Adrian Vasilescu, BNR: De ce rezerva de valute a scăzut cu 700 mil. euro

Interesul, în spațiul public, a fost de suspiciuni…deși explicațiile date de banca centrală, în comunicatul oficial, privind proveniența diferenței de șapte sute de milioane de euro, sunt clare și exacte, scrie Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu..

În noiembrie, în conturile din rezerva valutară internațională, au intrat 2,2 miliarde de dolari. Din două surse: 1) modificări ale stocului rezervelor minime obligatorii deținut de băncile comerciale la Banca Centrală; 2) alimentarea contului Ministerului de Finanțe de către Comisia Europeană. În același timp, au ieșit 2,9 miliarde de euro (mai mult față de intrări cu exact șapte sute de milioane) cu două destinații:

1) modificări ale rezervelor minime obligatorii; 2) plăți reprezentând rate și dobânzi în valută în contul datoriei publice. NB. Atrage atenția punctul 2, unde la totalul ieșirilor suma de 1,7 miliarde de euro este reprezentată de rambursarea emisiunii de obligațiuni a Ministerului de Finanțe, denominate în euro. De unde atunci suspiciunile de vreme ce apare indubitabil în comunicat că BNR nu a intervenit în piața valutară pentru susținerea monedei. Pentru că – pur și simplu – nu a fost nevoie !

Ce ar fi putut, totuși, să inducă suspiciuni!?

În primul rând, contextul global! Lumea, de la un capăt la altul, e agitată. Inflația înrădăcinată, care se încăpățânează să treacă în al treilea, fără vreun gând de a ieși din arenă, plus războiul din Ucraina, ce se prelungește, plus zguduirile puternice din piețele financiare globale… alcătuiesc o combinație ce pare să nu lase loc pentru excepții cum este stabilitatea pieței valutare românești. Mai ales că mari economiști ai lumii, între care Karmen Reinhard de la Harvard, au invocat istoria nu pentru simple aduceri aminte ci pentru a citi în trecut ce ne așteaptă în viitor. Notând că rareori, în istorie, confruntarea cu inflații mari s-a soldat cu creșteri economice. De cele mai multe ori au urmat recesiuni, șomaj, căderi monetare. Cum rezistă leul fără susținere? Guvernatorul BNR, glumind, a răspuns: „Și eu mă mir cum rezistă?”…

În fiecare zi, la “13 fix”, BNR comunică lista cursurilor de schimb. Sunt cotate, în această listă, 30 de valute, începând cu dolarul australian și încheind cu bahtul thailandez. Fără să lipsească dolarul american, lira sterlină, yenul japonez … inclusiv moneda unică a celor

19 țări din zona euro. Desigur, cursurile sunt prețuri de piață, practicate efectiv în tranzacțiile zilnice, pe care BNR le calculează, le garantează autenticitatea și le comunică. Dar în niciun caz, și în nicio împrejurare, nu le stabilește… cum, după 31 de ani de funcționare a pieței noastre valutare, mai comunică unii formatori de opinie.

În listă, cursurile – pereche lângă pereche, leu-euro, leu-dolar american, leu-liră sterlină…până la poziția 30, înscriu realitatea fiecărei zile. 4,9126 – cursul de ieri leu-euro al pieței valutare este reprezentativ pentru ce înseamnă în decembrie un curs și o piață stabile. O consecvență notabilă: din noiembrie până la începutul lui decembrie, performanțele leului sunt în creștere și nu în scădere.

În ciuda acestei evidențe, si-a făcut loc în dezbaterea publică o doză de neîncredere cu privire la performanțele leului în competiția cu moneda unică europeană. Pentru că, în istoria pieței noastre valutare, spre sfârsitul anului, prin noiembrie și până la sfârșitul lui decembrie, în cei mai mulți ani, leul se deprecia semnificativ. Și iată că, acum, tocmai într-o conjunctură dramatică, nu doar că e stabil dar nici nu dă semne că s-ar putea destabiliza. Pe piața valutară, prezența BNR e permanentă. Începând cu calibrarea liniei adecvate a dobânzii de politică monetară și continuând cu dozajul optim al cantităților de lei cu care operează băncile, cu cotele rezervelor minime obligatorii și, nu în ultimul rând, cu asigurarea unor raporturi corecte bănci-bănci și bănci-clienți. Astfel de intervenții, care de altfel sunt la vedere, s-au produs și se produc în raport direct cu cerințele de pe piețele financiare și au făcut ca raportul leu – euro să fie sustenabil.

Desigur, atât piețele, cât și publicul manifestă un interes sporit pentru intervențiile ce nu sunt la vedere și despre care nicio bancă centrală din lume nu dă, de regulă, detalii. Am în vedere momentele în care banca noastră centrală își activează rezerva internațională; în speță, vinde sau cumpără valută pentru a echilibra cursul de schimb. În noiembrie n-a făcut-o! Textul raportului este clar în acest sens. În decembrie nu are motiv s-o facă.

Cum s-a ajuns la un astfel de rezultat? Răspunsul vine pe un itinerariu lung, început cu 31 de ani în urmă – când a fost deschisă piața valutară – și continuă în prezent. In tot acest timp, cursul valutar leu-euro a fost calibrat să transmită zilnic un dublu mesaj. Unul obiectiv, care exprimă puterea de cumpărare a monedei noastre în arena valutelor. Altul subiectiv, determinat de conjuncturi și de un întreg complex de factori economici, financiari, sociologici și psihologici. Și, totodată, să dea „ora exactă” în întregul proces economic, să exprime corect starea balanței comerciale și a balanței de plăți, și în același timp să înfățișeze exact raporturile pieței valutare cu mișcarea reală a prețurilor de producție și, mai departe, a prețurilor de consum.