Adrian Vasilescu, BNR: Ștafeta scumpirilor își încheie cursa! Și mai departe?...

Azi, 19 aprilie, așteptăm comunicatul  EUROSTAT pe martie cu dinamica inflației în UE – 27. Calculele preliminare îndreptățesc speranța, tot mai puternic conturată, că actualul ciclu inflaționist și-a atins vârfurile în octombrie anul trecut. Și că rate medii cu două cifre nu vor mai fi nici în tabloul general, în care sunt cuprinse toate cele 27 de țări din UE, nici în tabloul celor 20 de țări din zona euro. Iar dacă,  începând din noiembrie, au urmat patru luni de descreștere neîncetată, putem să conchidem că luna martie a anului curent va fi cea de-a cincea.

Ne bazăm în acest sens pe cel puțin trei indicii: 1) prognozele FMI, cele reactualizate recent, care prevăd ritmuri de creșteri ale prețurilor încetinite semnificativ; 2) indicele la nivel global, al prețurilor la alimente, care deși nu a scăzut în martie… a înregistrat încetarea scumpirilor; 3) țări cum sunt Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Olanda, Finlanda – toate din zona euro – au contabilizat în martie scăderi semnificative ale ratelor anuale.

Asta în general! În particular însă, în flancul estic al UE, vedem  că nici Cehia, Polonia și Ungaria, nici alte țări din regiune nu au înregistrat descreșteri inflaționiste atât de mari încât să detroneze România de pe locul deținut de multă vreme – de țară cu poziția cea mai bună din zonă în topul inflației.

Revin la prognoza actualizată a FMI. Referindu-se la dinamica inflației, în acest an, Fondul notează că România va înregistra „o creștere medie anuală” de…10,5 la sută. Semnalam, în comentariul de săptâmâna trecută, din ZF, că diferența în cifre față de prognoza BNR, care a prevăzut o descreștere  mai accentuată a inflației în decembrie 2023, până la 7 la sută, a fost „prilej de vorbe și de ipoteze” în dezbateri publice.

Voi detalia. Vă mai amintiți zarva din 2017, în trimestrul al IV-lea, când a debutat precedentul ciclu inflaționist? Șefilor partidului la putere, care aveau  răspunderea guvernării,  li s-a părut confortabilă inflația negativă de la începutul lui 2015 și până la sfârșitul lui 2016. Cu rate anuale sub zero ale inflației. După ce însă – în septembrie 2017 – un exercițiu neinspirat al ANRE de liberalizare parțială la cerere a prețurilor la energie a scos inflația din „hibernare” …confortul s-a topit. Iar banca centrală – care din mai 2015 „înghețase”  la 1,75 la sută dobânda de referință – s-a văzut obligată de împrejurări și de lege ca din ianuarie și până în mai 2018 să înăsprească de trei ori politica monetară. Având ca reper rata anuală a inflației.

Băncii Naționale i s-a reproșat, atunci, că între două rate calculate de INS, cea „anuală”, care în mai 2018 urcase la 5,41 la sută, și cea „medie”, de numai 3,3 la sută…a ales să se raporteze la cea mai mare. O alegere ce nu fusese însă făcută la întâmplare. Veți vedea azi, când EUROSTAT va publica tabloul inflației, că este luată în calcul „rata anuală”, ce exprimă dinamica pe 12 luni trecute. Numărând înapoi, din martie anul acesta, până în martie anul trecut. Pe când „rata medie” se calculează raportând aceste 12 luni de până în martie  2022, la precedentele 12 luni (2022-2021). Nu din exces de zel, ci pentru a avea o  vedere retrospectivă mai largă asupra mișcării prețurilor. De natură statistică însă! Ratei anuale, în schimb – fiind de esență operațională, folosită la calculul salariului real, a veniturilor reale în general, ori la stabilirea de către BNR a ratei dobânzii de politică monetară – îi este mai de folos o vedere retrospectivă de numai 12 luni. Între prognoza FMI și cea a BNR, deci, nu e nicio diferență. FMI a calculat rata medie iar BNR rata anuală. Dacă în mai 2018, când rata anuală urca, rata medie era cu două puncte procentuale în urmă. În decembrie 2023, când rata anuală va descrește până la 7 la sută, rata medie va fi cu trei puncte procentuale mai sus.

De ce? Să judecăm! Pentru că rata anuală, calculată din decembrie 2022 până în decembrie 2023, va fi despovărată de cele trei șocuri inflaționiste puternice, din martie, aprilie și mai 2022, determinate de riscul geopolitic și de riscul energetic. Și de efectele rundei a doua, provocate de criza energiei, care s-au răsfrânt în scumpirea mărfurilor alimentare. Au fost două reprize inflaționiste de extremă duritate, una determinată de scumpirea energiei din ianuarie 2021  până în iulie 2022, iar alta de scumpirea alimentelor din iulie până în noiembrie 2022, care vor ridica substanțial cota ratei medii a inflației în decembrie 2023.

Iată și proba. În ianuarie anul curent, când rata anuală a scăzut la 15,07 la sută, față de 16,37 la sută în decembrie 2022, rata medie se situa la 14,3 la sută. În martie, când rata anuală a coborât la 14,53 la sută, rata medie a urcat la 15,3 la sută. Și de aici, înainte, în timp ce rata anuală va coborî spre 7 la sută, rata medie va coborî și ea…dar numai până la 10,5 la sută.

În 2020, în împrejurările complicate prin care trecea Uniunea Europeană, mai cu seamă zona euro – între care pericol de deflație, creștere economică anemică în unele țări și recesiune în altele – guvernatorul BNR le-a spus jurnaliștilor, într-o conferință de presă,  că banca noastră centrală „are și arme și gloanțe care s-o ajute să facă față unor eventuale șocuri externe”. Și a numărat: în timp ce multe bănci centrale din Europa, inclusiv Banca Centrală Europeană, au adus dobânda-cheie aproape de zero, epuizând acest filon, BNR are încă o marjă confortabilă pe care o poate activa; în cămara numită rezervele minime obligatorii, în valută și în lei, sunt încă depozite consistente ce ar putea fi folosite în caz de „vreme” și mai rea în Europa. Și  că, totodată, de ajutor ne-ar putea fi  gestionarea strictă a lichidității în sistemul bancar.

Timpul a validat adevărul acelor afirmații. După ce, începând din 2021, inflația  globală s-a intensificat, România a fost lovită atât direct, cât și indirect de efectele pe care le-a produs. Lumea s-a convins repede cât de mare era potențialul acestei crize a prețurilor. Ne-am convins și noi, în România. Și totuși, deși ne-am confruntat cu o inflație puternică, n-am trecut printr-o recesiune economică. Și nici stabilitatea financiară a țării n-a fost afectată. Pentru că BNR și-a economisit „armele si gloanțele” și le-a folosit când a avut cu adevărat nevoie de ele.