Am ajuns într-o situație paradoxală: România, românii au bani dar nu au suficiente oportunități de investiții, așa că antreprenorii preferă să-și țină banii la bancă, în titluri de stat sau să investească în afară. Guvernul ucide inițiativele antreprenoriale private prin creșterea birocrației statului, prin dobânzile mari pe care le oferă pentru creșterea cheltuielilor publice

În anii ’90, după căderea comunismului și apariția capitalismului, s-a deschis o nouă lume: România avea oportunități, dar nu avea bani.

Acum România are bani, și încă foarte mulți, dar nu are oportunități de investiții, nu creează, nu se creează aceste oportunități.

Guvernul, administrația publică stau pe banii din PNRR și nu fac nimic cu ei.

Industria din România, care este cea mai importantă ramură economică (România mai are industrie, pentru cei care nu cred), scade continuu de 2-3 ani, și guvernul PSD-PNL, aflat la guvernare de 4 ani, de-abia acum se gândește să facă un plan de relansare a industriei – de 2,5 miliarde de euro, plan care va fi aruncat într-un sertar după ce se termină alegerile, pe ideea că nu sunt bani.

Toate programele/măsurile cu banii din PNRR, din fondurile europene – sute de milioane de euro – sunt întârziate, sunt blocate, sunt amânate din cauza birocrației publice fanariote, care a ajuns mai puternică decât guvernul.

Amenințarea continuă cu majorarea taxelor și impozitelor de anul viitor pentru consolidarea fiscală, adică reducerea deficitului bugetar, i-a determinat pe mulți antreprenori, pe multe companii, pe multe multinaționale, să nu mai facă nimic, să nu mai investească, să nu mai facă angajări pentru că nu știu ce va fi la anul și în anii viitori, așa că mai bine stau pe bani.

Pentru că are cheltuieli fără număr, fără număr – salariile la bugetari au crescut cu 24%, pensiile au crescut cu 25%, cheltuielile de bunuri și servicii au crescut cu 25% -, guvernul Ciolacu a majorat deficitul bugetar și trebuie să facă rost de bani pentru a acoperi acest lucru, plus să reeșaloneze datoriile care au fost făcute în anii anteriori și care au ajuns la scadență.

Săptămâna trecută guvernul s-a mai împrumutat cu 5 miliarde de euro de pe piața internațională.

Pentru că are nevoie disperată de bani, guvernul Ciolacu continuă să plătească dobânzi foarte mari, atât pe piața internă cât și pe piața internațională, pentru a face rost de bani. Aceste dobânzi – de 6-7% fie la euro, fie la lei – “omoară” alte oportunități de investiții. Pentru orice om de afaceri, pentru orice investitor, pentru orice bancă, este mai rentabil și mai bine să împrumute statul cu 7% decât să plaseze banii în economie, într-o afacere, unde riscul este mare, dar câștigul nu este atât de mare. Spre exemplu, fondurile de investiții de tip venture, private equity, promit investitorilor un randament de 25-30%, dar cu riscul aferent.

Pentru Romeo Pomponiu, patronul lanțului de magazine Steilmann, a fost mai bine să-și plaseze banii – 325 de milioane de lei! – în achiziția de titluri de stat cu o dobândă de 7% pe an (conform informațiilor gândul.info) decât să riște banii în altă parte, într-o economie care în loc să fie antreprenorială, capitalistă, este acaparată din ce în ce mai mult de către stat, de către birocrația statului.

Așa că, în timp ce statul câștigă teren, în timp ce guvernul Ciolacu, format din PSD și PNL, trăiește din ce în ce mai mult pe datorie, companiile private, antreprenorii preferă să-și țină banii la bancă ori să-i investească în altă parte. Spre exemplu, frații Pavăl de la Dedeman, cei mai puternici antreprenori români, preferă acum să cumpere proprietăți/active imobiliare/hoteluri în afara României.

Ce pierdem:

– Banii din PNRR, cei pe care i-am tras până acum, stau de câteva luni, dacă nu chiar mai bine de un an, în conturile Băncii Naționale – 3-4 miliarde de euro – pentru că guvernul, ministerele nu pot să le plaseze în economie din cauza birocrației.

