Alexandru Vișinescu, trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității

Regimul impus în Penitenciarul Râmnicu Sărat de Alexandru Vișinescu nu asigura condițiile minime de supraviețuire a deținuților, majoritatea foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL, aceștia decedând “în urma unui proces lent, dar eficace”, potrivit PICCJ.

Procurorii arată, în rechizitoriu, că în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, “a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vișinescu, deținuții erau supuși unor condiții de existență sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente și fără să li se acorde îngrijiri sau asistență medicală adecvate, potrivit Parchetului instanței supreme.

“Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanței.

Principalele categorii de deținuți aflate în penitenciar, așa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vișinescu adresată Consiliului Securității Statului din anul 1967, erau: foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL, foști conducători ai diverselor organizații subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foști conducători ai diverselor secte religioase și alte cazuri mai izolate.

“Condițiile de viață din Penitenciarul Râmnicu Sărat, așa cum reies din documente și au fost descrise și de foștii deținuți, au creat premisele apariției unor afecțiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă și tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vișinescu Alexandru”, au mai arătat procurorii în rechizitoriu.

Regimul impus de Vișinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condițiile minime de supraviețuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentințele se întindeau pe o perioadă care depășea zece ani.

“Decesul deținuților survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceștia erau torturați fizic și psihic”, au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori până în prezent, au fost identificați 138 de deținuți care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Vișinescu.

“De menționat este și faptul că regulamentele în materia condițiilor de detenție ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare și colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deținuților politici erau lăsate în grija comandanților de penitenciare și doar amendate prin ordine și recomandări neoficiale venite pe linie de partid”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii au precizat că organizarea și funcționarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea și inventivitatea comandanților de penitenciare, dar și de obediența acestora și fidelitatea arătată față de partid.

“Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea și prin raportare la calitatea deținuților politici și interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalități ale vieții politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare și de încredere. Așa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vișinescu și rezultatele tulburătoare obținute în procesul de exterminare pus la punct de acesta”, au mai scris procurorii în actul de sesizare a instanței.

Dosarul va fi judecat de magistrați Curții de Apel București.

Alexandru Vișinescu s-a născut la Buzău, în 1925, și a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcția de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a deținut poziții în sistemul penitenciar, activând în unitățile Mislea și Jilava, la începutul anilor ’50.

Vișinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 – aprilie 1956. Decizia autorităților de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcția de inspector în cadrul aparatului central al Direcției Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 și 1976, a deținut funcții de conducere în cadrul închisorilor Ploiești și Ilfov și a predat la școala de subofițeri de penitenciare.

În aprilie 2013, IICCMER anunța că a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

Pe 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului instanței supreme începerea urmării penale și împotriva fostului comandant al coloniei de muncă de la Periprava, colonelul în rezervă Ioan Ficior (85 de ani), tot pentru genocid, acuzație reîncadrată în infracțiuni contra umanității, în acord cu prevederile din noul Cod penal.

În 24 octombrie 2013, Parchetul instanței supreme a anunțat că a dispus începerea urmăririi penale față de Ioan Ficior, pentru genocid, constând în aceea că, în virtutea funcțiilor de comandant și locțiitor de comandant, deținute în perioada 1958-1963, a introdus și coordonat un regim de detenție represiv, abuziv, inuman și discreționar împotriva deținuților politici aflați în Colonia de muncă Periprava.

Procurorii au arătat că, din cauza condițiilor inumane din Colonia de muncă Periprava (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condițiilor elementare de trai, neasigurarea condițiilor medicale necesare deținuților bolnavi) și a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar și pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor era foarte mare, fiind înregistrate 103 decese în perioada 1958 și 1963, când la conducera unității a fost Ioan Ficior.

Pe 16 ianuarie, IICCMER a prezentat rezultatul investigațiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime și abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcția de locțiitor pentru pază și regim (ianuarie 1954 – decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla. “Alte persoane care au deținut funcții de conducere în aparatul represiv urmează să fie trimise în justiție în perioada următoare”, preciza IICCMER.

În 11 februarie 2014, IICCMER a depus la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție un denunț formulat împotriva căpitanului (r) Florian Cormoș, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității, constând în aceea că, în virtutea funcției de comandant deținută în perioada 20 decembrie 1952 – 17 aprilie 1953, a impus un regim de detenție inuman deținuților aflați în Colonia de muncă de la Cernavodă.