Adrian Sârbu, fondator Ziarul Financiar: „Cât va exista o Românie care are o viață și în business, va exista și Ziarul Financiar.“

Cum se construiește însă un ziar de la zero într-o economie care-și ura antreprenorii, de ce a reușit Ziarul Financiar să devină standardul într-un peisaj cu alte sute de publicații, unele chiar economice, și cum ar putea arăta ZF în următorii 20 de ani? Adrian Sârbu, fondatorul Ziarului Financiar, spune că atâta timp cât se va face business în România, ZF va fi aici, cu jurnaliști care se vor transforma în branduri, cu comunități care vor gravita în jurul lor, dar care vor fi ocrotite tot de umbrela ZF. Și nu, deocamdată nu există vreun plan de exit.

Ideea

„Cinstit vorbind, mi-am dorit Ziarul Financiar și mi-l doresc pentru totdeauna. Este, să-i spunem, creația cea mai prestigioasă la care am aspirat și pe care cu ajutorul colegilor am și reușit să o materializez.

De ce mi-am dorit asta? Produse de succes de genul acesta în lume sunt două: Financial Times și Wall Street Journal. În Europa Centrală și de Est nu mai există un produs cu acest tip de autoritate, or mie mi s-a părut că un astfel de produs media, care la început a fost ziar, consacra trecerea României de la comunism la capitalism. Așa a fost gândit și comunicat ZF. În anii ‘90 erau o mie de ziare și de publicații, dar nu era niciunul ca acesta. Și nu a fost multă vreme, până în ‘98, când l-am lansat noi.”

Ce a adus ZF diferit?

„Să nu facem confuzie între economic și business. Ziarul Financiar este un ziar despre business, despre afaceri, cum se spune în românește, și nu despre politici economice, care sunt mai mult sau mai puțin confluente cu businessul. Ziarul Financiar era practic un ghid de comportament de management și de etică pentru o clasă nouă de antreprenori în devenire.

De ce m-am gândit la el? Încă din anii ’70, când eram student, citeam Financial Times sau Wall Street Journal, pe care le cumpăram de la ambasada americană printr-un prieten, după care le citeam cu rândul, pentru că nu exista internet pe vremea aia. Citeam cu rândul cu taxă, plăteam 10 lei ca să avem o zi un Financial Times, un Wall Street Journal, deci aceste produse erau în mine de mult. În momentul în care m-am întâlnit cu capitalismul după ’90, proiectul a venit natural, așa cum îți vine în minte o memorie a unui miros din copilărie sau a unei amintiri frumoase. Ca să răspund pe scurt, Ziarul Financiar a rezonat cu mine ani de zile, încă dinainte de ’89. Am avut posibilitatea după ’95 să mă gândesc mai concret la ea, deja MediaPRO dăduse drumul la o divizie de publishing, apăruse cu mare succes ziarul ProSport, aveam reviste, exista Mediafaxul (agenția de știri), unde era un departament economic destul de serios, economic și de business, dar în principal pe informație economică. A fost un proiect înainte de timpul lui, iar ZF este un produs care s-a limpezit cum se limpezește și vinul bun după ani de zile.”

Prima echipă

„Am vrut să pornesc, evident, cu un român, din păcate nu l-am găsit. M-am dus la Londra, am luat legătura cu niște ziariști, am mai întrebat încolo-încoace și mi-au recomandat doi cetățeni. Pe unul îl cunoșteam din ’96, era un foarte bun jurnalist la The Economist, Joe Cook, iar pe celălalt l-am cunoscut la Londra, David Short (Financial Times).

Jurnaliștii de la The Economist erau cei care dădeau, pe vremea aia, tonul în tot ce înseamnă o ideologie de business și economic în lume, la fel și cei din Financial Times. Acestea nu sunt produse ale clasei de business, sunt produse ale elitei media din business. Oamenii aceștia au făcut tot ce au putut împreună cu o echipă pe care am pus-o la muncă, unii veniți din Mediafax, alții veniți din altă parte. Asta a fost prima fază.