– Pe Bursa de la noi sunt bani, dar nu sunt oportunități suficiente, așa că banii românilor se duc pe platformele externe sau pe piața crypto. Niciun guvern (de fapt cei care controlează administrația publică și companiile de stat) nu crede prea mult în Bursă și trag de timp cât mai mult în a lista companiile de stat pe Bursă. Cele care s-au listat până acum au făcut-o sub presiunea organismelor financiare internaționale, sub presiunea Bruxellesului, sub presiunea evenimentelor.

Companiile private care ar putea să se listeze la Bursă, să strângă capital ca să se extindă, să facă investiții, preferă să stea deoparte, întrebându-se din când în când de ce marile companii din țările vecine reușesc să se extindă în afară țării de origine și ei nu.

În acest moment cred că românii, din lipsă de oportunități, de instrumente financiare locale, preferă să investească pe piețele externe sau în crypto.

– Companiile care sunt deja listate la Bursă preferă acum să-și răscumpere propriile acțiuni decât să facă noi investiții, unde riscul este mare. Dobânda pe care a setat-o statul când împrumută bani, de 7%, este un benchmark în piață în evaluarea altor investiții. Câte oportunități poți să găsești care să-ți aducă 15-30% pe an, în fiecare an, timp de 5 ani, sau timp de 7-10-20 de ani, scadențele pe care se împrumută guvernul de pe piețele financiare internaționale?

– Fondurile de pensii Pilon II, acolo unde 8,3 milioane de români au banii de pensie de care nu prea știu, sunt deja la limita maximă a expunerii pe Bursa de la București, pe principalele acțiuni (dacă nu știți, cei 8,2 milioane de români participanți în Pilonul II de pensii sunt principalii acționari ai Băncii Transilvania) și pur și simplu nu mai au unde să investească pe plan local. În fonduri private de investiții nu pot, pe piața titlurilor de stat sunt cu limita maximă de expunere, pe Bursă nu sunt alte companii în care să investească pentru că nu vin la Bursă – nici cele de stat, nici cele private -, așa că investesc în afară în acțiuni, obligațiuni sau alte instrumente de pe piața externă. Adică în loc să finanțeze piața locală, finanțează piețele occidentale, și nu este vina lor.

– În PNRR sunt 400 de milioane de euro de la Bruxelles, plus încă 400 de milioane de euro, cât trebuie să fie coparticiparea administratorilor privați, deci 800 de milioane de euro în total, pentru fondurile de investiții private care să investească în companii private. Aceste fonduri se trezesc că nu au suficiente oportunități în România, că piața locală a devenit prea birocratică, prea riscantă cu modificările de taxe și impozite care se anunță, care dau peste cap toate business planurile, așa că preferă mai degrabă să se uite în jur la ce găsesc pe piețele regionale.

– Băncile din România, atât cele locale cât și cele cu acționariat străin, stau pe miliarde și miliarde de lei (depozitele sunt mai mari decât creditele). Pentru că piața bancară nu este atât de dezvoltată, pentru că foarte multe firme sunt nebancabile în acte, pentru că guvernul tolerează din punct de vedere legislativ această situație, preferă să plaseze banii în exces fie în titluri de stat, cu o dobândă de 6,5-7%, fie la BNR, cu o dobândă de 5,5%, fie să-și repatrieze profiturile sau liniile de finanțare de la banca mamă. Pur și simplu nu mai au ce să facă cu banii în România.

România, economia românească, trăiește acum o situație paradoxală – are bani, dar nu sunt suficiente oportunități -, guvernul ucide – prin birocrație, prin dobânzile mari pe care le oferă ca să-și finanțeze deficitul și creșterea datoriei publice, prin amenințarea schimbărilor fiscale și creșterii taxelor-  inițiativa privată care să absoarbă acești bani.

În aceste condiții creșterea economică scade, antreprenorii, companiile private își țin banii deoparte, dar în schimb guvernul cheltuie din ce în ce mai mult, însă din păcate această injecție de bani nu se vede în economie, ci în creșterea importurilor, adică în susținerea altor economii.