe ale imnului național cântat la congres, tocmai a celei de-a doua strofe, exact ca la meciul România-Franța din 2011, când cântărețul Marcel Pavel a evitat versul “Triumfător în lupte, un nume de Traian” cu justificarea că “s-ar fi interpretat politic”).
Prima tentativă de a coagula suport electoral în jurul lui Iohannis s-a redus la sperietoarea simplă “dacă nu votați cu Iohannis, câștigă Ponta”; atâta vreme cât Iohannis însuși spune însă că ACL nu este o construcție contra PSD, va fi nevoie în mod evident mai mult decât de o sperietoare pentru a convinge electoratul.