Ideologia clară pe care i-am dat-o de la început, asumarea acestei ideologii de către echipa editorială și capacitatea de marketing pe care am avut-o în grup ca să îl pot promova i-au creat produsului atât atractivitate, cât și autoritate, ceea ce este esențial pentru un brand media. Apoi, România după 2000 a decolat din punct de vedere business, a aspirat la NATO, a aspirat la Europa, a plutit pe valul creșterii economice în 2000-2007.

Apoi s-a întâmplat ceea ce îmi doream și anume ZF a fost perceput ca produsul reprezentativ cu care se valida fiecare om de business din România și când spun om de business mă refer preponderent la antreprenori, dar și la manageri. A fost și un produs, să îi spunem, de trend. Ești în business, trebuie să citești Ziarul Financiar, citești Ziarul Financiar, înseamnă că ești în business, nu ești undeva în afara businessului. Aici erau informațiile, topicele și dezbaterile cele mai hot din lumea businessului din România.

Erau dificultăți ca să îl impunem pe piață. Cu tot efortul, nu a fost acceptat de piață, nici de comunitatea de advertising, nici de clienți, abia după patru-cinci ani l-au acceptat. Nu a fost acceptat nici de cititori. Am început cu 50.000 de copii și până la urmă s-a dovedit că nu era un produs de tiraj, era un produs de comunitate.”

Cum ajung oamenii la ZF?

„Politica mea este cunoscută, oameni noi. Oameni noi, motivați, credincioși, religioși în profesie și valorile etice ale profesiei, nu sunt lucruri noi astăzi față de cum erau acum 25 de ani, când am făcut ProTV-ul, Mediafaxul, Ziarul Financiar, altele. Asta e rețeta, lideri editoriali și de business care să își înțeleagă menirea și meseria, și care să aducă oameni capabili care să învețe și să livreze.

Ziarul Financiar a generat un segment nou în mass-media românească. Aveam de toate, aveam și tabloide, și politice, și caricaturi, și porno, dar noi practic am construit de la zero un segment nou de media în România, media de business.

Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care aș vrea să le mai facem în produsul acesta, nu am un dubiu că o să le facem, ține de resurse, timpul nostru, oameni, pentru că între timp brandul nu mai este un ziar, brandul este o instituție.

Ziarul Financiar trage după el comunitatea de business, de aceea este respectat. Oamenii se regăsesc în așteptări, nu numai în realizări și sigur se regăsesc și în întrebările personale, în problematică, în neliniști, în opinii comune.

ZF este o excepție, am reușit prin excepție. Excepționalismul proiectelor care mă atrag pe mine și al echipei care în fiecare zi trudește aici. Produsul ăsta e o galeră.”

Este ZF de vânzare?

„Nu am avut niciodată planul ăsta, de a vinde, tot felul de cetățeni au dat târcoale pe aici și când am avut dificultăți, dar realitatea pe care unii o înțeleg sau nu este că produsul nu poate exista decât în configurația asta. Deocamdată nu are sens un exit și nu mă interesează asta și practic și cuvântul exit este puțin nepotrivit aici. Exitul în general este pentru băieții pleșcari sau investitorii pleșcari sau de chilipir, să spunem așa, sau investitori care sunt parte a unui proces și nu neapărat sunt creatorii acelui proces.”

Ce va fi ZF în 20 de ani?

„O comunitate sub o umbrelă de brand, o comunitate de jurnaliști care ei înșiși sunt branduri și care nu va mai putea supraviețui exprimându-se doar în română. Ziarul Financiar este un produs al unei elite economice și ideologice și al unei alte mulțimi de oameni care aspiră la statutul acestei elite de ideologie de business. Cât va exista o Românie care are o viață și în business, va exista și acest produs. Dar vor crește mai mult brandurile jurnaliștilor care scriu împingând la rândul lor brandul ziarului.”