Adrian Vasilescu, BNR: Scumpirile excentrice toarnă gaz peste focul inflației

Decizia de miercuri a BNR, de a menține la 1,25 la sută rata dobânzii de politică monetară, nu a surprins nici piețele și nici publicul larg. Și nici nu a mai fost taxată cu titluri  care să „înțepe“ BNR  că a reacționat cu întârziere. Și că, în consecință,  dobânda-cheie „a ruginit de când e ținută prea departe de cota zero”. Se vede că am intrat într-o etapă nouă, când sunt auzite  și la noi frecventele semnale din lumea largă, privind pericolul inflaționist, însoțite de tendințele evidente ale băncilor centrale de a pune punct relaxării politicii monetare. Analize serioase din mari publicații de pe planetă, vin cu detalii semnificative referitoare la un nou superciclu de creștere a prețurilor materiilor prime, inclusiv la petrol, care, potrivit unor opinii, ar fi al patrulea în ultima sută de ani. Acesta stârnește actualul șoc global pe care îl resimt prețurile de pretutindeni.

Faptul că actualul val inflaționist este global – și că în multe țări,  între care și în cele din vecinătatea noastră, este mai puternic decât cel de la noi – a contribuit în bună măsură la lărgirea cadrului judecăților raționale pe această temă. În acelasi timp, cum în numeroase analize de specialitate apărute în presa noastră a fost remarcată raționalitatea politicii BNR privind rata dobânzii-cheie și strategia de a dubla această rată de întregul arsenal de care dispune banca noastră centrală în bătălia cu inflația, a redus simțitor spațiul unor intervenții de presă ori politice populiste.

Povestea are și o istorie. E bine să n-o ignorăm. În anii 2000 mai cu seamă, chiar de la începutul lor, BNR n-a mizat niciodată pe o singură carte (cea a dobânzii-cheie) în politica monetară. În mod frecvent a contrabalansat dobânda de politică monetară cu alte câteva cărți, între care gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar. Iar în ceea ce privește dobânda de politică monetară, a avut mereu grijă să fie temeinic racordată la realitățile din economie. Un timp, dobânzile în urcare s-au dovedit a fi paza bună pentru a trece primejdia rea. Ori de câte ori însă împrejurările i-au fost favorabile, BNR a luat taurul de coarne și, în etape succesive, a coborât cât a putut de mult dobânda de politică monetară.

Apoi roata s-a întors. Din septembrie 2017, treptat, dobânzile au urcat din nou până în decembrie 2019. O schimbare de ritm ce avea în vedere bătălia băncii centrale cu penultimul ciclu inflaționist căruia aveam să-i facem față. De ce a indicat BNR, în politica de dobânzi, din 2017 și până la sfârșitul lui 2019, la loc comanda? Fiindcă a simțit nevoia să aplice regula de aur a politicii monetare: prudența. Din 2020 și până în martie anul acesta în împrejurările în care în România inflația nu numai că se calmase, dar se plasase pe cel mai bun loc între cele 27 de țări ale UE, Banca Națională a trecut din nou la reducerea ratei dobânzii de politică monetară. Și a mers, de asemenea în etape succesive, până la 1,25 la sută. S-a oprit însă aici, într-un moment în care a simțit nevoia de maximă prudență, pentru că venea peste noi actualul val inflaționist.

Miercuri, CA al BNR a întărit decizia privind menținerea ratei de politică monetară la nivelul de 1,25% pe an. Motive? Majorarea peste așteptări a prețurilor combustibililor, ca efect al scumpirii petrolului în lume, impactul tranzitoriu al liberalizării pieței energiei electrice pentru consumatorii casnici, scumpiri contrabalansate doar parțial de influențele deflaționiste venite de pe segmentul legume-fructe-ouă. Consiliul, analizând și aprobând raportul asupra inflației, ediția mai 2021, în condițiile în care, din nou a fost nevoie să fie revizuită sensibil ascendent rata inflației până la sfârșitul acestui an, a decis ca o serie de indicatori utilizați în politica monetară să fie înghețați. Desigur temporar. Alte decizii vor depinde de mersul inflației. Ieri, INS a publicat rata inflației din  aprilie, situată la 3,24%, subliniind caracterul rațional al deciziilor BNR. Factorii inflaționiști cei mai puternici sunt scumpirea energiei electrice cu aproape 17%, a combustibililor cu 8,67%, a uleiului comestibil cu aproape 12%, prețuri ce au sărit din matcă și amenință să ridice media ratei anuale în următoarea perioadă, până la sfârșitul acestui an.

Ne sunt foarte bine cunoscute, din precedentele episoade inflaționiste cu prețuri în creștere explozivă – fie că au fost 10 în unele luni, fie că au fost numai trei sau patru în altele – care au stricat media inflației. Undele de șoc ale scumpirii energiei și combustibilului, bunăoară, au fost resimțite de fiecare dată în rata inflației cu efectul lor statistic asupra prețurilor generale. Aceasta este o lecție. O resimțim și în actualul episod inflaționist. Dar a fost mereu dublată de o altă lecție. Pentru că oricât de perversă ar fi inflația, mișcarea prețurilor are o logică. Deseori, inclusiv în ocazii în care intervenea scumpirea utilităților și atât producătorii cât și comercianții erau tentați să umfle prețurile fără un calcul corect, Banca Națională a găsit și a aplicat soluțiile de a reașeza lucrurile în logica pieței. Acolo unde le este locul dictat de legea cererii și ofertei. Dar chiar și prețurile care se mișcau cu motiv, erau readuse de politica monetară a Băncii Naționale acolo unde legea în piață o face consumatorul și nu producătorul.